MÂNCAREA UCIGASA
Un studiu despre securitatea alimentara dat publicitatii în Franta spune ca jumatate din produsele alimentare din
România sunt infectate cu substante cancerigene de tip „aflatoxina”. Aceasta nu poate fi distrusa prin fierbere
sau prin metabolism. Fenomenul infectarii alimentelor cu aflatoxine în tarile din sud-estul Europei e cunoscut
de specialistii occidentali de peste 15 ani si este numit „sindromul balcanic”. Aportul de E-uri poate face ca un
salam sa contina doar 5% carne.
În anul 2004, în România exploda un scandal legat de importarea unui lot de boia de ardei (paprika) din Ungaria, infectat cu aflatoxina.
Produsul a fost retras imediat de pe piata, dar nimeni nu a fost sanctionat.
Aflatoxina este o substanta cancerigena, produsa de ciuperci microscopice, care infecteaza alimentele depozitate în conditii precare. Cel mai des este întâlnita în cafea, arahide, porumb, alune si condimente.
Microorganismele mai sus mentionate produc mai multe tipuri de toxine, din care cele mai periculoase sunt aflatoxinele, acestea fiind la rândul lor de mai multe tipuri. Scandalul parea sa se fi ivit din neant, pâna la acea data în România nu se auzise nimic despre ciupercile cu pricina. Despre ce este vorba? Povestea a început în 1960, când în Anglia au murit în câteva luni 2000 de curcani.
Fermierii au intrat în panica si au cerut biologilor sa afle care e cauza dezastrului.
Din aproape în aproape, s-a ajuns la concluzia ca toate pasarile fusesera hranite cu turte de arahide provenite de la un singur depozit si ca toate murisera din cauza ca li s-au blocat rinichii. Dupa un timp, a fost gasit vinovatul: o ciuperca microscopica. Aceasta se dezvolta în mediile umede si închise si secreta o substanta toxica pentru organism. Mai mult, toxina nu poate fi distrusa prin fierbere sau prin metabolism. Astfel, un animal care a
mâncat porumb infectat transmite toxina mai departe la omul care consuma carnea animalului sacrificat. Occidentalii au luat imediat masuri, în sensul ca au dezvoltat o adevarata industrie a depozitarii, diferita pentru fiecare produs în parte. Un astfel de sistem de protectie în alimentatia publica, numit HCCP, a fost preluat de la specialistii NASA, care îl inventasera pentru securitatea cosmonautilor. Concomitent, au adoptat o serie de masuri
legislative care sa protejeze piata alimentara de produsele infectate cu toxina ucigasa.
Fenomenul e în continuare studiat de specialistii occidentali, majoritatea tarilor lumii fiind monitorizate din acest punct de vedere, acest lucru producând efecte economice pentru cei ce încalca legislatia securitatii alimentare.
Un studiu numit „Siguranta alimentara”, publicat în anul 2002 în revista franceza Stiinte si tehnici alimentare, arata ca România se afla printre tarile infectate cu micotoxine. Din produsele autohtone analizate de francezi, jumatate musteau de asemenea substante ucigase.
Capitolul „România” din acest document se intituleaza „Studiile Dutton – 1996”, iar oamenii de stiinta occidentali situeaza tara noastra în zona afectata de ceea ce ei au numit cu 15 ani în urma „sindromul balcanic”.
Înca de atunci se stia ca populatiile României, Bulgariei si tarile fostului spatiu iugoslav consuma cereale puternic infectate cu ciuperci producatoare de micotoxine de tip „aflatoxina”, în special cele care ataca rinichii.
De ce? În timp ce tarile dezvoltate si-au creat tehnologii avansate pentru depozitarea alimentelor pentru a preveni îmbolnavirea populatiei cu micotoxine, tarile sarace, printre care si România, nu au investit nimic în acest domeniu.
Daca într-un siloz pentru cereale din Olanda, de exemplu, chiar si aerul este filtrat pentru a evita orice infectare a produsului alimentar, în tarile mai înapoiate, cum ar fi cele din America Latina si Europa de Est, principala problema a depozitarii sunt soarecii si sobolanii, restul fiind considerat nesemnificativ, pentru ca nu omul era scopul în sine, ci productia.
Revenind pe plaiuri mioritice, la noi nu s-au facut asemenea studii si nu sa spus un cuvintel despre legatura dintre alimentele de pe piata româneasca si aflatoxine.
Singurele date despre noi însine ni le dau occidentalii, care afirma ca cel putin jumatate din hrana pe care o punem zilnic pe masa contine substante cancerigene de tip aflatoxina.
Limitele de la care micotoxinele devin periculoase sunt de ordinul micro sau nanogramelor pe kilogram corp pe zi (miime de gram sau milionime de gram ), în functie de tipul toxinei.
Daca organismul uman primeste mai mult decât atât, ceea ce la noi se întâmpla zilnic, micotoxinele ataca materialul genetic, facând posibila aparitia cancerului, în special la ficat.
De asemenea, poate determina aparitia malformatiilor la nou-nascuti. Cei mai afectati sunt batrânii, copiii, femeile însarcinate si persoanele bolnave. Comisia Nationala pentru Securitate Biologica cunoaste foarte bine fenomenul, dar deocamdata nu a putut face altceva decât sa puna în acord legislatia româneasca cu cea europeana. Restul va depinde de banii investiti în infrastructura agricola. Si, din pacate, problemele legate de calitatea alimentelor
nu se opresc aici.
În urma cu trei ani, angajatii Administratiei Cimitirelor si Crematoriilor Umane au adus la cunostinta conducerii institutiei ca se confrunta din ce în ce mai des cu niste cazuri ciudate de mumificare a cadavrelor. Din lipsa de spatiu, în cimitirele bucurestene se practica deshumarea la 7 ani a osemintelor pentru a fi reînhumate la picioarele unui alt decedat al familiei.
Surprinzator, cadavrele nu mai putrezesc. Ce sa fie, ce sa fie?
Raspunsul l-a dat dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare: „Povestea are o cuprindere mai larga. Specialistii europeni în alimentatie au fost sesizati în anii '90 de faptul ca mortii nu mai putrezesc si, în urma unor studii, s-a demonstrat ca
acest lucru se datoreaza consumului de conservanti sintetici, adica E-uri. Aceasta este explicatia si la noi.” Altfel spus, românii manânca în fiecare zi alimente care contin aditivi si conservanti alimentari. În ciuda faptului ca specialistii avertizeaza asupra consumului de E-uri, nimeni nu se poate feri de alimentele „îmbogatite” cu aditivi.
„Este bine sa ne ferim de toate E-urile, dar mai ales de conservantii sintetici, de colorantii sintetici si de aditivii care accentueaza gustul.
Din pacate însa, nu prea mai exista alimente care sa nu contina asemenea substante. Este o necesitate a industriei alimentare moderne. Fara conservanti nu putem avea mâncare în magazine dar, pe de alta parte, aceste E-uri sunt daunatoare sanatatii. Este un cerc vicios.
Produsele mai ieftine au întotdeauna mai multe E-uri, asa ca aceia care tin la sanatatea lor ar trebui sa manânce putin, dar bun. Ceea ce în România nu prea este posibil. Mai mult, din punct de vedere legal, controlul aditivilor este problematic. Daca o firma de mezeluri decide ca reteta produsului ei trebuie sa contina multi aditivi, noi nu putem interveni. Astfel ca nu trebuie sa mire pe nimeni daca într-un salam nu exista decât 5% carne. Este dreptul producatorului sa scoata pe piata reteta pe care o doreste, adica ieftina si proasta, cu singura obligatie sa specifice continutul pe eticheta.
În ceea ce priveste sindromul balcanic, stiam de aceste lucruri doar din cercetarile facute în Occident.
Aflatoxina ataca în special ficatul si rinichii.
De cele mai multe ori, nici macar aceasta cerinta de etichetare nu este respectata la noi”, ne-a declarat Gh. Mencinicopschi.
În paranteza spus, în România, este permisa utilizarea a peste 200 de aditivi alimentari.
Printre cele mai periculoase E-uri sunt cele care dau gust, mai ales o puternica aroma de carne (E 621, E 634, E-635), cele folosite în produsele proaspete, chiar si în pâine, pentru a le conserva (E-210), coloranti folositi mai ales la bauturile nealcoolice si la sosuri (E-102 - galben, E-129 - rosu).
In Europa, doi aditivi coloranti au fost interzisi (E -231 si E-232), fiind catalogati ca pesticide, dar în tara noastra continua sa fie utilizati.
Riscurile consumului de aditivi alimentari sunt multiple pentru sanatate, dar efectele nu apar imediat.
Atunci când o persoana prezinta stari de oboseala, lipsa de concentrare, ameteli, dureri de cap sau balonari, se poate gândi, fara sa greseasca, ca este urmarea consumului de aditivi si a alimentatiei proaste.
Atentie la B.T. – porumbul modificat genetic!
În anul 2003, Comisia Nationala pentru Securitate Biologica a descoperit într-un magazin din Bucuresti un sirop obtinut din porumb modificat genetic, pentru îndulcirea produselor de patiserie, produs importat în mod ilegal. Este primul caz de acest gen constatat în tara noastra. Sigur, avertizarea ca siropul contine porumb „mutant” era trecuta doar pe eticheta distribuitorului francez. Importatorul roman lipise peste ea o eticheta în limba autohtona, unde evitase sa treaca acest amanunt foarte important, desi legea îl obliga explicit la acest lucru. Mai mult, nimeni nu are voie sa importe asemenea produse decât cu acordul Comisiei Nationale pentru Securitate Biologica (CNSB) , lucru pe care importatorii nu l-au facut.
Concret, produsul alimentar avea culoarea maronie si era îmbuteliat în recipiente din plastic de 700 de mililitri. Pe eticheta principala scria ca este un sirop pentru clatite, produs în SUA si adus în Europa de un distribuitor francez. Pe spate, o eticheta anunta cumparatorul, în limba româna, ca lichidul maroniu contine sirop de porumb, apa, arome, conservant, colorant, caramel si acid citric. Daca se desprindea acea hârtie, aparea eticheta originala, pe care scria, în limba franceza, cam acelasi lucru, cu o deosebire: dupa „sirop de porumb”, francezii au deschis o paranteza în care au adaugat fraza: „siropul este obtinut din porumb modificat genetic”. Amanuntul este foarte important în comertul cu produse alimentare.
Siropul a fost retras de pe piata dupa constatarea facuta de CNSB dar, în mod straniu, nimeni nu a fost sanctionat.
Porumbul modificat genetic, prescurtat B.T., face parte din categoria „organismelor transgenice de generatie I”, adica nu mai e porumb, ci o specie obtinuta din combinarea genelor plantei cu un microorganism, Bacillus huringiensis. E un fel de bacterie mare cu frunze, care face popcorn. Pentru respectarea termenilor tiintifici, trebuie spus ca organismele transgenice sunt mai mult decât mutantii. Acestia din urma sunt specii naturale, asupra carora s-a intervenit genetic pentru întarirea anumitor calitati naturale. Adica nu se iese din cadrul natural al speciei. Organismele transgenice în schimb sunt mutanti la patrat, adica niste combinatii genetice între diferite specii, în urma carora apar specii absolut noi, pe cale artificiala.
Cum s-a ajuns aici? Înca din anii '70, specialistii în domeniul alimentatiei au ajuns la concluzia ca terenurile agricole existente nu vor putea face fata ritmului de crestere demografica si ca omenirea se afla în fata unei catastrofe prin înfometare.
S-au cautat imediat solutii care mai de care mai ciudate. Una dintre ele s-a aratat a fi rentabila: alimentele obtinute prin combinatii între genele mai multor specii aflate pe niveluri diferite ale evolutiei. Cele mai mari investitii în cercetarea acestui domeniu au fost facute în SUA.
Aceste firme au studiat posibilitatea obtinerii unor culturi modificate genetic, care sa scada costurile de productie. Asa a aparut prima generatie de organisme modificate genetic.
