Soba pe lemne fara fum cu cuptor o idee grozava

Pâine turcească in reteta veche de 100 de ani!

Painici cu morcov

STIR

 

Gheorghe Picui

13h  · 

"Importanța știrului! denumite și “Boabele lui Dumnezeu” „Va fi una dintre sursele de hrană ale viitorului“

Știrul face parte din familia amarant, după cuvântul grecesc arhaic amarantos (floare nemuritoare). Sunt cunoscute aproape 60 de specii din familia Amarathaceae.

Cele mai întâlnite la noi sunt Amaranthus viridis, A. retroflexus și A. blithum. Cuvântul românesc știr vine din limba slavă, fiind, de asemenea, întâlnit în bulgară și sârbă. Speciile de știr au fost culese, consumate și cultivate din timpuri străvechi ca pseudogrâne. Mai mult ca sigur sunt predecesoarele cerealelor.

Frunzele tinere și semințele de știr au fost folosite mii de ani în alimentație și pentru proprietățile lor medicinale. Este o plantă bogată în vitamina A, K, B1, B3, B5, B6, B17, C, E, riboflavină, acid folic, calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc, cupru și magneziu.

Valoarea nutritivă a știrului este foarte ridicată, frunzele conțin mai multe proteine și lisină decât porumbul sau alte cereale și mai multă metionină decât soia, ambele aminoacizi esențiali. Conține, de asemenea, cantități importante de beta-caroten și omega 6 și antioxidanți puternici.

Din semințe se poate extrage un ulei, recomandat pentru toate calitățile de mai sus și pentru conținutul mare de squalen, un compus organic descoperit recent, cu proprietăți anticancerigene și antioxidante, considerat secretul dietei mediteraneene și probabil cel mai bun stimulator imunitar cunoscut. Din frunze infuzate în mod tradițional se făceau și ceaiuri pentru gargară în cazul durerilor în gât.

Sunt plante înalte ce pot crește până la 3 m, deși o înălțime obișnuită este cam la 1 m, cu tulpină dreaptă și solidă, cu flori micuțe, verzi sau verde-roșiatic, adunate într-un fel de spic la vârf.

Chiar dacă în România actuală este considerat o buruiană, în culturile organice știrul este lăsat să crească liber pentru că rădăcina lui adâncă și puternică ajută la aerisirea solurilor. Frunzele au formă romboidală, cele de sus fiind mai alungite decât cele de la bază și sunt comestibile, cu un gust asemănător spanacului. Semințele negre sau crem sunt prinse în capsule minuscule de 1 sau 2 mm și sunt de asemenea comestibile.

Istoria cultivării ştirului (Amaranthus retroflexus) începe demult, în urmă cu peste opt mii de ani, iar povestea lui este pe cât de uimitoare, pe atât de nefericită. Popoarele precolumbiene, aztecii şi incaşii, au fost primele care au descoperit că ştirul este cu mult mai hrănitor decât porumbul şi grâul, cu un bogat conţinut în substanţe nutritive, vitamine şi minerale, un excelent energizant. Amarantul nu era numai un produs alimentar de bază, ci şi un remediu aproape miraculos, ameliorând durerile hemoroidale şi tratând răceala, diareea, tulburările nervoase, diversele afecţiuni ale pielii. Cu sirop de ştir erau hrăniţi toţi copiii nou-născuţi, iar războinicii îl consumau pentru a dobândi energie şi putere în campaniile lungi şi dure.

Denumit şi “boabele lui Dumnezeu”, ştirul era la fel de preţios ca aurul. Ultimul conducător al Imperiului aztec, Montezuma al II-lea, primea an de an, ca tribut de la supuşii săi din provinciile vasale pe care le guverna, zeci de mii de tone de seminţe de ştir. Cu proprietăţile sale unice, ştirul era socotit o plantă de origine divină, un dar oferit de zei oamenilor, fiind venerat şi folosit ca element sacru în ritualurile religioase. În cinstea lui se organizau şi festivităţi, înaintea cărora aztecii posteau zile în şir. În faţa templelor, se ridicau din făină de ştir uriaşe figurine ale unor zeităţi, la care toţi oamenii se închinau. La finalul sărbătorii, făina era împărţită tuturor şi consumată pe loc, fără a fi preparată. Cultul amarantului prevedea o ceremonie specială, însoţită de sacrificii umane.

