Nu se poate compara, ca eficienţă, cu polenul uscat. Iar ca gust, nici atât. Luat proaspăt, din stupul albinelor, este o uzină de sănătate
Tatăl polenului crud
O descoperire remarcabilă pentru apicultură, nutriţie şi apiterapie a constituit-o polenul crud. În spatele lui se află o întâmplare care merită a fi relatată. În martie 1992, Patrice Percie du Sert, inginer agricol şi apicultor pasionat din Franţa, era într-o stare alterată de sănătate, din cauza muncii extenuante. Medicul i-a spus că nu mai poate continua la fel ca până atunci.
Cum albinele începuseră recoltarea polenului, atras de culorile plăcute şi proaspete ale granulelor, s-a lăsat purtat de dorinţa de a-l gusta pentru prima oară, direct din colector. Era atât de plăcut în stare proaspătă, încât nu s-a oprit până nu a mâncat o bună cantitate, între 100 şi 200 de grame. Zilele următoare, tentaţia s-a repetat, apoi a observat că se simte mai bine. După o săptămână, avea din nou vivacitatea şi optimismul obişnuite. Era totuşi nedumerit de cele petrecute şi se întreba dacă polenul fusese sursa stării sale de bine. Mirarea se datora faptului că de curând îşi încheiase cura uzuală de polen uscat, fără să fi observat o schimbare notabilă în starea sa. Spre a se convinge, a făcut o pauză de o săptămână în consumul de polen crud, observând că din nou se simte mai rău, apoi a reluat cura. A făcut acest lucru de trei ori, spre a-şi confirma observaţia, după care a început să ofere polen crud în locul celui uscat apropiaţilor săi. Îmbunătăţirile erau evidente la toţi cei care îl consumau. Patrice a înţeles că acesta era drumul său, de a cerceta şi promova polenul crud. I s-a dedicat, ajungând să coordoneze un întreg laborator de studii în domeniu. Astăzi, obişnuim să-i spunem "tatăl polenului crud”. După 14 ani, în 2006, a scris o carte "Ces pollens qui soignent” ("Aceste polenuri care vindecă”), publicată în mai multe ediţii.
L-am cunoscut în 2007, la Melbourne, la Congresul Apimondia, când mi-a şi dăruit cartea sa. Fiind la curent cu descoperirea luişi dornică de experimentare, utilizam deja polen crud de câţiva ani. Am fost însă încântată să aflu de cercetările laborioase întreprinse şi sistematizate într-un tratat cu elemente de comparaţie între polenul proaspăt congelat şi cel uscat. Pe lânga "iasca” cu gust adesea neatrăgător şi cu o consistenţă nisipoasă, aşa cum se prezintă polenul uscat, polenul crud este un veritabil regal de gusturi, mirosuri şi culori care aduc în minte imaginea câmpului cu flori. Mergând cu comparaţia până la elemente de microscopie, toate înclină balanţa în favoarea polenului crud. Polenul crud conţine o mare varietate de vitamine, enzime, microelemente dificil de găsit într-un alt produs natural.
Originea polenului recoltat de albine
Când încercăm să înţelegem proprietăţile polenului, ca şi pe ale oricărui produs al stupului, trebuie să pornim de la analiza scopului pentru care albinele îl recoltează. Pentru albine polenul are o însemnătate deosebită, fiind sursa lor principală de hrană, de proteine, de vitamine, minerale şi alţi micronutrienţi. De calitatea polenului adus la stup depind atât vigoarea familiei de albine, cât şi capacitatea de apărare, prin tăria veninului lor. De asemenea, cu cât polenul este mai bun, cu atât lăptişorul de matcă este mai valoros. Sunt astfel mai bine hrănite larvele tinere şi matca. Trântorii consumă şi ei mult polen, ceea ce le conferă putere şi fecunditate.
Polenul floral este, de fapt, celula sexuală masculină a plantei. Este dispusa o pulbere fină pe stamine. Albinele preiau această pulbere, apoi o amestecă cu miere şi nectar regurgitate, cât şi cu secreţii proprii. Astfel, pot să formeze granulele colorate binecunoscute, adică polenul apicol sau recoltat de albine, care ajunge în stup ori în recoltatoarele apicultorilor.
Pentru a forma o singură granulă de polen, albina trebuie să viziteze în medie 300 de flori.
Compoziţia şi proprietăţile organoleptice ale diferitelor tipuri de polen diferă în funcţie de genul şi specia plantelor de origine, precum şi de momentul recoltării. După cum florile se schimbă pe parcursul anului, vom afla şi la diferitele loturi de polen apicol gusturi diverse, mirosuri, arome, culori. Este o varietate naturală care oferă plăcere şi utilitate consumatorului, tot la fel cum alimentaţia noastră trebuie să fie, în general, variată şi echilibrată.