S-a studiat o combinatie de cartof cu gena de bacterie. Acest produs are forma si gust de cartof si este rezistent la boli si daunatori, adica nu mai are nevoie de erbicide si insecticide, eliminând multe cheltuieli de productie.
Tot prin combinare genetica a fost obtinut un tip de soia care rezista la erbicidul universal anti-clorofila. Acesta ucide orice planta, mai putin soia transgenica.
Porumbul B.T., alt transgenic, este rezistent la viermele de porumb.
Culturile acestei specii artificiale nu mai au nevoie de tratamente speciale împotriva daunatorului. Cel mai recent si spectaculos produs al acestei generatii OMG sunt
rosiile transgenice pentru zonele foarte reci, care au fost combinate cu gene ale unui peste. Aceasta rosie nu are nici un fel de probleme cu frigul, creste în câmp deschis, în conditiile unei veri de scurta durata si da o recolta foarte bogata.
Exista însa si
organisme modificate genetic din generatia a 2-a, deocamdata în faza de studii teoretice, care vor intra pe piata peste câtiva ani. Un exemplu:
orezul modificat genetic din generatia a 2-a va avea componentele nutritive de cereala, dar si pe cele de carne. Produsul e gândit pentru tarile slab dezvoltate, unde populatia se hraneste aproape exclusiv cu orez, lucru care duce la subnutritie.
Aceste populatii vor continua sa manânce numai orez, dar nu unul oarecare, ci super-orezul, care are proteine de carne. Cu alte cuvinte, pilaful va fi recoltat din câmp cu carne cu tot.
Exista si o ramura a ingineriei genetice care se ocupa de animalele transgenice.
Aici lucrurile sunt mai complicate, în sensul ca
s-au obtinut porci transgenici fara grasime sau lapte de vaca cu insulina pentru bolnavii diabetici. Dar, pentru ca genetica animala e mult mai complexa decât cea vegetala, specialistii se tem înca sa lanseze pe piata asemenea produse.
Sunt periculoase alimentele modificate genetic?
Unii specialisti spun ca da. Primul produs obtinut prin aceasta tehnica si destinat vânzarii de exemplu, a fost o versiune modificata genetic a unui hormon –
BST somatotropina – care stimuleaza productia de lapte la vaci.
Conform Raportului Uniunii Europene, administrarea de BST stimuleaza producerea unui hormon care, atunci când este secretat în cantitati mari în lapte, stimuleaza dezvoltarea maligna a celulelor canceroase.
Folosirea acestui hormon a fost asociata si cu o crestere relativa a aparitiei cancerului la sân si prostata la consumatorii umani.
Una peste alta, anomaliile de pe piata alimentara româneasca risca sa devina o catastrofa a agriculturii românesti dupa 2007. În urmatorii ani, vom asista la un adevarat razboi între produsele noastre si cele occidentale si suntem total nepregatiti pentru aceasta lupta.
România a gresit în 1990, când s-a împartit bugetul de subventie la 4 milioane de agricultori, indiferent cine au fost acestia. Sumele s-au risipit pe mici parcele care nu au produs decât pentru autoconsum.
Daca banii ar fi fost canalizati catre retehnologizare, am fi avut acum agricultori pregatiti tehnologic sa se bata cu cei din UE.
Am pierdut bani si timp pretios si nu stiu cum vom recupera decalajul.
Teoretic, în 2007 am putea exporta în Europa jumatate din productia agricola, daca aceasta se va ridica la standardele de calitate.
Dar nu se ridica. Pe de alta parte, neseriozitatea actualilor producatori ne va costa scump din ianuarie 2007.
Occidentalii abia asteapta sa gaseasca produse alimentare sub standardele UE pentru a interzice produsele autohtone. Sa dau un exemplu: daca într-un sat din Teleorman se va gasi lapte infectat cu aflatoxine, productia de lapte va fi sistata în tot judetul cu pricina. Puteti ghici usor ce produse îi vor lua locul…
ADITIVII ALIMENTARI
Cel mai important factor în mentinerea sanatatii este alimentatia, ea fiind furnizorul de materie si energie pentru
buna dezvoltare si functionare a corpului uman. Statisticile medicale prezinta din când în când câte un grup mai mare de boli ca fiind maladiile secolului XX, iar printre cauzele sau factorii favorizanti este inclusa si nutritia deficitara sau, în functie de caz, abuziva. Dar de ce oare alimentul, care este baza existentei noastre, sa fie cauza unor maladii?
Epoca moderna a adus dupa sine o mare afacere pentru producatorii si comerciantii de produse alimentare si un plus de confort pentru consumatori. Daca acum câteva zeci de ani majoritatea alimentelor proveneau din productia proprie iar alimentele erau integral pregatite în casa, astazi raportul s-a inversat: cele mai multe alimente provin din reteaua de magazine alimentare iar o buna parte din hrana are la baza semipreparate. Producatorii industriali,
pentru a rezista concurentei, prezinta pe piata produse „calitativ superioare”, adica cu un aspect agreat de client, miros si gust placute si un termen de valabilitate cât mai mare.
Dar pentru a satisface aceste deziderate, alimentele sunt prelucrate prin înglobarea de asa-zisi aditivi alimentari (coloranti, emulgatori, stabilizatori, antioxidanti, conservanti, aromatizanti, etc.) care se regasesc în compozitia inscriptionata pe ambalaj (daca ea exista) sub forma unor coduri: E 954 (pentru zaharina), E 330 (acid citric), E 250 si E 251 (nitriti, respectiv nitrati din mezeluri), etc. Acesti aditivi sunt utilizati doar cu avizul Ministerului Sanatatii si la prima vedere par inofensivi, dar în timp se constata ca lucrurile stau cu totul altfel.
Spre exemplu
zaharina a fost folosita (si la noi înca mai este) ca îndulcitor pentru diverse preparate hipocalorice. Vreme de multi ani s-a crezut ca este o substanta totalmente inofensiva pentru organism, dar cercetari recente au aratat ca ea prezinta potential cancerigen, ceea ce a facut ca în multe tari occidentale sa fie recomandata retragerea ei din consum.
Ce sunt de fapt acesti aditivi alimentari? Cea mai mare parte sunt substante chimice de sinteza, care nu se gasesc în mod natural nici în regnul vegetal nici în cel animal, deci nu ar trebui sa faca parte din alimentatia noastra. Organismul uman, vazut nu detine cai metabolice proprii acestor substante, care sunt obtinute în urma unor reactii chimice „în eprubeta” si sunt lipsite de energiile vitale pe care în mod natural substantele produse de natura le contin.
Aditivii alimentari sunt substante „moarte”, consumatori de energie vitala din rezerva proprie a organismului si care împrumuta cai metabolice în vederea transformarii si eliminarii lor din corp.
Colorantii alimentari sunt substante de sinteza, ale caror molecule au proprietatea de a se fixa pe grasimi ori pe fibrele celulozice din alimente. Cele mai nocive sunt cele care se fixeaza pe grasimi, pentru ca acestea, odata ajunse în organism, se vor depune în tesutul adipos, colorându-l, iar mai târziu genereaza diverse probleme de sanatate.
Conservantii sunt substante chimice care împiedica dezvoltarea microorganismelor prin blocarea unor enzime
vitale ale acestora sau prin distrugerea membranei lor celulare. Nu avem nici o garantie ca aceste fenomene, chiar daca nu sunt sesizabile prin mijloacele actuale de investigare, nu au loc si în organismul nostru, undeva la scara moleculara, cu efecte grave în timp.
În ultima perioada, pietele noastre au fost invadate de tot felul de fructe ale caror perioada de coacere este în cu totul alt sezon al anului. În mod normal, fructele, în special cele de toamna, se pot pastra o perioada de timp, dar semnele îmbatrânirii si degradarii lor vor deveni evidente. Cum de, totusi, cele din comert arata de parca tocmai ar fi fost luate din pom? Nimic mai simplu: dupa recoltare, ele sunt tratate cu niste substante care împiedica degradarea lor fizica. Dar ceasul biologic al fructului lucreaza în continuare, energiile degradându-se si fructul devenind o masa vegetala moarta, pe care îmi vine sa o asemuiesc cu o bucata de plastic gustos. Daca aceste substante ar ramâne doar pe coaja fructului, nu ar fi nici o problema, dar ele se absorb în interior, de aici ramânând doar un pas pâna la patrunderea lor în organismul nostru. Stim despre aceste substante ca în doze ezonabile nu au efect toxic vizibil si imediat asupra organismului uman, dar nu stim ce efecte pot avea în timp la scara moleculara si ce boli ascunse ar putea favoriza.
O gaselnita alimentara interesanta este margarina, despre care se afirma într-un mod cu totul hazardat ca este un produs natural. Este adevarat ca la baza procesului de fabricatie stau uleiuri vegetale, dar nu stiu cât de natural mai este un produs supus hidrogenarii la cald, în prezenta nichelului pe post de catalizator. Rezultatul acestui proces este acea masa alba, a carei structura chimica difera exact prin caracteristica de baza care face uleiul vegetal mai sanatos decât grasimea animala, si anume gradul de nesaturare. Deci, diferenta dintre margarina si grasimea animala este doar de origine, corpul uman depunând acelasi efort energetic pentru metabolizarea amândurora.
Când si cum vom afla cât de nocivi pentru sanatatea noastra sunt aditivii alimentari nu stiu sa va spun, dar haideti sa consumam mai putina carne rosie si frageda decât este ea în realitate, mai putine fructe aratoase atunci când nu e timpul lor, mai putine conserve si alte semipreparate, mai putine gaselnite alimentare si, cu siguranta vom fi mai sanatosi.
MEZELURILE – ce contin ele?
Le manânci cu pofta, însa stii ce consumi? Afla din interviul luat profesorului doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare, cum sunt preparate mezelurile:
Ce ingrediente contine o reteta standard?
- Mezelurile contin aditivi foarte periculosi, cum ar fi: nitrati si nitriti de sodiu si potasiu (de la E-249, la E-252), fosfati (de la E-339 la E-343) si polifosfati (de la E-450 la E-452) de potasiu, sodiu, calciu, magneziu. În prezenta proteinelor, nitritii se transforma într-o substanta care favorizeaza aparitia cancerului de stomac. În doze foarte mari, nitritii dau o toxicitate acuta, care împiedica sângele sa mai transporte oxigen. Sugarii si copiii mici sunt foarte sensibili la aceste substante, care le creeaza probleme respiratorii. Un aditiv pe care
producatorii îl folosesc ilegal si frecvent în mezeluri fara a fi sanctionati este amidonul modificat. Conform Ordinului nr. 975, amidonul nu este admis în produsele din carne.
Totusi, mezelurile au amidon cu nemiluita, deoarece acest aditiv are proprietatea de a retine multa apa si mareste cantitatea de mezel, înlocuind, în fapt, carnea.
La ce ingrediente trebuie sa fim atenti când alegem un produs procesat din carne?
- Chiar daca au fost siliti de legi sa treaca pe etichete toate componentele retetei, producatorii din România se feresc sa dezvaluie cantitatile adevarate de carne dintr-un produs. Dintr-o lista de aproximativ 20 de ingrediente, doar unul singur este carne. Restul sunt fosfati, nitriti, nitrati, arome sintetice si coloranti, multa sare si multa apa. În ultima vreme, au aparut tot soiul de aditivi care n-au fost testati toxicologic, dar pe care producatorii au început sa-i foloseasca intens. Între cei mai periculosi sunt fosfatii, care împiedica fixarea calciului în oase. Imaginati-va ce înseamna asta pentru copii.
Glutamatul monosodic da un gust foarte bun. Stimuleaza pofta si te face sa manânci încontinuu. Efectul nu apare imediat, dar în timp duce la obezitate. Aspectul de „delicios” al mezelurilor este dat în mare parte de faina de soia sau de amidonul de cartofi, care pot reprezenta chiar 40% din compozitia unui parizer sau a unui salam ieftin.
Soia în stare pura, nemodificata genetic, a ajuns sa fie cel mai sanatos ingredient dintr-un salam. Amidonul în schimb chiar n-are ce cauta într-un produs din carne. Producatorii promit sa-l treaca pe lista ingredientelor.