La venirea conchistadorilor în Lumea Nouă, odată cu colonizarea şi creştinarea popoarelor precolumbiene, toate ceremoniile religioase ale aztecilor şi incaşilor au fost limitate, iar ritualurile cu sacrificii umane, strict interzise. Îngroziţi de obiceiurile sângeroase ale aztecilor, cuceritorii spanioli au emis ordine prin care se interziceau cultivarea, depozitarea şi utilizarea în orice scop a ştirului, această plantă în faţa căreia aztecii se închinau şi pentru care aduceau jertfe umane. Treptat, planta a fost dată uitării.

Abia în secolul al XX-lea, oamenii de ştiinţă au început să studieze atent proprietăţile ştirului, descoperind că planta are un conţinut ridicat, dar echilibrat de proteine şi este extrem de bogată în vitamine (A, K, complexul de B-uri, C, E, acid folic), săruri minerale (calciu, fier, magneziu, potasiu, zinc, cupru) şi aminoacizi.

Culegere, conservare, efecte

Toţi cei care intenţionează să testeze proprietăţile curative atât de complexe şi variate ale ştirului trebuie să cunoască “regulile” de culegere, depozitare şi preparare a ceaiurilor, tincturilor şi soluţiilor. De la ştir se consumă atât partea verde, tulpina şi frunzele, cât şi seminţele. Frunzele, asemănătoare ca aspect, dar şi ca gust, cu spanacul, îl pot înlocui pe acesta cu succes. Se pot adăuga la ciorbe, tocăniţe sau salate.

Seminţele sunt mai sănătoase consumate crude, însă se pot prăji.

Planta poate fi recoltată atunci când ajunge la o înălţime de 25-30 de centimetri, cel mai propice moment fiind în luna august-septembrie.

Frunzele, folosite ca ingredient alimentar, se culeg din partea cea mai de jos a tulpinii, pe întreg parcursul verii şi până toamna târziu.

Seminţele sunt bune de cules atunci când se scutură uşor.

Sub formă de infuzii şi decocturi din boabe, ştirul este benefic în bolile de ficat şi inimă, pentru combaterea infecţiilor şi tulburărilor gastro-intestinale, anemie, beri-beri, diabet, obezitate, boli de piele, stomatită, parodontoză, ulcer, ateroscleroză. Au existat cazuri când copii bolnavi de enurezis (eliminarea involuntară a urinei) s-au vindecat cu ceai de ştir într-o săptămână.

Semințele se pot consuma crude dacă sunt presărate peste mâncăruri sau salate sau prăjite asemeni popcornului, dar fără ulei ceea ce le face foarte sănătoase (se obțin niște floricele drăguțe de dimensiuni liliputiene) sau măcinate sub formă de făină.

Aceste semințe de știr sunt recomandate în multe diete datorită faptului că nu conțin gluten și pentru că sunt proteine-complete, cu un profil mai ridicat decât proteinele obținute din carne sau lactate.

Pe continentul sud-american semințele sunt lăsate la fermentat, obținându-se un fel de bere.

Pregătirea în casă a uleiului de ştir

Uleiul de ştir poate fi preparat şi la domiciliu, proprietăţile extrasului fiind aceleaşi cu cele din industria producătoare de uleiuri. Astfel, este mult mai ieftin, evitându-se totodată riscul achiziţionării unor produse contrafăcute. Este benefic persoanelor care suferă de diabet, boli ale sistemului cardiovascular, ale tractului gastro-intestinal, cu afecţiuni de ficat şi rinichi.

Știrul nu a fost uitat peste tot în România. În Moldova, Oltenia dar, în special în zona Buzăului,ciorbele de știr sunt încă foarte apreciate.