Fiind o celulă sexuală a plantelor, e firesc că polenul este încărcat cu acele principii care sunt necesare unei noi fiinţe spre a se forma şi dezvolta. În plus, cum multe plante sunt medicinale, el poate transfera şi proprietăţile lor terapeutice.
Însuşirile medicale ale polenului crud
Refacerea florei intestinale
Un întăritor de excepţie pentru copii
Lucru destul de puţin cunoscut, polenul crud este un probiotic vegetal. Cercetările microbiologice de laborator din ultimii ani au dezvăluit un important conţinut în lactobacili şi bifidobacterii a căror provenienţă se află în stomacul albinelor.
Toate acestea sunt folositoare tubului nostru digestiv, unde polenul crud poate reface flora habituală. Prin conţinutul său de lactobacili natural dezvoltaţi, polenul crud apicol se poate lua la întrecere cu iaurtul.
Totodată, prezenţa lactobacililor naturali din polen realizează şi o inhibiţie directă asupra germenilor patogeni din tubul digestiv, cum au demonstrat experimentele lui Patrice du Sert. În plus, polenul crud conţine câteva tipuri de drojdii, care la nivelul intestinelor ne protejează contra instalării unor micoze. Polenul uscat nu exercită aceste acţiuni. Toate aceste micro-organisme sunt distruse atunci când polenul este încălzit peste 40 grade Celsius, pentru uscare. În schimb, dacă e păstrat crud, la congelator, ele rămân într-o stare latentă, iar la decongelare redevin active.
Polenul crud - polivitaminizant
În polenul crud se găseşte o generoasă paletă de vitamine, atât liposolubile -A (şi provitamina A), D, E, F -, cât şi hidrosolubile - C, P (rutin), acid olic, B1, B2, B3 (PP), B5, B6, B8 (H). Unele dintre ele se găsesc în cantităţi atat de mari, încât 30 g polen asigură integral doza zilnică recomandată.
Vitamina A este cunoscută şi drept vitamina ochiului. În polenul poliflor se găsesc mari cantităţi de provitamina A; în unele sorturi (salcâm galben) chiar de 20de ori mai mult decât în morcovi.
Tocoferolul (E) îşi trage denumirea din grecescul "tokos” care înseamnă "a naşte” şi este considerat vitamina fertilităţii.
Vitamina P (rutin) este trofică a pereţilor tuturor vaselor de sânge, în special a capilarelor, fiind şi antitrombotică; previne hemoragiile, cu deosebire cerebrale şi retiniene; menţine metabolismul oxidativ al ţesutului nervos.
Biotina are un rol cheie în metabolismul proteinelor, glucidelor şi lipidelor, precum şi în procesele de eliminare a bioxidului de carbon.
În cantităţi importante se găseşte şi Vitamina B3 (niacina). Între altele, ea este implicată în protecţia contra mutaţiilor genetice, fiind utilă în prevenţia cancerului.
De asemenea este multă vitamina B1. Merită menţionat că B1 este pierdut în mod exagerat de către cei care au un regim alimentar bogat în zahăr rafinat. Acesta este omniprezent azi, chiar şi în produse ce nu sunt deserturi (muştar, pâine, chipsuri, sosuri...). Carenţa de B1 creată astfel artificial afectează sever sistemul nervos. Ceea ce este una dintre explicaţiile pentru tulburările de comportament de la copii şi adolescenţi, astăzi mari consumatori de dulciuri şi sucuri.
Vitamina B9 (acidul folic), de asemenea bine reprezentată în polen, protejează contra anemiei, trombocitopeniei şi altor anormalităţi sanguine. În privinţa vitaminei C, dacă se consumă polenul aşa cum este recomandat de regulă, adică dizolvat în apă şi suc de lămâie, sau într-un suc fresh, se acoperă cea mai mare parte din necesarul zilnic. Polenul are doar urme de vitamina D, dar joacă un rol important în producerea ei de către organism, prin stimularea activităţii enzimatice. În mod indirect, polenul favorizează normalizarea nivelului sanguin de vitamina K antihemoragică, care este produsă în corp de către flora intestinală. Polenul normalizează flora prin lactobacili şi o hrăneşte prin nutrienţi.