Pestele afumat este indicat pentru consum?
- Pestele afumat este mai greu de digerat din cauza fumului, care pe deasupra mai contine si substante nocive. Prin afumare, pestele îsi pierde o parte din calitatile nutritive.
Crenvurstii din ce sunt facuti?
- Crenvurstii contin în cea mai mare parte tocatura de oase, tendoane, pielite, grasime, tot ce mai ramâne din carcasa de pasare dupa ce se ia carnea. Sunt plini de bacterii ce ne pot îmbolnavi: salmonella, raspunzatoare de toxiinfectiile alimentare si campilobacter, o bacterie care favorizeaza cancerul de stomac, stau la suprafata carcasei de pasare, pe piele. În momentul în care carcasa este tocata, bacteriile se amesteca în toata masa produsului care, chiar daca este preparat termic, ramâne infectat pâna la consumul propriu-zis.
Ce intra în compozitia unui salam?
-
Salamurile contin: 60% slanina si sorici, 17% carne de calitate inferioara, adica ceea ce se poate prelucra din picioare si gât, mix de condimente (sare, boia, piper) sau extract de condimente, aditivi care imita gusturile condimentelor, faina de soia 20%, antioxidanti, colorant (carmin, glutamat de sodiu - E-261), nitriti, nitrati, pasta de usturoi, zahar. Toate acestea se pun în malaxoare, apoi se ambaleaza în membrane artificiale (plastic), se zvânta si se afuma industrial într-o camera unde, teoretic, ar trebui sa stea cel putin cinci zile. În cele
mai multe cazuri însa, se adauga agent de afumare, pentru a grabi procesul.
Ce reteta standard se foloseste de obicei în prepararea cârnatilor?
- Cârnatii de porc contin carne de porc cu slanina si sorici (60%), proteina vegetala din soia nemodificata genetic, apa 20%, sare, condimente si arome naturale, stabilizatori (dipolifosfat de sodiu si potasiu), antioxidanti (acid ascorbic, izoascorbat de sodiu), nitrit de sodiu, potentiator de gust (glutamat monosodic), zaharuri (lactoza, dextroza), colorant natural (carmin), conservanti (nitrit de sodiu si nitrat de potasiu). Nitritul de sodiu previne cresterea bacteriei ce provoaca botulismul, mareste timpul de valabilitate al produsului, stabilizeaza culoarea rosie a carnii procesate si da aroma specifica.
Ce ingrediente gasim în parizer?
- Parizerul de porc contine 80% slanina si sorici de porc, 10% carne de pasare dezosata mecanic (în care intra oase macinate), faina de soia, proteina vegetala, amidon, condimente – sare, usturoi, coriandru, boia de ardei, potentiatori de gust, coloranti (carmin). Dupa amestecare, compozitia se fierbe timp de 20 de minute în apa, la 75°C.
Amidonul si fibrele din soia confera starea de satietate.
În schimb, este greu de digerat. Carnea dezosata mecanic este pasta rezultata din dezosarea carcaselor de pasare, care este prelucrata cu utilaje.
Sunca presata, pastrama si cotletul de porc sunt mai putin prelucrate sau pot sa contina si ele ingrediente nocive?
- Proportiile de carne difera în functie de reteta. Sunca taraneasca contine: 70% carne procesata mecanic (are în compozitie slanina, urme de oase, sorici), proteine din soia, toata gama de antioxidanti, colorant – carmin. Carnea se injecteaza cu o solutie de saramura, apoi trece prin malaxoare de trei ori. Prima malaxare se face la o ora dupa injectarea cu saramura, a doua la 24 de ore dupa depozitarea la frig si înca o data la 48 de ore dupa maturare. Apoi, compozitia se pune în forme metalice, care se tin la un tratament termic de 75°C. Dupa racire, formele se ambaleaza în pungi de plastic, în vid.
Pastrama de porc contine: carne dezosata de la pulpa, spata si muschiul de pe spate. Se taie în suvite, se sareaza, dupa care se trece printr-un sos condimentat cu praf de ceapa si de usturoi, antioxidanti, coloranti, agenti de afumare si potentiatori de gust. Carnea sta în sos timp de 3 pâna la 5 zile, apoi se scoate si se leaga cu sfoara. Se injecteaza cu o solutie de saramura de 20-40%, apoi se ambaleaza în pungi de plastic, în vid. Afumarea se face cu fum lichid, care contine cele mai cancerigene hidrocarburi - cele policiclice aromate.
Cotletul de porc contine: cotlet de porc si un strat de slanina de 0,5–1 centimetri. Carnea, taiata suvite, se injecteaza cu saramura 20-40%. Injectarea se face manual sau cu o masina speciala cu ac. Se pune apoi într-un sos condimentat cu usturoi, boia, piper si coriandru, unde se lasa timp de mai multe ore. În sos se mai adauga antioxidanti si potentiatori de gust.
Pateurile ce ingrediente contin? Dar cele vegetale?
- Pateul este un preparat culinar de consistenta cremoasa, obtinut în casa sau industrial, din diverse ingrediente, cum ar fi: carne de porc, de vita, de peste (ton), sunca, ficat, unt, smântâna, condimente, sare, aditivi alimentari, arome. Cel mai renumit este paté de foie gras, obtinut din ficatul de gâsca sau rata, special crescute în acest scop. Ficatul obtinut de la aceste gâste sau rate este hipertrofiat si infiltrat cu grasime. Acest ficat este transformat în pasta prin amestecare cu unt, lapte, uneori cu ciuperci rare si foarte scumpe (trufe). Acest
paté se consuma de obicei pe pâine prajita, ca aperitiv, pretul lui fiind însa prohibitiv.
Pateurile industriale fabricate astazi sunt foarte deosebite de pateul ultrafin foie gras de gâsca sau rata. Iata o compozitie tipica a unui pate industrial: ficat de pasare 20%, apa, carne de pasare, ulei vegetal nehidrogenat, proteina vegetala din soia, amidon din porumb, sare iodata, condimente, amidon din grâu, extract din condimente, mustar, arome, stabilizatori (polifosfati E-452), sirop de glucoza, emulgatori (esterii glicerici ai acidului citric E-472), agenti de îngrosare (guma guar E-412, guma xantan E-415), antioxidanti (acid citric E-330), ascorbat de sodiu E-301), potentiator de aroma (monoglutamat de sodiu E-621), colorant (carmin E-120), conservant (nitrit de sodiu E-250). Contine alergenii: soia, gluten, mustar.
Pe piata exista si variante de post, pateuri vegetale care, din pacate, reproduc compozitia celor din ficat-carne, continând: apa, ulei vegetal hidrogenat (margarina) sau nehidrogenat, proteina din soia, sare iodata, extract de condimente, mustar, arome, stabilizatori (polifosfati E-452), emulgatori (saruri ale acizilor grasi E-470, s.a.), agenti de îngrosare (guma guar E- 412, caragenan E-407), amidon din grâu si porumb, sirop de glucoza, zaharuri, potentiator de aroma (glutamat monosodic E-621), legume deshidratate, antioxidant (acid ascorbic E-300), acidifiant (acid citric E-330), faina de roscova (E-410), coloranti (caramel E-150, rosu carmin E-120), extract de paprika. Contin alergeni de tipul: gluten, telina, mustar, soia.
Cum se pot falsifica aceste produse din carne?
Cele mai des întâlnite si, în acelasi timp, cele mai periculoase practici frauduloase folosite la fabricarea si comercializarea carnii si produselor derivate sunt:
. substituirea carnii de calitate superioara cu carne de calitate inferioara, de exemplu înlocuirea carnii cu carne dezosata mecanic cu valoare biologica si calitate microbiologica scazute;
. punerea în vânzare a carnii alterate, al carei defect este mascat prin prelucrare si transformare în specialitati, cu adaosuri de condimente, aditivi alimentari (E-uri), alte ingrediente;
. substituirea carnii unui animal cu carne provenind de la alte animale pentru care trebuie mentionata obligatoriu originea: carnea de porc amestecata cu carne de magar, nutrie, cal sau carne provenind de la specii necomestibile (câine, pisica);
. procesarea sau comercializarea carnii prelevate de la animale moarte, taiate în agonie sau bolnave, care le fac improprii consumului uman;
. falsificarea produselor din carne, cum ar fi: carne tocata, pasta de mici, preparate din carne (cârnati, mezeluri, salamuri, muschiulet, jambon, specialitati), semiconserve si conserve din carne prin înlocuirea unor componente valoroase cu altele inferioare: sorici, grasime, tendoane, organe, urechi, stomacuri;
. introducerea unor aditivi pentru retinerea apei (guma caragenan E-407, coloranti, E-120 carmin, polifosfati E-452, amidon E-1404, E-1440), izolate, concentrate, texturate proteice, faina de soia, alte ingrediente sau condimente în cantitati mari sau neautorizate.
Descoperirea falsului în cazul substituirii carnii de calitate cu una inferioara se face prin aflarea continutului de colagen, care se caracterizeaza prin abundenta aminoacidului hidroxiprolina. Metoda este foarte utila la produsele obtinute din carne tocata (mezeluri, pateuri). Acest aminoacid, împreuna cu purinele si unii aditivi, pot declansa crize de guta la suferinzii de hiperuricemie.
Astfel de produse sunt contraindicate si suferinzilor de boli hepatorenale, cardiovasculare, cerebrovasculare, suferinzilor de cancer. Înlocuirea proteinei din carne cu proteina vegetala, de exemplu din soia, sau prin adaos de ingrediente si/sau aditivi, apa, amidon, polifosfati, sare, azotati/azotiti este întâlnita frecvent la produsele:
. crude: carne tocata, pasta de mici, cârnati proaspeti;
. pasteurizate: rulade, muschi, sunci;
. afumate: cârnati, slanina, costita;
. pasteurizate si afumate la cald: crenvursti, parizer, salamuri, cârnati;
. afumate la cald, pasteurizate, afumate si uscate (de ex. salam de vara);
. semiconserve si conserve din carne cu adaos de legume.
În tehnologia moderna, deseori se utilizeaza
carnea congelata, care are capacitate redusa de retinere a apei. Pentru a-i mari capacitatea de hidratare, se adauga în reteta produselor din carne diferiti hidrocoloizi: saruri de fosfor (E-452), polizaharide modificate, amidon modificat E-1404, E-1440, E-1420, carboximetilceluloza E-468, E-466.
Din cauza prezentei glucidelor de tip amidon, produsele din carne, care în mod natural au index glicemic 0, se transforma în produse „moderne“, care au index glicemic, solicitând suplimentar pancreasul. Amidonul este o asociere nerecomandata cu proteinele animale, deoarece împiedica digestia acestora, provocând balonarea si procesele de putrefactie din colon, ceea ce creste riscul de cancer de colon. Aceasta asociere a proteinei animale cu
amidon si grasimi animale accelereaza si aparitia supraponderalitatii si obezitatii. Diabeticii trebuie sa ia în considerare amidonul continut în astfel de produse.
CODEX ALIMENTARIUS – acum si în România!
În 30 de ani vor muri trei miliarde de oameni: unul din lipsa hranei, alte doua din cauza bolilor. Directive: eliminarea suplimentelor naturale, a mineralelor si a vitaminelor. Animalele vor fi tratate cu hormoni si iradiate, iar plantele modificate genetic. Cine va folosi produse naturale, va face închisoare. Usturoiul, menta si alte produse vor fi considerate droguri.
România a aderat la Codex Alimentarius!
De la 31 decembrie 2009, Guvernul României a început, alaturi de alte 165 de state semnatare reprezentând aproape 85 % din populatia planetei, implementarea Codex Alimentarius. Un compendiu de legi alimentare de factura nazista, introdus de concernul chimic I.G. Farben si care va stabili regulile de alimentatie ale natiunilor. Implementarea, prevazuta pe mai multe etape, porneste de la faptul ca populatia globului este mult prea numeroasa pentru ca Terra sa poata sustine o alimentatie naturala. Astfel, produsele trebuie modificate genetic în laborator, aditivate si iradiate. Toate aceste date pot fi studiate pe site-ul www.codexalimentarius.com. Conform acestui site, România a
trimis deja formularele de înscriere si aderare în ultimele zile ale anului trecut, iar din luna iulie 2010, dupa întâlnirea de la Roma, va începe implementarea proiectului, prima etapa prevazând plantele modificate genetic, precum si normativele aditivilor alimentari.