Știrul are efecte imunomodulatoare

Din compoziţia chimică a ştirului face parte şi squalenul, un compus antioxidant puternic, care ajută la prevenirea cancerului. Acest compus organic natural întinereşte celulele şi inhibă creşterea şi răspândirea tumorilor maligne.

Până de curând, squalenul era extras doar din ficatul de rechin, greu de obţinut şi extrem de costisitor.

Drept urmare oamenii de ştiinţă şi-au diversificat sursele de depistare ale acestei substanţe, iar cercetările moderne au relevat prezenţa lui şi în uleiul de măsline, în uleiul de germeni de grâu, în tărâţele de orez, însă în cantităţi mici.

Surpriza cea mare pentru cercetători a venit tocmai din partea ştirului, o plantă aparent neînsemnată care, până nu demult, era folosită doar ca nutreţ pentru porci. În uleiul din seminţe de ştir se găseşte cea mai mare proporţie de squalen, circa 8-10%.

Pentru comparaţie, din ficatul de rechin se poate extrage doar 1-1,5% squalen.

Uleiul de ştir ajută la reducerea colesterolului din sânge, protejează organismul împotriva efectelor expunerii la radiaţii, contribuie la resorbţia tumorilor maligne.

Bolnavilor de cancer supuşi terapiilor cu radiaţii li se recomandă utilizarea uleiului de ştir înainte şi după asemenea şedinţe. Acest ulei accelerează în mod semnificativ acţiunea de recuperare a organismului, iar squalenul din compoziţia sa activează procesele de regenerare ale ţesuturilor organelor interne, adesea grav afectate de asemenea raze.

În plus, squalenul din uleiul de seminţe de ştir are proprietăţi unice cicatrizante, ameliorând şi tratând afecţiuni dermatologice, ca psoriazis şi pitiriazis.

Decoct împotriva anemiei

Peste 15 grame de rădăcină sau tulpină de ştir zdrobită se toarnă 200 ml apă clocotită. Vasul cu infuzia se aşează într-un alt vas cu apă şi se fierbe timp de 30 de minute, pe aburi. Se lasă la răcit şi se strecoară. Se consumă câte o treime de ceşcuţă, de trei ori pe zi, înainte de mese.

Băi calmante pentru tulburări nervoase

La 300-400 grame de pulbere de ştir se toarnă 2 litri de apă clocotită. Se fierbe într-o cratiţă timp de 15 mi¬nute, apoi se lasă la răcit şi se strecoară. Fiertura se adaugă în apa din cada de baie. Această îmbăiere este recomandată de 2-3 ori pe săptămână, timp de 20-30 de minute. Este benefică şi pentru diverse boli de piele, alergii şi erupţii cutanate. Pentru a-i spori efectul, se poate adăuga şi muşeţel.

Întinerirea şi revigorarea trupului

Tratamentul este foarte util pentru eliminarea toxinelor, a radionuclizilor ajunşi în corpul uman din atmosferă sau ca urmare a terapiilor prin raze, a nitraţilor şi nitriţilor prezenţi în mai toate produsele alimentare.

Se iau în părţi egale tulpină sau frunze de ştir proaspete, frunze de mentă, flori de muşeţel şi urzică, fără a se depăşi în total 500 de grame. Toate se mărunţesc şi se amestecă bine, până ce aproape devin o pastă.

Peste 2-3 linguri din acest amestec se adaugă o jumătate de litru de apă clocotită şi se lasă la infuzat timp de 2-3 ore. Se strecoară şi se bea un pahar, înainte de culcare, adăugând o linguriţă de miere. Restul amestecului se fierbe pe baie de abur, timp de 10-15 minute, şi se consumă câte un pahar, cu o jumătate de oră înainte de mese. Tratamentul continuă fără a depăşi cele 500 g de amestec din plante.

Poate fi repetat după 2-3 ani.

Important!

1. Știrul are capacitatea de a absorbi din sol toți nitrații și nitriții de aceea e important să știm de unde recoltăm planta pentru consum!