De menţionat că în zilele noastre carenţele vitaminice sunt multiple. Alimentaţia modernă este multiplu sărăcită în vitamine, datorită chimizării exagerate din agricultură, procesărilor multiple din industria alimentară, cât şi aditivării chimice a alimentelor. În plus, consumul exagerat de alcool, tutun, zahăr rafinat, antibiotice accentuează carenţele. Medicina convenţională încearcă să compenseze cu vitaminele şi polivitaminele de sinteză din farmacii. Dar cine poate calcula exact necesarul fiecărui organism, cine poate spune cât se absorb vitaminele de sinteză şi cât de bine sunt ele utilizate de organism? Un exemplu in extremis asupra eficienţei lor la administrarea de lungă durată îl constituie copiii supra-ponderali, datorită hipervitaminizării. Astăzi, toţi medicii se confruntă cu situaţii patologice tot mai complexe, ce includ poli-carenţe vitaminice. Cu atât mai util este un polivitaminizant natural, din care corpul îşi extrage armonios ce şi cât are nevoie.
Polenul crud - polimineralizant
O minune a lui Dumnezeu: albina
Absorbţia şi funcţionarea corectă a unor minerale este condiţionată de alte minerale ori vitamine. Exemplu: absorbţia calciului este dependentă de magneziu, totodată şi de fosfor, care susţine şi absorbţia fierului; dar şi absorbţia fosforului depinde de calciu. La fel putem extinde dezbaterea pentru oricare dintre elementele minerale ale corpului nostru. Dacă facem analize de sânge şi determinăm o carenţă oarecare, să zicem de calciu, nu înseamnă că dacă luăm calciu singular, problema e rezolvată; trebuie ca şi restul componentelor aflate în inter-relaţie cu el să fie la niveluri corespunzătoare, spre a reveni la echilibru. Aceste relaţii se pot normaliza printr-un aport complex de elemente nutritive, oferite inter-relaţionar la "pachet”, de anumite produse. Polenul crud este unul dintre cele mai importante.
În polenul crud se găsesc practic toate elementele chimice care constituie corpul omenesc. De menţionat ca macroelemente minerale Ca, Mg, P, K, Na şi ca microelemente Cu, Fe, Mn, Ni, S, Se, Si, Zn, B, Co, Cr, I, Mo.
Atrag în mod particular atenţia asupra câtorva dintre ele.
Zincul, deşi aflat în organism în cantităţi foarte mici, mai puţin de 2 g la un adult de 70 de kg, este element constitutiv pentru mai bine de 200 de enzime din cele peste 1.000 care ne gestionează viaţa.
Seleniul este un antioxidant puternic, lucru cunoscut de multă vreme, aflat în cantităţi mici în întreaga natură, iar în corpul uman circa 20 mg. După nuca de Brazilia, polenul este creditat ca a doua sursă naturală de seleniu.
Borul, un element puţin cunoscut, este necesar pentru rezistenţa oaselor, stimulează funcţiile cerebrale şi vivacitatea mentală, favorizează somnul, contribuie la reglarea secreţiilor de hormoni sexuali. Se găseşte destul puţin în surse naturale, iar polenul este una dintre ele.
Polenul - aliment funcţional
În medie, polenul poliflor conţine: proteine 23,7%, lipide 4,8%, glucide 27,8%, apă 7-11%, fibre solubile şi insolubile 13-14%.
Proteinele se găsesc în polen în proporţie mai mare decât în carne, iar mare parte dintre ele sunt sub formă de aminoacizi, care se absorb direct, fără eforturi din partea organismului. Bogăţia de aminoacizi întrece în medie de 3 ori oul, brânza şi carnea.
Numărul reacţiilor chimice (cunoscute) care au loc în organismul uman este de ordinul miilor. Aproape toate acestea sunt catalizate de către enzime. În polen se găsesc circa 100 de enzime, cât şi co-enzime şi pro-enzime.
Astăzi se ştie tot mai mult despre necesitatea consumării de antioxidante,spre a preveni îmbătrânirea şi îmbolnăvirile, în special cancerele.
Unele dintre cele mai apreciate sunt vitaminele A şi E, care se găsesc în mari cantităţi în polen.
Dar o mai intensă acţiune antioxidantă o conferă polenului flavonoidele din compoziţia sa. Se consideră că unele dintre acestea sunt de 200 de ori mai puternice decât vitamina E. Spre exemplu, comparativ cu alte vegetale cunoscute cu efecte antioxidante, 30 de g de polen echivalează cu consumul a 1350 g de broccoli... Flavonoidele reduc incidenţa cancerelor (ex. sân, prostată) asociate regimurilor alimentare bogate în grăsimi saturate.