În privinta aditivarii, sunt implicate marile concerne farmaceutice mondiale, aceleasi care sunt acum implicate în fabricarea vaccinurilor antigripale ca cel împotriva virusului AH1N1.
Secretul hranei artificiale
Codex Alimentarius este unul din cele mai bine pastrate „secrete deschise”. Este finantat de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) si Organizatia pentru Alimente si Agricultura (FAO), ambele apartinând ONU. Este cel mai mare dezastru pentru sanatatea noastra, întrucât va interzice elemente vitale de alimentatie. Adeptii teoriei conspiratiei sustin ca planul "Guvernului Mondial" este menit sa decimeze populatia planetei, aflata în continua
crestere. Daca pâna acum razboaiele mondiale erau cele care reglau numarul populatiei, de acum solutia sta în alimentatie. Aceiasi adepti sustin ca în 30 de ani de la implementarea Codului, populatia planetei se va stabiliza la doua miliarde, o masa mai usor controlabila, care este suficienta pentru resursele planetei si care este în acord cu normele de poluare etc.
În acest interval, un miliard de oameni vor muri din lipsa elementelor principale de hrana iar alte doua miliarde din cauza bolilor ce vor fi generate în corp.
Hrana farmaceutica si cancerigena
Denumirea Codex Alimentarius provine din limba latina si se traduce prin codul produselor alimentare. Acesta este o colectie de standarde alimentare adoptate la nivel international, care au ca scop declarat protectia sanatatii consumatorilor si asigurarea practicilor corecte în comertul alimentar. Codex Alimentarius cuprinde standarde pentru toate alimentele, fie ele preparate, semipreparate sau crude si pentru distributia catre consumator, prevederi în ceea ce priveste igiena alimentara, aditivii alimentari, reziduurile de pesticide, factorii de contaminare, etichetarea si prezentarea, metodele de analiza si prelevarea. Codex Alimentarius intentioneaza sa puna în afara legii orice metoda alternativa în domeniul sanatatii, cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare si a vitaminelor si tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai putin un potential concurent pentru industria chimiei farmaceutice.
Cine se va opune sau va folosi alimente în afara Codex-ului va face închisoare.
Practic, omenirea va avea parte de o hrana farmaceutica. Doctorul Matthias Rath, un specialist german care duce campanii la nivel mondial pentru folosirea tratamentelor alternative în cazul multor boli grave, descrie aceasta situatie astfel: „Adevaratul scop al industriei farmaceutice mondiale este acela de a câstiga bani pe seama bolilor cronice, si nu de a le preveni sau eradica. Industria farmaceutica are un interes financiar direct în perpetuarea acestor maladii, pentru a-si asigura mentinerea si chiar cresterea pietei de medicamente. Pentru acest motiv, medicamentele sunt facute pentru a alina simptomele si nu pentru a trata adevaratele cauze ale bolilor. Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid permanent si raspândit, ucigând în acest mod milioane de oameni. La fel va fi si în cazul Codexului, care nu este altceva decât o masura de decimare a populatiei planetei, care în curând va mânca numai produse farmaceutice iradiate, cu continut de cobalt si modificate genetic, generând astfel, inevitabil, cancere”.
Aplicatiile Codexului
Directivele Codex-ului Alimentarius, enuntate de catre Directiva Europeana în ceea ce priveste suplimentele alimentare, trebuie aplicate sub amenintarea sanctiunilor financiare.
1) Eliminarea oricarui supliment alimentar natural. Toate aceste suplimente vor fi înlocuite cu 28 de produse farmaceutice de sinteza, care vor fi dozate si vor fi disponibile numai în farmacii, pe baza de prescriptie medicala. Clasificate ca „toxine” (!!!), vitaminele, mineralele si plantele medicinale vor exista pe piata numai în doze care NU au impact asupra nimanui.
Coenzima Q10, glucosaminele etc., vor fi declarate ilegale, folosirea lor sanctionându-se cu închisoarea.
2) Medicina naturista (cum ar fi acupunctura), energetica, ayurvedica, tibetana vor fi interzise.
3) Agricultura si zootehnia vor fi reglementate conform normelor fixate de trusturile chimiei farmaceutice, interzicând, din principiu, asa-numita agricultura bio. Aceasta implica, de exemplu, ca fiecare vaca de lapte de pe planeta sa fie tratata cu hormonul de crestere bovin recombinat genetic produs de Monsanto. Mai mult, potrivit Codexului, orice animal de pe planeta folosit în scop de hrana trebuie tratat cu antibiotice si cu hormoni de crestere.
Regulile Codexului permit ca produsele ce contin organisme modificate genetic sa nu mai fie etichetate corespunzator. În anul 2001, 12 substante chimice despre care se stie ca sunt cauzatoare de cancer, au fost interzise unanim de 176 de tari, inclusiv SUA.
Ei bine, Codex Alimentarius aduce înapoi 7 dintre aceste substante interzise, care vor putea fi folosite la liber din nou.
4) Alimentatia umana certificata legal va trebui sa fie iradiata cu Cobalt. Sub regulile Codexului, aproape toate alimentele trebuie iradiate. Si nivelurile de radiatie vor fi mult mai mari decât cele permise anterior. Codex Alimentarius va controla accesul asupra acizilor aminati esentiali, vitaminelor si mineralelor.
Cum va fi implementat programul
Pe lânga România, la Codex Alimentarius au mai aderat alte 165 de tari, ai caror reprezentanti se întâlnesc alternativ fie la sediul FAO de la Roma, fie la sediul OMS de la Geneva. Urmatoarea întâlnire are loc în 2010, la Roma. Acum, Comisia functioneaza dupa un Plan Strategic, elaborat pentru perioada 2008-2013. Obiectivele stabilite pentru aceasta perioada sunt promovarea unui cadru solid de reglementare a activitatilor, si anume un sistem national de control si sisteme de reglementare legislative pentru întregul lant alimentar:
- suplimentele alimentare nu se vor mai comercializa nici în scop preventiv, nici terapeutic;
- vor fi necesare retete pentru toate medicamentele peste o doza extrem de mica;
- usturoiul sau menta, alaturi de alte produse comune, vor fi considerate droguri de categoria 3 si vor putea fi comercializate doar de catre marile corporatii farmaceutice;
- suplimentele alimentare vor fi interzise înainte de a trece anumite teste, prevazute în cod;
- produsele modificate genetic vor fi comercializate fara avertizarea consumatorilor, niciun fel de eticheta nefiind necesara.
Specialistii în nutritie preconizeaza ca aplicarea acestui program va produce, în maximum 30 de ani de la implementare, peste trei miliarde de victime umane, un miliard murind din cauza lipsei de hrana, iar alte doua miliarde din cauza bolilor generate în organism de proasta calitate a alimentelor disponibile.
ALIMENTE NOCIVE PENTRU ORGANISMUL UMAN
Liviu Gheorghe
Moda înlocuirii alimentelor naturale cu cele chimice, pe motiv ca sunt mai ieftine, a determinat aparitia unor produse alimentare cu efecte nedorite. Totusi, daca ne gândim bine, banii pe care-i economisim acum pe mâncare îi vom da mai târziu la medic. Faptul ca ne îmbolnavim nu-i intereseaza pe cei ce produc astfel de alimente. Dimpotriva, ei îsi întretin si chiar extind clientela prin reclame persuasive, bine puse la punct, singurul lor interes fiind profitul.
E bine de stiut ca acest tip de alimente sunt lipsite de o serie întreaga de biocatalizatori (vitamine, enzime, minerale, oligoelemente etc.) fara de care nu pot fi asimilate. Vietuirea omului în strânsa legatura cu natura, de-a lungul miilor de ani, a creat modele (patterns) metabolice foarte stabile, astfel încât aceste alimente nenaturale, carentate si modificate structural prin procese de prelucrare si rafinare, sunt identificate ca ceva strain, necunoscut corpului uman. Asa se explica o serie întreaga de toxine si deseuri metabolice responsabile
de o gama larga de afectiuni, care se acumuleaza în organismul omului modern.
Zaharul
Este, fara îndoiala, una dintre cele mai periculoase substante de pe piata alimentara în zilele noastre. Ne referim la zaharul alb, rafinat (din sfecla de zahar sau trestie), din care sau eliminat toate vitaminele, mineralele, proteinele, fibrele, apa si alte elemente sinergice.
Acest zahar este un produs de sinteza, care nu se gaseste în natura si deci nu este potrivit consumului de catre fiinta umana. Alte zaharuri, precum fructoza din fructe sau miere, lactoza din lapte si maltoza din cereale sunt substante cu certa valoare nutritiva. Zaharul brut este o substanta maronie, lipicioasa, obtinuta prin simpla fierbere urmata de evaporare a sucului de trestie de zahar: acesta este un aliment sanatos, hranitor, dar greu de gasit în Occident.
O varietate „descoperita” de comercianti (asa numitul „zahar brun”) nu este altceva decât zahar alb amestecat cu melasa, prin urmare, nu este mai presus decât zaharul rafinat.
Pentru a ne explica efectele nocive ale zaharului, sa vedem traseul pe care îl face acesta în organism, odata ce a fost ingerat:
Zaharul strabate cu usurinta intestinul subtire, ajungând în sânge, unde provoaca hiperglicemie.
Aceasta va determina o stare de excitare fizica si nervoasa. Pancreasul, alertat peste masura, va secreta mai multa insulina decât normal, ceea ce are ca rezultat scaderea zaharului din sânge sub medie, asa încât se instaleaza o stare de hipoglicemie. Ficatul îsi face datoria si transfera o parte din rezervele sale de glucide în sânge. Aceste alternante deregleaza întregul metabolism si, în timp, obosesc si uzeaza organismul (mai ales pancreasul), epuizând în acelasi timp sistemul nervos. Zaharul afecteaza grav si imunitatea. Insulina, care ramâne în circulatia sanguina mult timp dupa ce zaharul a fost metabolizat, inhiba hormonul de crestere secretat de glanda pituitara. Hormonul de crestere este reglatorul principal al sistemului imunitar; consumul zilnic de zahar induce un deficit al acestui hormon, predispunând la deficienta imunitara.
În plus, zaharul e tratat ca agent strain si toxic de catre sistemul imunitar, atât din cauza structurii sale chimice nenaturale, cât si a contaminarii industriale cu alti compusi, retinuti în procesele de rafinare. Astfel, zaharul declanseaza un raspuns imunitar inutil si în acelasi timp, inhiba functia imunitara, actionând ca o sabie cu doua taisuri. Zaharul este principalul acuzat în multe boli si stari degenerative. El poate provoca cu usurinta diabet si este un factorul major în aparitia candidozei, ambele larg raspândite în lumea occidentala ndustrializata. Pentru metabolizarea acestui produs, organismul trebuie sa împrumute de la tesuturi vitaminele, mineralele si alte substantele nutritive care îi lipsesc. Astfel, consumul masiv de zahar provoaca reducerea constanta a cantitatii de substante nutritive din organism.
Se sustine ca aceste „mici” dezastre se produc doar în cazul unui consum masiv de zahar, ceea ce nu se petrece în majoritatea cazurilor. Daca avem în vedere ca doar un litru de Cola contine 150 de grame de zahar (dar si o gama larga de substante chimice excitante), ne putem da seama ca marea majoritatea a consumatorilor se expun fara sa-si dea seama la aceste pericole.
Zaharul este vinovat si de aparitia cariilor dentare, nu atât prin contactul cu dintii, cât prin mobilizarea calciului din organism în scopul neutralizarii aciditatii produse de zahar în detrimentul sistemului osos si al dentitiei, care devin mai fragile. De asemenea, zaharul saraceste organismul de potasiu, magneziu, elemente necesare unei functii cardiace normale, fiind astfel un factor determinant în bolile cardiovasculare.
