Seleniul

Mineral esenţial pentru funcţionarea întregului organism, seleniul are efecte dovedite ştiinţific de stimulare a sistemului imunitar şi de protecţie celulară. 
Seleniul este un oligoelement valoros, care ajută la reglarea nivelului tensiunii arteriale intracraniene, la menţinerea elasticităţii ţesuturilor, la reducerea inflamaţiilor, stimulând în acelaşi timp sistemul imunitar. Mai mult, specialiştii americani au constatat că seleniul protejează împotriva degenerescenţei maculare legate de procesul de îmbătrânire (alterarea retinei, asociată cu proliferarea unor vase de sânge) şi previne apariţia cataractei.
Julian Edith Shellman, specialist în nutriţie la Centrul Medical Cornell, SUA, a constatat într-un experiment că, de obicei, seleniul lipsea din alimentaţia bolnavilor de inimă. Floarea-soarelui 
Printre substanţele active importante, floarea-soarelui are o cantitate importantă de seleniu. Specialiştii sunt de părere că valorosul microelement se găseşte  în mare parte în seminţele plantei,  dar şi în frunzele şi în tulpina acesteia. Seminţele de floarea-soarelui sunt recomandate pentru combaterea sterilităţii, mai ales la femei. 
Uleiul preparat din seminţe are efecte benefice în ateroscleroză, hipertensiune arterială şi în tratarea vezicii biliare leneşe. 
Nu doar semințele de floarea-soarelui sunt bogate în seleniu, ci și nucile. În funcție de soi, cantitatea de seleniu variază. Cele mai bogate în acest mineral sunt nucile braziliene, cu peste 1.900 mcg de seleniu la suta de grame. Specialiștii îți recomandă să consumi cu precauție aceste produse, deoarece seleniul poate deveni toxic în cantități ridicate. 
Selenoza este prezentă la majoritatea rumegătoarelor, din cauza consumului de plante acumulatoare de seleniu, care transformă seleniul anorganic în seleniu organic. 
La om, aportul toxic este de aproximativ 850-900 µg/zi. 
Simptomele intoxicării sunt greaţă, căderea părului, modificări în structura unghiilor; la dozele mai mari, poate surveni decesul. 
Toxicitatea seleniului este cunoscută de multă vreme, şi, deşi este mai periculoasă, este mai puţin luată în seamă în comparaţie cu a altor 15 elemente, cum ar fi arsenul. Toxicitatea seleniului provoacă unele confuzii din mai multe cauze. 
În primul rând, seleniul este un nutrient esenţial utilizat de selenoproteine. În al doilea rând, seleniul are beneficii majore pentru sănătatea umană. În al treilea rând, toxicitatea seleniului este complexă. 

Toate formele de seleniu sunt toxice, dar concentraţiile necesare pentru a atinge nivelurile toxice similare diferă foarte mult. De asemenea, dieta individuală joacă un rol important în ceea ce priveşte pragul toxicităţii.
La diete echilibrate, cu aceeaşi cantitate de seleniu, dar cu diferenţe în ceea ce priveşte cantitatea de vitamina E, un individ poate fi sănătos (dacă vitamina E este în exces) sau se poate îmbolnăvi (dacă vitamina E este în cantitate mai redusă).

Alimentaţia este sursa principală de seleniu pentru organismul uman (şi este naturală). Cantitatea de seleniu pe care o luăm din alimente depinde de tipul alimentului, de influenţa factorilor de mediu asupra alimentului respectiv (tipul de sol pe care a crescut planta, tipul de hrană de care a beneficiat animalul), de intervenţia umană asupra alimentului.
Intervenţia obişnuită a omului asupra alimentului este prelucrarea materiei prime (măcinatul grâului, de exemplu) şi gătitul. În ceea ce priveşte seleniul, se ştie că mulţi dintre compuşii seleniului sunt instabili şi volatili.
Unele vegetale care, în mod obişnuit, au nivele ridicate de seleniu (sparanghelul) pierd în jur de 40% din conţinutul de seleniu în procesul culinar . Adăugarea de sare, pH-ul acid sau gătitul prea intens duc la pierderi ale conţinutului de seleniu (lucru valabil şi pentru alţi nutrienţi). De obicei însă, gătitul obişnuit nu are efecte semnificative.
Măcinatul şi fierberea cerealelor, tratamentul termic pentru carne de pui sau peşte nu au impact semnificativ pentru conţinutul de seleniu.

Surse alimentare de seleniu

Dovleacul 
Bolile în care dovleacul s-a dovedit benefic sunt: insuficienţa renală, diabetul, infecţiile urinare, insomnia şi enterita. Nutriţioniştii recomandă  cura cu terci de dovleac, care se obţine prin fierberea pulpei de dovleac în lapte. 
Pentru cardiaci şi pentru cei care suferă de retenţie de apă în organism, doza zilnică este de 300 g. 
Cura cu acest preparat trebuie să dureze 30 de zile. 
Ouăle asigură organismului aproape toate mineralele de care are nevoie şi proteine valoroase. 
Două ouă conţin aproape un sfert din doza zilnică recomandată de seleniu. 
Peştele gras 
O cantitate importantă din acest mineral se găseşte şi în peştele gras. Acesta nu conţine multe grăsimi saturate, fiind de preferat tocmai datorită cantității ridicate de grăsimi „bune“, nesaturate. 
Somonul se numără printre varietăţile de peşte gras care au cantităţi importante de acizi omega-3. 
Tonul proaspăt este foarte sănătos pentru inimă.

Conţinutul în seleniu al produselor alimentare studiate

Denumirea probei                          Cantitate ( µg/kg )
1. Arahide prăjite cu sare                    10,02
2. Franzelă albă                                    3,17
3. Pâine neagră coaptă vatră                 4,21
4. Paine albă feliată la vatră Afer           3,85
5. Pâine integrală Vita Star                    4,03
6. Hrean - Buhuşi                                 1,40
7. Morcov - Buhuşi                              2,20
8. Varză roşie                                       2,13
9. Varză albă România vrac                  2,06
10. Portocale - Grecia                          1,24
11. Orez                                               2,14
12. Spaghete "Pambac"                         8,40
13. Biscuiti obisnuiti vrac                       6,12
14. Faina alba 000 "Pambac"              13,90
15. Ciuperci                                        27,12
16. Usturoi                                          14.54
17. Faina alba 000                              13.90

Cantitati extrase din lucrarea lui Vlad Ioan Teodor