Fitosterolii din polen reduc absorbţia colesterolului şi influenţează excreţia de săruri biliare, reducând incidenţa cancerelor rectal şi de colon. Totodată menţin echilibrul mecanismelor imune.
Ca o mărturie personală, soţul meu şi cu mine consumăm de aproape trei ani câte 50 grame de polen crud la micul dejun, şase zile pe săptămână. Ne-am convins în acest timp că datorită produselor stupului am reuşit să facem faţă sănătoşi perioadei de greu efort prin care trecem. În plus, am observat cum, funcţional, întregul corp se aşează pe o direcţie ce tinde către ideal.
Un alt exemplu practic ce merită reamintit este cura de produse apicole făcută de apiterapeutul Antonio Couto din Portugalia. În 2009, la vârsta de 47 de ani, s-a decis să facă un experiment personal: în loc de alimente uzuale, a mâncat timp de 6 luni doar polen (250 g/zi), miere, puţin lăptişor de matcă şi propolis, şi unele sucuri de fructe, în care îşi dizolva polenul. Şi-a desfăşurat viaţa normal, analizele de sânge urmărite lunar au fost impecabile, incluzând şi normalizarea colesterolului în prima lună, şi a pierdut 7 kilograme din greutate.
În unele ţări din UE, polenul este deja considerat în mod legal aliment. Legislaţia română include, în mod greşit, polenul în categoria "produselor animale”, chiar dacă pare evidentă originea sa vegetală. Dată fiind apropierea postului Naşterii Domnului, am căutat o părere competentă pentru liniştea sufletelor tuturor creştinilor. Părintele ieromonah Teofan de la Mânăstirea Nera ne-a confirmat că, în mod incontestabil, polenul se poate considera un produs de sec.
Există hormoni în polen?
Trei sute de flori pentru o granulă de polen
Răspunsul simplu este nu. Mai pe larg, vegetalele nu produc şi nu conţin hormoni, în înţelesul biologiei umane. Ele au în schimb nişte substanţe numite auxine, care ţin sub control creşterea plantelor. Auxinele se găsesc de regulă în părţile lor tinere, în seminţe şi polen. Sunt substanţe care pentru om contribuie la reglarea unor funcţii fiziologice. Un exemplu simplu: la administrare de durată, părul corporal se diminează la femei şi se fortifică la bărbaţi, iar părul capilar se înfrumuseţează la ambele sexe.
Ce indicaţii are polenul?
Afecţiuni hepatice. Polenul este un foarte puternic hepato-protector şi hepato-trofic, fiind indicat de la simpla steatoză, hepatite acute şi cronice, până la ciroze şi cancere hepatice. De asemenea, susţine ficatul, flora intestinală şi întregul organism, prin multiple mecanisme, în cursul altor terapii convenţionale. Este de mare folos ca adjuvant în chimio-terapie şi radioterapie, unde efectele favorabile sunt vădite de starea clinică şi analizele bune de sânge.
Cancerul de prostată - Încă de mult timp, polenul era cunoscut ca eficient în prevenirea şi tratarea afecţiunilor prostatei. Cercetările de laborator au dezvăluit câteva dintre mecanismele implicate. Seleniul din polen reface rezervele din testicule şi canalele adiacente prostatei, de unde se pierde prin spermă. Acesta este un puternic antioxidant şi anticanceros. Fitosterolii susţin buna funcţionare a prostatei şi reduc incidenţa hiperplaziei de prostată. Odată cu vârsta se cunoaşte că scade capacitatea endogenă de sinteză a vitaminei D, care este implicată şi în buna funcţionare a prostatei, implicit, atunci când lipseşte, în cancerul de prostată. Dar producerea vitaminei D este favorizată de polen pe căi enzimatice. Vitamina E şi zincul protejează de asemenea contra cancerului.
Flavonoidele din polen, prin acţiunea lor intens antioxidantă, protejează contra peroxidării grăsimilor saturate, ce sunt implicate în cancerul de prostată, ca şi în cel de sân.
Cancerul de sân la femei prezintă, sub raport cauzal, unele similarităţi cu cel de prostată la bărbaţi. Elementele descrise mai sus, cât şi un regim alimentar bogat în fibre solubile (prezente în polen) şi acizi graşi polinesaturaţi, contribuie la profilaxia şi tratamentul acestor tipuri de cancer.
Colesterol şi trigliceride - O doză de 30 g polen asigură circa 15% din raţia zilnică de fibre. Aceasta contribuie la reducerea LDL colesterolului. Polenul tinde să normalizeze şi nivelurile de trigliceride în condiţiile în care alimentaţia şi stresul sunt corect gestionate.