Reducerea nivelului de substante nutritive ca urmare a consumului ridicat de zahar poate provoca cresterea poftei de mâncare, organismul încercând sa echilibreze pierderile. De aici si pâna la supraponderalitate nu este decât o chestiune de timp.
Multi oameni ingereaza mai mult zahar decât le e necesar pentru a produce energie. Când se întâmpla astfel, ficatul converteste excesul în molecule numite trigliceride si îl stocheaza sub forma de grasimi, sau produce colesterol, pe care îl depune în vene si artere. Zaharul devine astfel un factor major cauzator de obezitate si arterioscleroza. Astfel se demonteaza teoria conform careia, în cazul bolilor de inima, ar fi recomandat consumul unui cub de
zahar pentru întarire. Deci nu numai ca nu e recomandat, ci chiar contraindicat cu strictete!
De asemenea, zaharul e o substanta care induce obisnuinta. S-a constatat ca renuntarea la zahar duce invariabil la aparitia simptomelor asociate cu narcoticele: oboseala, tristete, moleseala depresie, dureri de cap, de membre. Consumurile curente pe cap de locuitor din tarile dezvoltate (30-50 kg/an, adica 100-150 de gr/zi) confirma acest lucru. Acest consum poate fi calificat drept „abuz”. Multi oameni nu realizeaza ce cantitate mare de zahar
consuma, deoarece acesta e ascuns în alimente (nu „vedem” la propriu cât zahar contin el si ne putem însela).
Consumul de zahar din SUA este atât de ridicat, încât a devenit o problema sociala prin efectele sale nedorite asupra comportamentului, în special la copii, acestia manifestând progresiv tulburari severe de comportament si dificultati la învatare. Într-un studiu recent, condus de dr. C. Keith Connors de la spitalul de copii din Washington, s-a descoperit existenta unei legaturi nefaste între consumul de dulciuri si carbohidrati (sub forma de
prajituri sau biscuiti) si comportamentul violent, hipertensiunea si dificultatile la învatare.
Alte studii arata faptul ca s-a putut reduce violenta din închisori eliminând zaharul rafinat si amidonul din dieta puscariasilor. În 1991, în Singapore s-a interzis vânzarea de bauturi dulci racoritoare în toate scolile, având în vedere pericolul pe care-l prezinta zaharul pentru sanatatea fizica si mintala a tinerilor. Toate aceste efecte negative ale zaharului sunt vizibile în ani dar, cu cât vom lua mai devreme masuri, cu atât organismul nostru va fi mai eliberat de o munca si un efort inutile.
Înlocuitori ai zaharului:
- mierea de albine – cel mai bun înlocuitor
- zaharul invertit – 1 kg zahar alb, 500g apa, sucul unei lamâi se fierb 10 minute, colectânduse spuma cu o lingura de lemn; ceea ce se obtine este un amestec de doua monozaharide (glucoza si fructoza), cu putere dubla de îndulcire fata de zahar; el nu prezinta nici pe departe dezavantajele zaharului dar, cu toate acestea, nu este nici întru-totul benefic.
Zaharina
Zaharina a fost descoperita în 1879 de catre chimisti. Foarte saraca în calorii si de 200-500 ori mai dulce decât zaharul, s-a impus rapid ca îndulcitorul ideal pentru diabetici si supraponderali. În 1977, în urma publicarii unor studii din care rezulta ca sobolanii hraniti cu cantitati foarte mari de zaharina dezvoltau cancer la vezica, s-a propus interzicerea consumului zaharinei. Cercetarile ulterioare nu au aratat o crestere a riscului de contractare a
cancerului la vezica la oamenii care consumau zaharina. Cu toate acestea, în octombrie anul 1996, în SUA s-a propus înscrierea zaharinei pe lista substantelor cu potential cancerigen, în timp ce în alte tari aceasta a fost interzisa complet. Din nefericire, între timp au aparut si alti îndulcitori hipocalorici, cum ar fi aspartamul, care au o toxicitate mult mai mare decât zaharina.
Aspartamul
Aspartamul, un produs de 200 de ori mai dulce decât zaharul si care practic nu contine nici o calorie, este un ester metilic al dipeptidului L-aspartil – L-fenilalanina. El se descompune în fenilalanina 50%, care poate sa fie neurotoxica si, la unele persoane sensibile, poate produce crize epileptice; acid aspartic 40%, care poate produce tulburari ale creierului aflat în dezvoltare; metanol 10% care, daca se transforma prin oxidare în formaldehida, este foarte toxic.
ACSN (Aspartame Consumer Safety Network) relateaza ca 85% din sesizarile înregistrate la FDA (Federal Drug Administration – SUA) se refera la reactiile adverse ale aspartamului:
cardiace, neurologice, dermatologice, respiratorii, scaderea glicemiei, sindrom Alzheimer, intoxicatie cu formaldehida.
Au fost raportate pâna în prezent mai multe decese si cel putin 70 de simptome diferite, ca rezultat al consumului de aspartam. Dintre acestea, semnalam ca deosebit de grave: blocarea formarii serotoninei în creier, care poate produce tulburari comportamentale, cum ar fi violenta, tendinta de sinucidere; dureri de cap, insomnie,
depresie, ostilitate, anxietate; tulburari ale functiei tiroide; inhibitia formarii neurotransmitatorilor; scaderea auzului, a vazului; pierderi de memorie sau tulburari în vorbire; crampe musculare, oboseala, aritmie; cresterea exagerata a poftei de mâncare (provocata de cresterea glicemiei) etc. Chiar daca FDA a aprobat aspartamul ca
aditiv alimentar, specialistii considera ca produsul trebuie supus la noi teste.
Carnea
Exista 23 de aminoacizi diferiti. Toti sunt importanti. 15 dintre ei pot fi sintetizati de corpul uman, dar 8 trebuie luati direct din hrana. Consumarea cu regularitate a fructelor, legumelor, nucilor, semintelor, mugurilor, a polenului, mierii de albine, laptelui crud ne va asigura toti aminoacizii necesari, exact ca si altor mamifere care nu consuma carne si totusi nu au deficiente proteice. Din alimentele digerate si din reciclarea reziduurilor
proteice, în corpul nostru se gasesc în permanenta aminoacizi circulând prin sânge si sistemul limfatic. Când corpul are nevoie de aminoacizi, si-i ia de aici. Circulatia aminoacizilor este ca o banca deschisa non-stop. Ficatul si celulele depun si scot permanent aminoacizii necesari din sânge si limfa. Când în sânge sunt prea multi aminoacizi, ficatul îi extrage de acolo si îi depune în el, pâna va fi nevoie de ei. În schimb, daca nivelul aminoacizilor în sânge scade din cauza consumarii lor de catre celule, ficatul îi pune imediat înapoi circulatie. De asemenea, si celulele îi pot depozita si repune în circuit. Deoarece majoritatea celulelor din corp sintetizeaza mai multe proteine decât le este necesar pentru sustinerea vietii lor, ele îsi retransforma proteinele în aminoacizi, pe care îi depoziteaza în sânge. Daca întelegem acest circuit al aminoacizilor, realizam cu usurinta faptul ca proteinele
continute în carne nu sunt necesare în dieta.
Cei 8 aminoacizi pe care corpul nostru nu-i poate sintetiza trebuie luati din alimente. Polenul,
hrisca, meiul, galbenusul de ou, laptele si derivatele sale, chiar si legumele si fructele (totusi în cantitati mici) contin (si înca într-o forma foarte usor asimilabila) majoritatea acestor 8 aminoacizi pe care organismul uman nu-i poate sintetiza. Pe lânga toate acestea, aminoacizii sunt continuti în unele din aceste produse naturale (cum ar fi polenul) în cantitate mai mare decât în carnuri (de unde, în plus, se pierd în mare parte prin prelucrare termica). În ceea ce priveste grasimile animale, ele nu ne pot furniza energia de care avem nevoie si, în plus,
descompunerea lor este greoaie si ineficienta. Ele sunt descompuse în combustibili numai atunci când rezervele de carbohidrati sunt epuizate. Grasimea din corp nu provine numai din consumul direct al grasimilor. Când se consuma în exces carbohidrati, acestia sunt transformati de corp în grasime si depusi.
Astfel, corpul poate înmagazina si folosi grasime fara a mânca mâncaruri grase. Depozitele de grasime pot fi privite ca o banca de carbohidrati, unde se fac depuneri sau restituiri, dupa cum este necesar. Carnea e daunatoare
în alimentatie deoarece duce în timp la aparitia multor boli. De exemplu, fiind foarte bogata în grasimi saturate (diferite de cele folosite pentru producerea energiei) provoaca accidente cardio-vasculare (din cauza cresterii nivelului de colesterol în sânge). Alte aspecte evidente care demonstreaza ca nu suntem „facuti” pentru a consuma carne:
1. Deosebiri de ordin fiziologic:
- Toti dintii animalelor carnivorelor sunt ascutiti si lungi. Dintii oamenilor sunt toti plati, cu exceptia molarilor care sunt ceva mai alungiti.
- Maxilarele carnivorelor se misca numai în sus si în jos, pentru a putea musca si sfâsia. Cele ale omului se misca si lateral, pentru a putea mesteca.
- Saliva omului este alcalina si contine ptialina, un produs ce descompune amidonoasele (cartofii si cerealele). Saliva carnivorelor este acida, potrivita pentru descompunerea proteinelor animale si îi lipseste ptialina.
- Stomacul unui animal carnivor este un sac rotund si simplu care secreta de zece ori mai mult acid clorhidric decât stomacul unui animal necarnivor. Stomacul omului are forma alungita, este mai complicat ca structura si terminat cu duoden.
- Intestinele unui carnivor au de 3 ori lungimea trunchiului si sunt destinate unei expulzari rapide a reziduurilor rezultate în urma digestiei, care se altereaza rapid. Intestinele omului au de 12 ori lungimea trunchiului, hrana ramânând în ele pâna când toti nutrientii sunt extrasi.
- Ficatul unui animal carnivor poate elimina de 10-15 ori mai mult acid uric decât ficatul omului, care este capabil sa elimine foarte putin. Acidul uric este o substanta extrem de toxica, eliberata în organism ori de câte ori se consuma carne. Spre deosebire de carnivore, corpul uman nu detine enzima necesara descompunerii acidului uric.
- Animalele carnivore nu transpira prin piele, pielea lor neavând pori.
- Urina animalelor carnivore este acida, a omului este alcalina.
- Limba carnivorelor este aspra, a omului este moale.
- Mâinile omului sunt adaptate pentru cules, nu sfâsiat, asa cum fac animalele cu gheare.
- Fiinta umana nu este înzestrata cu nici o particularitate anatomica care sa-i permita sa sfâsie, sa spintece sau sa smulga carnea pentru a o mânca.
2. Deosebiri de ordin psihic
Pe de alta parte, trebuie sa realizam ca noi, oamenii, nu suntem nici macar din punct de vedere psihologic alcatuiti pentru a consuma carne. Am colindat vreodata prin padure, ne-am umplut plamânii cu aerul proaspat ascultând cântecul pasarelelor? Poate ca abia plouase si totul în jur era limpede si curat. Razele soarelui se strecurau printre copaci si în lumina lor florile si iarba scânteiau ca vrajite.
Tocmai atunci, o mica veverita sau poate chiar un pui de caprioara ne-a taiat calea. Ce-am simtit în prima clipa, care a fost primul impuls la vederea acestei mici vietati? Sa ne napustim asupra ei, sa o apucam cu dintii, sa o sfâsiem în bucatele si sa o înfulecam numaidecât? Ne-am lins oare pe buze cu satisfactie si am multumit cerului ca tocmai noua ne-a scos în cale aceasta delicatesa?