2. Știrul are capacitatea de detoxifia din corp nitrații și nitriții!

3. Știrul poate fi folosit pentru curațarea unor soluri unde s-a practicat agricultura intensiva ajutând la eliminarea nitraților și nitriților din sol. (apoi plantele se ard nu se pun la compost!)"

Sursa: Daniel Găucan

Iarba grasa

 Buruiana cu proprietăți vindecătoare – Crește oriunde iar oamenii de obicei o aruncă

 

Dacă găsiți această buruiană în curte, nu o aruncați – previne diabetul de tip 2, artroza, bolile cardiovasculare, detoxifică organismul și ajută la slăbit. Crește în curți și în afara lor și, adesea, ne împiedicăm de ea, motiv pentru care o smulgem și o aruncăm la păsări.

Iarba-grasă, căci despre ea este vorba, esteo buruiană-minune, fiind plină de substanțe nutritive în procente considerabile.

Ce vitamine și minerale conține iarba-grasă? Iarba-grasă este bogată în oligoelemente, dintre care potasiul, magneziul și calciul se găsesc în cantități însemnate. De asemenea, această plantă este bogată în vitaminele C și E și în vitamine din complexul de B-uri.

Iarba-grasă conține cei mai importanți acizi grași Omega 3. Unul dintre aceștia este acidul alfa-linoleic, care nu poate fi sintetizat de corp și trebuie asigurat prin alimentație. Acest acid joacă un rol important în prevenirea artrozei. Totodată, acizii grași Omega 3 previn bolile cardiovasculare. Frunzele sunt mai bogate în compuși fenolici decât tijele. Acest tip de compuși au proprietăți antioxidante și anxiolitice și joacă un rol esențial în prevenirea diabetului de tip 2.

Cum se consumă iarba-grasă? Atât tijele, cât și frunzele se pot consuma în salate, în supe sau în omlete. Gustul acestei plante este ușor iute. Iarba-grasă are proprietăți laxative, diuretice, fiind benefică în special în cazul iritațiilor mucoasei.

Grație acestor proprietăți, dă rezultate spectaculoase în regimurile de slăbire, detoxifică organismul și, desigur, tratează constipația. În aceste scopuri, iarba-grasă se administrează sub formă de ceai (o jumătate de lingură de iarbă uscată la o ceașcă). Din iarbă-grasă uscată și rădăcina de păpădie uscată se obține un ceai care te ajută să scapi de problemele cu acneea.

Aplicat direct pe piele, sucul de iarba-grasă luptă eficient împotriva contracturilor musculare. În plus, este hidratant, calmant, cicatrizant, antiinflamator, dezinfectant și antibacterian. Calmează iritațiile și favorizează cicatrizarea. Compresele cu suc calmează conjunctivita și inflamația pleoapelor.

Mestecarea frunzelor calmează inflamația gingiilor și chiar durerile de gât.

Cum prepari cataplasmele cu iarbă-grasă? Aceste cataplasme pot fi aplicate pe piele pentru calmarea iritațiilor, cicatrizarea rănilor sau în cazul contracturilor musculare. Amestecă o lingură de frunze proaspete de iarbă-grasă cu o lingură de ulei de măsline. În cazul în care consistența este mult prea lichidă, se adaugă puțină pulbere de argilă verde sau albă.

Amesteca Nuci, Miere si Scortisoara

 

Amesteca Nuci, Miere si Scortisoara – Remediul care trateaza zeci de boli si mentine creierul în forma

Combinatia de miere, scortisoara si nuci este o incantare atat pentru papilele gustative, cat si pentru sanatate.

Preparat cu ingrediente naturale aflate la indemana oricui, acest amestec are puterea de a trata foarte multe afectiuni, atribuindu-se pe buna dreptate, calitatea de elixir.

Efectele terapeutice ale mierii, ale scortisoarei si ale nucilor sunt bine cunoscute, aceasta reteta fiind folosita cu succes in tratamentele naturiste ale multor boli, in special ale celor care au drept cauza deficienta sistemului imunitar.