Polenul în
profilaxia osteoporozei este menţionat de dr. Patrice Percie du Sert în cartea sa. Studii făcute pe şobolani au demonstrat că polenul previne resorbţia osoasă. Polenul susţine producerea de vitamina D, cât şi absorbţia şi utilizarea calciului şi fosforului.
Este un bun
trofic pentru creier, lucru remarcat de studenţii în sesiune. Polenul crud este util în activitatea intelectuală intensă, depresii, pentru reducerea efectelor stresului prelungit, a oboselii cronice.
Cure de slăbire - persoanele supraponderale, datorită regimului lor alimentar defectuos, sunt de regulă multicarenţate şi constipate. Polenul le este de mare folos. Fibrele şi lactobacilii
refac flora intestinală şi combat constipaţia. Aşa cum şi practica o arată direct, el este de folos în curele de slăbire, asociat cu o alimentaţie echilibrată, dominată de vegetale. În aceste cazuri, polenul poate înlocui una-două mese pe zi.
Polenul crud este indicat în
toate stările carenţiale, inclusiv anemii de orice natură.
La femeile cu menstruaţii abundente, îmbunătăţeşte calitatea sângelui şi contribuie la reglajul funcţiilor hormonale.
Polenul este un
bun trofic muscular, fiind adecvat sportivilor şi tuturor acelora care desfăşoară activitate fizică intensă şi au nevoie de o bună structură musculară. Susţine şi muşchiul cardiac, hrăneşte bine pereţii tuturor vaselor de sânge. De aceea este deosebit de util în
profilaxia şi tratamentul afecţiunilor cardio-vasculare.
Polenul crud şi alergiile
Este bine de lămurit că alergiile de primăvară sunt determinate de polenurile purtate de vânt, şi nu de polenurile recoltate de albine. Alergiile la polenurile recoltate de albine, în special la polenul crud, sunt cazuri rarisime.
Aceasta nu trebuie să ne sperie, aşa cum, de exemplu, nici faptul că unele persoane sunt alergice la căpşuni nu ne face sa nu le mai savurăm. Dimpotrivă, s-a observat la persoanele cu alergii de primăvară că dacă consumă curent polen crud (minim 3 linguriţe/zi) fenomenele alergice se reduc.
Polenul crud (nu şi cel uscat) poate fi utilizat în general în terapia alergiilor.
Utilizarea polenului
Polenul poate fi ingerat şi în amestec cu miere
Păstrarea polenului crud se face la congelator, pentru perioade îndelungate (luni, ani). Decongelat nu-şi pierde din proprietăţi. Datorită conţinutului scăzut de apă, la decongelare nu se sparge membrana celulară şi nu apare nici un "suc celular” în care să se piardă ori să se deterioreze principii active. Patrice du Sert a făcut în laborator 12 congelări-decongelări succesive, fără a se determina nici o degradare. Scos de la congelator, se poate păstra fără a fi închis ermetic (lactobacilii au nevoie de aer spre a supravieţui) până la 7-10 zile, la temperatura ambientală (în regim de "cămară”) sau în frigider.
Dozele utile în regim obişnuit de viaţă sunt de :
2-5 g/zi la copii sub un an,
5-10 g/zi la copii de 1-10 ani,
10-30 g/zi peste vârsta de 10 ani.
În regim de suprasolicitare (fizică sau intelectuală), cât şi în cure de încărcare nutritivă, cantităţile pot creşte până la 50-100 g/zi.
La fel şi în curele de slăbire,când polenul poate înlocui una-două mese ale zilei. Este indicat ca persoanelecu probleme de sănătate să ceară sfatul unui medic apifitoterapeut.
Spre a se absorbi complet din tubul digestiv e bine ca polenul să fie predizolvat în apă cu suc de lămâie proaspăt, într-un suc fresh, borş sau kefir (iaurt);
volumul orientativ (polen plus lichid): 150 ml pentru 30 g polen.
Trebuie să stea la dizolvat minimum 20 de minute. Când este în doză unică, ideal se administrează dimineaţa.
Cei care iau prima dată e bine să crească progresiv dozele şi să înceapă administrarea după ce au mâncat. Mai târziu, se poate trece la administrarea pe stomacul gol.
Spre a descrie corect şi complet polenul, cu compoziţia, proprietăţile şi acţiunile sale complexe, ar fi nevoie de un tratat în mai multe volume. Închei acest text, permiţându-mi să-l citez pe respectatul profesor dr. Mencinicopschi: "Astăzi scapă cine ştie, cine este informat, nu mai scapă cine poate”...
Dr. Cristina Aosan
www.melidava.ro