Sau, privind mica faptura cu blanita si cu ochisori atât de vii ne-am spus în gând „Ce faptura dragalasa!” Este uimitor cât de multi vegetarieni ar fi daca, atunci când si-ar dori o bucata de friptura, omul ar fi nevoit sa iasa
imediat afara, sa omoare bietul vitel fara aparare, sa-l înjunghie cu mâna lui, sa se balaceasca în sângele si maruntaiele sale, ca sa-si taie din el bucata pe care si-o doreste. Atitudinea copiilor în aceasta directie este cea mai revelatoare. Sa punem un copil în patut cu un iepuras si un mar. Daca el se va repezi si va încerca sa manânce iepurasul si se va juca cu marul atunci putem considera ca fiind firesc sa ne hranim cu carne... Deci, este cât se poate de clar ca omul nu a fost creat sa manânce carne. De ce totusi o manânca? Din trei motive principale:
1. Din cauza obiceiului sau traditiei
2. Pentru ca omului i se inoculeaza ideea ca este indispensabila sanatatii, trecându-se totodata sub tacere pericolele consumului de carne.
3. Pentru ca nu sunt cunoscute avantajele alimentatiei naturale si virtutile ei terapeutice.
Carnea contine si o gama de elemente direct toxice pentru organismul uman, cum ar fi:
- reziduuri metabolice ale medicamentelor, hormonilor si a altor substante administrate animalelor, în conditiile cresterii lor în mod nenatural (regim de crestere si îngrasare fortate);
- substante toxice secretate de animal în momentul taierii si raspândite în tot sistem sanguin;
- bacterii si toxine provenind din descompunerea carnii, începuta imediat dupa sacrificarea animalului (de altfel, se si observa ca, în scurt timp, carnea proaspata îsi schimba culoarea rosie într-una brun-verzuie, din cauza proceselor de putrefactie; pentru a masca schimbarea culorii, firmele producatoare de preparate din carne introduc conservanti si coloranti
-culoarea aceea de rosu intens, „proaspat” - foarte toxici) pe care fierberea sau prajirea nu le pot distruge în totalitate. Analizând cele prezentate, concluzia se impune de la sine.
Alcoolul
Este cel mai la îndemâna excitant la ora actuala. Interzicerea lui ar fi imposibila, deoarece e foarte simplu de produs, iar obiceiurile legate de folosirea lui au fost prea adânc înradacinate.
Nocivitatea sa se reflecta în urmatoarele aspecte:
- alcoolul se comporta (si este) ca orice drog, folosirea lui creând dependenta în timp; astfel, dupa ce bem un pahar cu bautura alcoolica, ne simtim un timp (destul de scurt, de altfel) bine, dupa care urmeaza faza a doua, de „cadere”, depresiva, din care se iese de obicei cu o noua doza si astfel cercul se închide;
- folosirea sa regulata, în doze mari, genereaza în timp intoxicatie alcoolica cronica (care se poate si acutiza), cu efecte devastatoare mai ales asupra sistemului nervos, determinând tulburarile psihice si comportamentale atât de frecvent întâlnite astazi;
- prin aciditatea creata în organism, demineralizeaza corpul, provocând osteoporoza, slabirea danturii etc.; poate provoca anumite forme de ulcer, mai ales când se bea pe nemâncate;
- perturba grav, în timp, anumite organe vitale (ficatul, rinichii etc.);
- creste riscul bolilor de inima si circulatie, precum si al cancerelor de diverse naturi;
- genereaza iresponsabilitate si neintegrare sociala;
Mai trebuie sa facem si câteva precizari referitoare la unele argumente date de unii „binevoitori” cu privire la consumul de alcool. Aceste argumente au o baza de plecare reala într-o anumita masura, dar nu pot justifica în nici o forma consumul de bauturi alcoolice:
- Se afirma ca bauturile alcoolice au efect vasodilatator si din acest motiv ar avea un efect benefic asupra aparatului cardiovascular. Într-adevar, au un anumit efect vasodilatator, dar numai în doze mari, caz în care sunt perturbate grav alte functii si sisteme, printre care, „la loc de cinste” se afla aparatul cardiovascular. Plante medicinale fara nici o contraindicatie, cu efect vasodilatator sunt: saschiul, hameiul, talpa gâstei, vâscul. În alimentatie, vasodilatatoare mai puternice sunt: ceapa, patrunjelul, morcovul, usturoiul, coacazele negre.
Alcoolul este printre cei mai importanti factori de risc în bolile cardiovasculare.
- Firmele producatoare sustin ca vinurile, mai ales cele rosii, sunt vitaminizante. Este o afirmatie falsa deoarece cantitatile de vitamine existente în vin sunt mult prea mici pentru a putea fi folosit ca vitaminizant. Vitamina C, de exemplu, este de 500 de ori mai multa în macese decât în vin, în timp ce vitaminele din complexul B sunt de 10 ori mai numeroase în grâul integral decât în vinul de Porto si de 100 de ori mai numeroase în acelasi grâu integral decât în vinurile rosii obisnuite.
- Despre bere se afirma ca ar fi stimulent renal si diuretic. Efectul diuretic al berii este mult mai mic decât al unor ceaiuri de soc, cozi de cirese, brusture sau salvie. Despre efectul stimulator renal nu exista nici macar un studiu care sa fi pus în evidenta existenta sa, în schimb, statisticile arata ca la consumatorii de bere exista mult mai multe cazuri de litiaza urinara decât la celelalte persoane, asa încât efectele berii sunt cam pe dos, fata
de ceea vor sa dea impresia producatorii.
Pe fondul consumului de alcool, pot aparea adevarati monstri din subconstient, care sa îndemne fiinta spre acte pe care apoi le va regreta amarnic. De exemplu, un procent foarte mare de tâlharii, crime, violuri sunt facute sub influenta alcoolului. Multi copii malformati, întârziati mental sunt conceputi sub influenta alcoolului. De aceea, instinctiv, femeilor resping un barbat ce a consumat alcool. Consumul de alcool nu face pe nimeni mai puternic,
ci doar excita pe moment, vlaguind si mai mult organismul; nu da curaj, ci doar tulbura constiinta, ceea ce face fiinta mai insensibila; nu face pe nimeni sa para mai interesant în ochii celorlalti, ci produce dezgust.
Pentru o fiinta care doreste sa-si mentina sanatatea si sa si eleveze spiritul, alcoolul NU TREBUIE FOLOSIT. Exceptie o constituie remediile naturale (unele extracte din vin) sau unde este folosita metoda extractiei în alcool a principiului activ din plantele medicinale, cum este cazul tincturilor.
Cafeaua
Desi are cea mai scazuta toxicitate dintre substantele excitante folosite în mod curent, cafeaua este totusi un „aliment” nedorit de organism. Mecanismul de actiune al licorii negre este acela de stimulare a sistemului nervos central sub actiunea alcaloidului din boabele de cafea, numit cofeina. S-a evidentiat faptul ca la câteva minute dupa consumul cafelei apare o supra-stimulare globala a organismului, manifestata prin cresterea activitatii cardiace (care la anumite persoane se manifesta prin aritmii, tahicardie, ameteala usoara), cresterea
sensibilitatii la stimulii exteriori, cresterea excitabilitatii. Dupa o repetata stimulare de acest fel, organismul se obisnuieste si devine dependent de acest excitant. În plus, scade sensibilitatea organismului (din cauza consumarii mai rapide a resurselor energetice prin suprastimulare) la dozele de început asa încât sunt necesare cantitati tot mai mari de cafea pentru a mai obtine acelasi efect. E o actiune diferita de cea a plantelor medicinale, deoarece stimularea nu apare firesc, în urma reglarii unor procese vitale în corp, ci se face pe seama
unei „biciuiri” a sistemului nervos. Din acest motiv, se poate vorbi la cafea de crearea unei dependente nesanatoase.
Otrava de dimineata care costa doar un leu: Bagi fisa, iese paharul si curge cafeaua. Sau arunci în graba praful din plic într-o cana cu apa fierbinte si amesteci. Nicicând marketingul nu a fost mai agresiv, ducând ideea de cafea în derizoriu. Azi, putini au rabdare sa-si cumpere boabe de cafea si sa le macine. Nici ibricul nu mai e la moda, nici cafeaua nu mai e ce-a fost.
Comoditatea ne costa sanatatea, spun medicii: Zi de zi, cafeaua la 1 leu, „3 în 1” sau, mai nou, capsulele pentru expresor livreaza E-uri pe banda rulanta, ascunse în denumiri ciudate si lungi, care te descurajeaza sa mai citesti eticheta, dar nu sa mai bei. Toate aceste substante au rolul lor: unele lucreaza la gust, altele dau consistenta, tinând loc de frisca si lapte, altele omogenizeaza grasimea pentru aspect. Organismul nu e pregatit sa digere avalansa de chimicale si face eforturi în acest sens. Între timp, se strica ficatul, rinichii si imunitatea.
Intrusi: ulei din margarina si îngrasaminte chimice: Am luat la întâmplare câteva pliculete de cafea „3 în 1”, le-am analizat eticheta si am rugat medicii sa o descifreze.
De exemplu,
„Nescafe 2 în 1 Creamer” contine: pudra pentru cafea, sirop de glucoza, ulei vegetal hidrogenat, corectori de aciditate (fosfat dipotasic, trifosfat pentasodic, polifosfat de sodiu, citrat trisodic), proteina de lapte (1,9%), emulgatori (mono si digliceride de acizi grasi, esteri mono si diacetil tartrici ai mono si digliceridelor cu acizi grasi), antiaglomerant (dioxid de siliciu, sare), cafea instant (17%) si sare iodata. Continutul rezultat are 48 de calorii.
Medicul Mihaela Ionescu confirma ca aceste substante de sinteza nu au ce sa caute în cafea:
„Grasimile hidrogenate se gasesc în margarinele de care fug toti. Corectorii de aciditate masluiesc gustul si culoarea. Pot da alergii. Fosfatii se foloseau ca îngrasaminte chimice, iar azi toata lumea fuge de ele. Emulgatorii, întâlniti în produsele de patiserie, fac picaturile de grasime cât mai fine. Toate aceste sintetice intoxica zilnic organismul”, precizeaza nutritionistul Mihaela Ionescu, de la Institutul "Nicolae Paulescu", din Bucuresti. Primul care sufera e ficatul. „El este principalul luptator cu toxinele. Desi e organul cu cea mai mare
putere de regenerare, daca este suprasolicitat, cedeaza. Si asa apar hepatitele cronice si ciroza. Si rinichii sufera, si imunitatea”, adauga medicul.
Un alt sortiment - „3 în 1 mild” - are zahar în proportie de 50%, sirop de glucoza, ulei vegetal hidrogenat, cafea instant (7,5%), corectori de aciditate (fosfatii mentionati), proteina din lapte (0,8%), sare, emulgatori (mono si digliceride ale acizilor grasi), arome, antiaglomerant (dioxid de sodiu) si 66 de calorii. "Aceasta nu mai e cafea. O bei doar de gust: e dulce, aromata, dar nu mai are efect tonic. Totusi, aceste plicuri nu sunt mai
daunatoare decât sucurile carbogazoase, cu E-uri interzise în Europa", subliniaza nutritionistul Luiza Pîrvu. Multi oameni se plâng de tremur si palpitatii dupa ce beau cafele la plic.
„17% este concentratia de cafea instant dintr-un "3 în 1" cu lapte.
Acesta contine mult mai multa cofeina decât o cafea de la automat, fara lapte, cu 1,5% cafea instant. Concentratia de cofeina e mai mare, pentru ca e un praf. Una pe zi e de ajuns”, recomanda Luiza Pîrvu.
Hârtie în loc de frisca: La cafelele de la automat sunt aceleasi ingrediente. De preferat ar fi sa cautati masinile care macina boabele pe loc. Înainte, ingredientele cafelei de automat erau tinute la secret. Acum, producatorii sunt obligati sa le afiseze. Asa am aflat ca un sortiment cu lapte (caffe latte) contine: apa, zahar, pudra de lapte (lapte praf semi-degresat 1,5%, zer praf, lactoza), cafea solubila (3,3%) si urme de soia. Despre soia, medicul Ionescu spune ca „e un produs bun, dar, azi, se profita de bunul ei renume pentru a face produsele cât mai toxice”. Aceleasi substante se regasesc si în latte sau espresso machiatto.