Fiecare dintre cele trei ingrediente in parte constituie baza de tratament pentru multe probleme de sanatate, aducand beneficii majore organismului.

Insa, cand mierea, scortisoara si nucile sunt combinate, proprietatile lor sporesc, devenind imbatabile in lupta cu afectiunile care ne macina sanatatea si ne afecteaza starea de bine.

Ingrediente necesare pentru prepararea amestecului:

-2 lingurite de scortisoara
-100 gr de miez de nuca
-300 gr de miere

Miezul de nuca se macina si se amesteca cu mierea si cu scortisoara pana cand se omogenizeaza.

Afectiuni tratate cu amestecul din miere, nuci si scortisoara

Intarirea imunitatii – consumati o lingurita pe zi pe o perioada cat mai lunga

.Prevenirea si tratarea bolilor de inima – se ia cate o lingurita dimineata pe stomacul gol si una seara inainte de culcare (3-4 luni pe an)

Stimularea memoriei – se consuma 3 lingurite pe zi, dimineata, la pranz si seara (se recomanda in special in perioada de examene)

Inflamatiile vezicii urinare – diluati 2 lingurite din acest preparat intr-un pahar cu apa calduta. Consumati cate un pahar pe zi timp de 7 zile

Artrita – aplicati amestecul pe locul afectat si masati incet. Alternativ, puteti sa consumati in fiecare dimineata pe stomacul gol un pahar de apa calduta in care ati adaugat o lingura din acest amestec

Raceala – se adauga o lingura din acest preparat intr-un pahar cu apa calduta si se bea cate un pahar dimineata si unul seara, inainte de culcare

Scaderea colesterolului – consumati 4-5 lingurite pe zi, asociate cu adoptarea unei diete de tip vegetarian, si in maxim o luna, nivelul colesterolului va reveni la normal

Gastrita si ulcer – consumati o lingurita dimineata pe stomacul gol pe o perioada de 30 de zile

Oboseala – se adauga o lingura din amestecul de miere, scortisoara si nuci intr-un pahar cu apa. Se bea un pahar dimineata si unul dupa-amiaza, atunci cand simtiti ca va cuprinde o stare de moleseala.

Acnee – se aplica amestecul direct pe cosuri, seara, inainte de culcare. Se indeparteaza cu apa calduta a doua zi.

Scaderea febrei cu ajutorul remediilor naturiste

 

Scaderea febrei cu ajutorul remediilor naturiste - remedii populare propuse de autori

Febra sau hipertermia reprezinta cresterea temperaturii corporale, insotita de regula si de cresterea pulsului, a numarului de respiratii, de senzatia de caldura sau frig, ochi stralucitori, transpiratie abundenta. Cand febra este foarte ridicata, pot aparea si fenomene de delir sau depresie.

La copii, o temperatura a corpului de pana la 38 grade Celsius nu este considerata o temperatura care sa necesite tratament neaparat, iar la adulti o temperatura de pana la 38,5 grade Celsius poate fi, de asemenea, lasata sa treaca de la sine. Temperatura care depaseste aceste valori, necesita insa, observare si tratament.

Febra este adesea un semn ca organismul lupta cu infectia. Pe masura ce leucocitele, celulele albe din organism, lupta cu virusurile sau bacteriile, ele elibereaza substante care maresc temperatura corpului, realizand un mediu mai putin favorabil dezvoltarii si raspandirii bacteriilor in organism. Prin urmare, febra intensifica mecanismele de aparare a corpului, fiind o reactie fireasca, provenita din capacitatea naturala a organismului de a se autovindeca.
 

Remedii pentru febra

• Baia in apa calduta, ajuta la reducerea temperaturii corporale. Baia nu trebuie facuta in nici un caz rece, intrucat, oricum, apa va parea mai rece atunci cand aveti febra, iar incercarea de a reduce brusc temperatura corpului, nu face decat sa creasca febra, ca o masura de protectie a organismului la socul provocat. 