În capucino, apar si alti „intrusi” greu de pronuntat, printre care agent de îngrosare (carboximetilceluloza), din care se face hârtia. „Celuloza e greu de digerat pentru mamifere, ele n-au aceleasi enzime ca erbivorele. Forteaza stomacul. Producatorii recurg la ea ca sa îngroase lichidul.
În loc sa puna frisca sau spuma de lapte, le înlocuiesc cu chimicale”, adauga medicul.
Cafeaua la capsula - marketing amestecat cu praf: Recent au aparut si capsule de cafea pentru expresor. Liviu F., liderul comunitatii online de espresso din România, reclama marketingul mincinos din jurul acestora. „Sunt un mare fan espresso. Real espresso, nu fake.
Ma refer la toti producatorii de capsule. Ingredientele lor sunt identice cu cele din cafelele la vendomate. Asa bem caramel amoniacal, dioxid de siliciu, fosfat etc., în special în capsulele cu specialitati din lapte”, subliniaza Liviu.
„
Ulei hidrogenat se gaseste si în margarina. Fosfatii erau folositi ca îngrasamânt chimic. În timp, intoxica ficatul.”
Mihaela Ionescu, medic nutritionist
Mit spulberat: cafeaua din comert nu e 100% sigura: Nici cafeaua obisnuita din comert nu mai este sigura, pentru ca nu stii cu adevarat ce se ascunde în cutie. Indicat este sa
cumparati cafea boabe, pe care sa o macinati acasa, înainte de preparare. „Acum se baga naut, malt, cicoare, amidon ca sa îi mareasca volumul, ceea ce nu este în regula. Nici nu înnobileaza gustul cafelei, din contra, îi da gust de nechezol, nici nu este foarte sanatos.
O asemenea cafea cu naut era recomandata cardiacilor sau hipertensivilor, pentru ca mai taie din cafeina”, explica nutritionistul Mihaela Ionescu. Surprinzator, bauturile pe baza de cereale, gen Inka, nu reprezinta o alternativa sanatoasa. „Bobul de cafea se prajeste într-un anumit fel pentru a nu fi toxic, însa cerealele astea se prajesc, de regula, în ulei”, adauga medicul.
Otetul alimentar din lemn
Otetul alimentar din lemn este în fond „o solutie moarta”, care contine un singur component:
acid acetic (fiind astfel carentat în componente cum ar fi mineralele, oligoelementele, enzimele, prezente în oteturile naturale), iar pentru tulburarile produse în organism, acidul acetic e în mare parte raspunzator. Otetul alimentar din lemn face sa apara în organism diferite tulburari: iritatii, corodari, predispune la ulcer, astm, carii dentare, arsuri, osteoporoza, calculi renali, irita mucoasa bucala, îngreuneaza activitatea mucoasei intestinale si stomacale. Ajuns pe piele, el provoaca usturimi si mâncarimi. Vaporii de otet înrosesc
ochii si îngreuneaza respiratia.
Înlocuitori ai otetului:
Sucul de agurida (struguri necopti): Pe lânga faptul ca e un bun înlocuitor al otetului alimentar din lemn, sucul de agurida este si un bun diuretic, combate constipatia si în amestec cu apa se obtine o bautura racoritoare.
Otet din mere si miere: Se amesteca 300 g de miere dizolvata în putina apa rece, cu 1 litru de rachiu sau vodca (40 grade) si 7 litri suc de mere proaspat. Amestecul se pune într-un borcan, se acopera cu tifon dublu si se tine 45-60 de zile, pâna la otetire. Se amesteca zilnic. Se foloseste la salate, sosuri, supe.
Otet natural aromatic: O lingurita de sare si 3 lingurite de miere se dizolva cu putina apa rece si apoi se amesteca cu 1 litru de suc de lamâie. Acest amestec se pune într-un borcan în care s-au pus o ramurica de tarhon verde, o lingurita de coriandru macinat, 2-3 frunze de dafin maruntite, 4-5 frunze de busuioc verde, 2-3 frunze de salvie proaspata si o jumatate de lingurita de piper macinat. Se închide ermetic si se agita zilnic. Amestecul se lasa la macerat 14 zile. Apoi se strecoara si se pune în sticle bine închise.
Otet de trandafiri: O lingurita de sare si 3 lingurite de miere se dizolva cu putina apa rece si apoi se amesteca cu 1 litru de suc de lamâie. Se toarna peste urmatorul amestec de plante: o mâna de petale de trandafiri, 5-6 boabe de ienupar macinate, 2-3 frunze de salvie proaspete si o ramurica de cimbru sau cimbrisor. Se lasa la macerat 14 zile, timp în care se agita zilnic. Dupa aceasta se strecoara si se pune în sticle bine închise.
Margarina
Mai întâi sa vedem de ce are nevoie organismul nostru de grasimi. Grasimile naturale contin acizi grasi esentiali, care sunt substante nutritive importante pentru procesele metabolice si pentru unele functii vitale. Acesti acizi contribuie la refacerea membranelor celulare (inclusiv ale celor ale creierului, nervilor si globulelor albe), precum si la întretinerea vaselor de sânge în stare curata si la lubrifierea lor. Spre exemplu, acidul linoleic si acidul linolenic trebuie preluati din alimente, deoarece nu pot fi sintetizati de organism. Transformarea
substantei în energie are loc în organism la nivelul mitocondriilor – celule specializate care prefera grasimile altor substante. De aceea, cu cât grasimile sunt mai naturale, cu atât mai repede si fara efort sunt transformate în energie. Grasimile naturale sunt: untul, alunele, semintele, uleiurile presate la rece (extravirgine).
Populatiile mediteraneene au folosit în alimentatie uleiul presat la rece extras din masline si e cunoscut ca incidenta cancerului si a bolilor de inima la aceste populatii este foarte mica.
În timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, când untul a disparut de pe piata, americanii au apelat la uleiuri vegetale pentru a obtine un substituent, astfel aparând margarina. Ei au obtinut acest produs încalzind la peste 500° F diverse uleiuri vegetale, hidrogenându-le apoi si adaugând nichel drept catalizator pentru a le întari. Rezultatul acestei prelucrari chimice este un substituent solid al grasimilor naturale, cu o structura moleculara asemanatoare plasticului. Când grasimile naturale sunt eliminate din alimentatie în favoarea uleiurilor
hidrogenate, organismul este nevoit sa foloseasca aceste molecule de grasime denaturata în locul acizilor grasi naturali. Globulele albe ale sângelui, vitale pentru sistemul imunitar, sunt dependente de acizii grasi esentiali.
Iata ce spunea doctorul Ignam în cartea sa “Mâncati corect, sau riscati sa muriti tânar” despre ce se petrece atunci când uleiurile hidrogenate iau locul grasimilor naturale în dieta:
„Membranele acestor celule încorporeaza grasimile hidrogenate în structura lor. Când are loc acest proces, globulele albe îsi încetinesc functiile, iar membranele lor se rigidizeaza.
Aceste globule albe sunt slabi luptatori împotriva infectiilor, lasând organismul prada tuturor tipurilor de afectiuni. Cancerul sau infectiile cu ciuperci, bacterii si virusi pot gasi conditii prielnice. De fapt, una dintre caile cele mai rapide de a va paraliza sistemul imunitar este sa mâncati zilnic cantitati semnificative de alimente îndelung prajite sau grasimi precum margarina. Nu-i de mirare ca un consum exagerat de margarina, grasimi
nesaturate si alte grasimi hidrogenate este asociat cu o mare incidenta a cancerului, sub diferite forme.”
Grasimile naturale sunt combustibilul preferat al celulelor cardiace, care folosesc o substanta nutritiva denumita carnitina pentru eliberarea grasimilor în celula, în vederea arderii.
Doctorul Ignam scrie: ”Grasimile nu pot fi convertite în energie fara o cantitate adecvata de carnitina”. Cele mai bogate surse vegetariene de carnitina sunt: fructul de avocado si germenii de grâu. Cele mai bune surse de acizi grasi esentiali sunt: avocado, semintele de floarea soarelui, de dovleac, ananasul.
Cele mai bune uleiuri alimentare sunt cele obtinute prin presare la rece din: masline, porumb, floarea soarelui, susan, nuci etc.
Untul clarifiat (ghee) este mai indicat pentru gatit decât cel obisnuit, deoarece rezista mai bine la temperaturi ridicate. Nu e bine sa consumati produse care contin uleiuri hidrogenate sau partial hidrogenate, inclusiv maioneza din comert, salatele la borcan, margarina, alimentele prelucrate industrial.
Aditivii alimentari
Sunt substante adaugate în alimentele preparate industrial si au rol de conservare, colorare, ameliorare a gustului etc. În general, putem vedea în lista de ingrediente de pe orice ciocolata, napolitana, suc etc. o misterioasa succesiune de E-uri, urmate de cifre. Acestea se refera la aditivii utilizati în industria alimentara. Ceea ce nu se cunoaste, este faptul ca o mare parte dintre acestia sunt considerati toxici chiar de catre forurile internationale din domeniul sanatatii, multi aditivi fiind chiar interzisi în tari din Occident si în statele sovietice. Oferim în continuare lista aditivilor recunoscuti ca fiind toxici, cu recomandarea fireasca de a evita ferm toate produsele care contin acesti aditivi (de altfel, o masura mult mai sigura este de a reduce gradat si apoi de a elimina din alimentatie toti aditivii alimentari, produsele naturale fiind de departe de preferat). Lista de mai jos este extrasa din raportul Oficiului Consumatorilor din Piata Comuna Europeana si este întocmita la începutul anului 2000:
Aditivi alimentari care produc cancer: E131, E142 , E211, E213, E214, E215, E216, E217, E218, E239, E330
Aditivi alimentari care afecteaza vasele de sânge: E250, E25, E252 (nitriti si nitrati)
Aditivi alimentari care produc boli de piele: E230, E231, E232, E233
Aditivi alimentari care ataca sistemul nervos: E311, E312
Aditivi alimentari care pot produce tulburari digestive (indigestie, voma, colici abdominale: E338, E339, E340, E341, E463, E465, E466, E450, E461, E407 (caragenan - în înghetata).
Aditiv care distruge vitamina B12: E200 (acid ascorbic)
Aditivi care determina afectiuni intestinale: E220, E221 (metabisulfit de potasiu), E222,
E223 (metabisulfit de sodiu), E224 (metabisulfit de potasiu)
Aditivi care cresc nivelul de colesterol: E320, E321
Alti aditivi periculosi: E120, E124
Aditivi suspecti (nitratii si nitritii): E121, E141(verde de briliant), E150 (caramel), E153,
E171, E172, E240, E241.
Cei mai periculosi aditivi alimentari: E123 – este interzis în SUA si în statele foste sovietice.
Se gaseste în bomboane, jeleuri, dropsuri mentolate, brânzeturi topite, creme de brânza. E considerat cel mai puternic cancerigen dintre aditivi. În aceeasi categorie se afla si E110, care intra în componenta dulciurilor (mai ales a prafurilor de budinca) colorându-le în acel galben.
E330 (acidul citric) – produce afectiuni ale cavitatii bucale si are actiune cancerigena puternica. Se gaseste în aproape toate sucurile din comert.
E102 (tartrazina) – alt colorant ce se gaseste în dulciuri si budinci. Are actiune cancerigena.
Folositi aceasta lista atunci când faceti cumparaturi si evitati alimentele care contin aditivi alimentari periculosi.
Persoanele care deja sufera de anumite afectiuni vor evita în mod special sa consume orice aliment ce contine aditivi care agraveaza boala de care sufera.
ASPARTAMUL – otrava cu zero calorii
Conform legii NMSA 25-2-10 din SUA, aspartamul este o substanta otravitoare, care aduce prejudicii grave sanatatii. Producatorii au stiut de la început de pericolele acestei substante nocive si de faptul ca ea va distruge sanatatea populatiei si totusi au insistat ca aspartamul sa fie comercializat. Documentele referitoare la toxicitatea aspartamului spun ca, pentru a fi manipulat în laborator, este nevoie de manusi, masti de protectie chimica, sort special si purificator de aer!