• Compresele umede, reci pe frunte si ceafa ajuta de asemenea la scaderea temperaturii.

• Plantele sudorifice (care provoaca transpiratie) sprijina procesul de reducere a febrei, prin urmare, ajuta in procesul de vindecare sa stimulati transpiratia cu ceaiuri din plante sudorifice. Astfel de ceaiuri sunt ceaiul din flori de soc, de coada soricelului sau ceaiul de ghimbir. 

Ceaiul de ghimbir se face din una pana la doua lingurite de ghimbir ras, infuzat in 250 ml apa si baut incet, inghititura cu inghititura. Acest ceai va favoriza transpiratia, sustinand astfel procesul de vindecare.

• Conform principiului "cui pe cui scoate", combateti focul cu foc (numai la adulti). Consumul de ardei iute, in timpul febrei va va face sa transpirati si va accelera circulatia sangelui. 

• Unul dintre remediile populare pentru febra, din popor invatate, este tratamentul cu ciorapi uzi. Se inmoaie o pereche de ciorapi subtiri in apa rece, sau in apa cu otet de mere (5 parti apa, o parte otet), se storc si se pun in picioare. Pe deasupra se pune o alta pereche de sosete uscate, mai groase. Acest remediu duce la accelerarea circulatiei sanguine prin atragerea sangelui la picioare. Se pot infasura si gambele in prosoape imbibate in aceiasi solutie, tot pentru accelerarea circulatiei.

• Tot o metoda de atragere a sangelui la picioare este si aceea de a face baie cu mustar. Intr-un lighean se pune o cantitate suficienta de apa cat sa se poata scufunda picioarele, dupa care se adauga cate doua lingurite de pudra de mustar (din boabe rasnite) la fiecare litru de apa. In lichidul obtinut se inmoaie bine picioarele.

• Un vechi remediu pentru tratarea febrei este si infasurarea in asternuturi umede (inmuiate in apa rece si stoarse bine). Nu este recomandata coborarea temperaturii corporale prea brusc, prin urmare, se poate folosi si apa mai calduta.

De retinut ca toate aceste remedii de scadere a temperaturii corporale, cu bai, impachetari, sosete umede sau comprese, se fac cu mare precautie, mai ales la copii, si se fac treptat, eventual cu apa mai intai calduta. In nici un caz, nu se recomanda sa se incerce o scadere rapida a temperaturii corporale prin tratamente soc cu apa rece.

• Hidratarea este foarte importanta in timpul febrei. Se recomanda sa se bea multa apa, sucuri naturale de portocale, sau limonada din lamaii, indulcita cu miere, foarte bogate in vitamina C.

• Unele surse mentioneaza si strugurii reci ca fiind o alegere buna si gustoasa in timpul febrei.

• Maria Treben, autoare a mai multe bestselleruri in domeniul vindecarii cu ajutorul plantelor, recomanda micul bitter suedez, in caz de febra. In functie de temperatura, ea recomanda unul pana la trei ceaiuri pe zi, in care s-a adaugat o lingura din tinctura amintita anterior. Ceaiurile se beau portionate, jumate din cantitate inainte de mese, jumatate dupa. Tot ea recomanda ceaiurile de cretisoara, musetel sau radacina de podbal, 2-3 cesti pe zi, baute incet, inghititura cu inghititura.

• Plantele medicinale recomandate in febra, potrivit mai multor autori, sunt: socul, papadia, salcia (scoarta), musetelul, zmeurul, teiul, merisorul, coacazul negru, cicoarea, cretisoara, pelinul, levantica, salvia.

• Un tratament la indemana oricui este tratamentul cu apa de orez si miere preluat din "Farmacia casei noastre" - Victor Duta. Acesta presupune fierberea a 50 gr. orez, in 2 litri apa, pana cand lichidul scade la jumatate. Zeama obtinuta se lasa la racit, dupa care se adauga doua linguri de miere si sucul de la o lamaie. Se bea continutul obtinut.