Lobby-istii, medicii, politicienii si cercetatorii care sustin aspartamul sunt niste criminali atroce care, stiind cât de nociva este aceasta substanta, mint cu nerusinare, condamnând oameni la moarte. Gratie acestei josnice si lacome aliante, aspartamul s-a bucurat pâna acum 27 de ani de succes comercial, fiind prezent în aproximativ 7000 de produse alimentare si medicamente si utilizat de sute de milioane de oameni din întreaga lume. În urma unor teste
de laborator, s-a gasit aspartam si în produse care nu îl aveau mentionat pe eticheta.
Odinioara aflat pe lista Pentagonului ca arma biochimica, în prezent este nelipsit din alimentatia zilnica a populatiei mondiale!
Pentru obtinerea aspartamului se utilizeaza metode de inginerie genetica Aspartamul este cel mai raspândit îndulcitor artificial din lume, dar si cel mai periculos aditiv. Denumirile lui comerciale sunt NUTRASWEET, EQUAL, SPOONFUL, EQUALMEASURE, CANDEREL, BENEVIA, NEOTAME. Are o putere de îndulcire de 150-200 de ori mai mare decât zaharul si este lipsit de calorii. Neotame este o otrava si mai puternica decât aspartamul, fiind derivat din acesta. Are structura modificata si o putere de îndulcire mai mare. Aspartamul este obtinut printr-un proces de inginerie genetica. Componenta sa principala, fenilalanina, este produsa de o bacterie. Compania Monsanto a modificat genetic bacteria pentru a produce mai multa fenilalanina.
Monsanto, care pe lânga culturile de plante modificate genetic produce si acest îndulcitor, minte înca o data si ne asigura ca aspartamul nu este nociv. Oamenii de stiinta care sunt sinceri recunosc ca nu se stie suficient despre procesul lui de obtinere, dar efectele sale nocive sunt evidente. Compania producatoare a acestui îndulcitor artificial a avut doar în anul 1990 un profit de 996 milioane de dolari.
Aspartamul este un drog foarte sofisticat, care nu ar fi putut fi descoperit niciodata „accidental“. Chimistul despre care se spune ca si-a lins degetele atunci când lucra la un medicament împotriva ulcerului nu a fost intervievat niciodata. Oare de ce? Efectul aspartamului este intensificat de prezenta glutamatului si a altor excitotoxine. O doza mica de aspartam adaugata la o doza mica de glutamat se transforma într-o doza si mai toxica
decât ar fi ele separat. Aspartamul a fost descoperit în cadrul companiei G.D. Searle din statul Illinois SUA, companie care a mai produs în ultimele decenii si alte substante periculoase incluse în alimente (de exemplu, hormonul bovin de crestere, RBGH). La început, aspartamul s-a folosit ca agent antiulceros. El se obtine din doi aminoacizi (fenilalanina si acidul aspartic) si metanol.
Mecanismul de actiune al aspartamului
În urma procesului de metabolizare în organismul uman, aspartamul se descompune în: 50% fenilalanina, dicetopiperazina (DCP), 40% acid aspartic si 10% metanol. Fenilalanina este un aminoacid care se gaseste în mod normal în creier. Persoanele care sufera de fenilcetonurie nu pot metaboliza fenilalanina. Aceasta conduce la acumularea unor niveluri foarte ridicate de fenilalanina în creier, care uneori pot fi chiar letale. Dr. Russell Blaylock specifica faptul ca mai ales în anumite zone ale creierului se acumuleaza niveluri foarte ridicate de fenilalanina: hipotalamus, medula oblongata, corpus striatum. Pentru a sustine cresterea rapida a fatului,
sunt necesari multi aminoacizi.
Aminoacizii din venele fatului sunt de 4 ori mai multi decât în sângele mamei.
Hrana naturala este un amestec complex de aminoacizi. Niciun aliment nu are unul sau doi aminoacizi izolati, asa cum are aspartamul. Dr. Louis J. Elsas, profesor de pediatrie de la Universitatea Emory, a depus marturie în fata Congresului American: „Am petrecut 25 de ani în cercetari biomedicale, încercând sa previn defectele de nastere aparute din cauza excesului de fenilalanina. Si iata îngrijorarea mea: aspartamul este o neurotoxina si o
substanta teratogena binecunoscuta care, în doze nedefinite înca, produce efecte adverse grave, reversibile la adult, dar ireversibile în creierul fatului sau al copilului”. El a mai aratat ca fenilalanina este mai bine metabolizata de rozatoare decât de oameni. Asa-numitele suplimente alimentare cu fenilalanina, acid aspartic, acid glutamic si alti aminoacizi dicarboxilati sunt neuroexcitotoxine, comercializate fie dintr-o crasa ignoranta, fie dintr-o rautate intentionata. Ele fac exact opusul a ceea ce sunt destinate sa faca.
Fenilalanina izolata produce întreruperea transmiterii neuronale, subnutrirea creierului, neurotoxicitate, ceea ce
duce la functionarea redusa a creierului, depresie, migrene etc. S-a estimat ca din cca 200 de milioane de americani ce consuma anual aspartam, 20 de milioane nu pot metaboliza fenilalanina, si aceasta incapacitate genetica exista în special la copii, ducând în timp la retardare mintala, ceea ce înseamna un risc de retard pentru milioane de copii.
Dr. William M. Pardridge de la UCLA a declarat ca un tânar care bea peste 4 bauturi racoritoare dietetice pe zi are un nivel incredibil de ridicat al fenilalaninei. Acidul aspartic (ASP) este al doilea aminoacid din aspartam, existent în proportie de 40%. Acest aminoacid, atunci când este izolat, este o excitotoxina, excitând neuronii pâna la distrugerea lor completa. La fel ca si formaldehida, aspartamul este un agent care distruge cromozomii.
Pericolele neurologice pentru fat sunt evidente. Distrugerile cromozomiale din corpul mamei pot fi mostenite de copil, si toate generatiile viitoare sunt în pericol prin mostenirea distrugerilor cromozomiale, dar si prin vatamarea ovulelor potentiale în cazul fatului de sex feminin, din cauza consumului de aspartam al mamei în timpul sarcinii. Dicetopiperazina (DCP) apare prin descompunerea aspartamului. Alaturi de molecula intacta de aspartam, ea
este responsabila pentru cea mai masiva epidemie de tumori pe creier aparuta vreodata. Dr. John W. Olney a observat ca DCP produce în intestine un compus similar cu N-nitrozoureea, o puternica substanta chimica ce determina tumori cerebrale. Unii cercetatori spun ca DCP se formeaza dupa ingerarea aspartamului. Dr. Blaylock spune ca
DCP se formeaza în produsele lichide care contin aspartam, în urma unei depozitari îndelungate.
În 1987, toxicologul dr. Jacqueline Verrett, în marturia ei în fata Senatului American, arata ca DCP este implicata si în aparitia si dezvoltarea de polipi uterini si în modificarile colesterolului în sânge. Metanolul (alcoolul metilic) se metabolizeaza prin oxidarea aspartamului si formeaza formaldehida si apoi acidul formic. Acesta se acumuleaza treptat în corp si inhiba metabolismul oxigenului.
Metanolul se obtine la nivelul intestinului subtire, atunci când gruparea metil din aspartam întâlneste enzima chimotripsina. Formaldehida este o neurotoxina letala, care interfereaza în procesul de replicare a ADN-ului si determina efecte teratogene. Intoxicarea cu alcool metilic si formaldehida genereaza o serie de boli degenerative cumulative precum si anomalii functionale în organism.
Asociatia pentru Protectia Mediului (EPA) spune:
„Metanolul este o otrava cumulativa pentru ca, o data ingerata, se elimina foarte greu din organism. În corp, metanolul este oxidat si se descompune în formaldehida si acid formic: ambele sunt extrem de toxice.“ De aceea, EPA recomanda o doza-limita de consum de metanol, de 7,8 mg/zi. Însa 1 litru de bautura dietetica îndulcita cu aspartam contine în jur de 56 mg de metanol! Dr. Woodrow Monte precizeaza: „Cei ce consuma o cantitate mare de bauturi asa-zis dietetice, ingereaza 250 mg de metanol zilnic, adica de 32 de ori mai mult decât limita admisa, stabilita de EPA.
Metanolul natural este prezent în anumite fructe si legume (de exemplu, în rosii), dar el nu se gaseste niciodata izolat de etanol si pectina, acestea din urma împiedicând metanolul sa fie metabolizat în formaldehida si în acid formic, ambele toxine letale.
Metanolul sintetic este o alegere mortala pentru om, desi exista cazuri în care moartea a survenit la sub 30 ml. Continutul de metanol în aspartam este de 1.000 de ori mai mare decât cel din alimentele obisnuite, conform publicatiei americane Medical World News din anul 1978.
În plus, metanolul din aspartam este „metanol pur“, care nu se gaseste ca atare în natura. Metanolul din natura este întotdeauna în amestec cu etanolul si cu alti compusi, care îi scad concentratia atunci când este eliberat în organismul uman.
Este suficient ca sticlele de Coca-Cola sau Pepsi-Cola light sa ramâna mai multe ore într-un depozit sau într-un vehicul fara racire si expus la soare, pentru ca ele sa devina extrem de toxice. Mii de containere de bauturi light au fost trimise militarilor care au participat la operatiunea Furtuna în Desert. Navetele de bauturi carbogazoase au ramas timp de saptamâni întregi în containere, la o temperatura ambianta de peste 40° C. Numerosi soldati au manifestat tulburari, identice cu simptomele otravirii cu aspartam.
Simptomele otravirii cu metanol includ: dureri de cap, acufene, ameteala, greata, tulburari gastrointestinale, slabiciune, vertigo, frisoane, pierderi de memorie, amorteala membrelor, tulburari de comportament. Cele mai cunoscute probleme ale otravirii cu metanol sunt tulburarile de vedere: pierderea treptata a vederii, încetosarea vederii, restrângerea progresiva a câmpului vederii, vatamarea retinei, iar în final, orbirea. Din cauza lipsei unor enzimecheie, oamenii sunt mult mai expusi la efectele toxice ale metanolului decât animalele. De aceea, testele cu aspartam si metanol realizate pe animale nu reflecta în mod corect pericolele acestor substante asupra oamenilor. Mai mult, formaldehida este recunoscuta ca fiind un activator puternic, care face ca proteinele straine sa fie recunoscute de catre sistemul imunitar ca antigene si care activeaza raspunsuri imunitare de distrugere a lor. Din cauza acestei actiuni auxiliare, formaldehida este inclusa în multe vaccinuri. Abilitatea formaldehidei de a crea antigenicitate în combinatie cu moleculele de aspartam este atât de mare, încât produce reactii grave autoimune ale tesuturilor deformate de polimerizarea formaldehidei. Sistemul imunitar se întoarce împotriva propriilor tesuturi si astfel apare lupusul eritematos (o boala cronica, autoimuna, în care sistemul imunitar al bolnavului nu reuseste sa faca diferenta între tesuturile proprii si intrusi, atacându-le).
Aspartamul denatureaza tesuturile fetale, creând stimuli antigenici, care atrag distrugerea lor de catre sistemul imunitar. Încheierea sarcinii poate fi atât de rapida, încât mama nu are timp sa observe diferenta dintre întârzierea menstruatiei si avort. În afara de pericolul de a genera atac din partea sistemului imunitar al mamei, aspartamul ataca direct si fatul. Un exemplu bun este sindromul alcoolului fetal. Chiar si consumul moderat de bauturi cu aspartam al mamei aduce fatului grave prejudicii pe viata. Apar diformitati care marcheaza bebelusul pe
viata: invaliditate si lipsa acuitatii mintale la copiii care supravietuiesc intoxicatiei alcoolice uterine. Intoxicatia cu alcool metilic este de 50 de ori mai puternica decât intoxicatia cu alcool etilic (din bauturile alcoolice), iar intoxicatia cu formaldehida este de 5.000 de ori mai puternica. Asamblate cu grija în molecula de aspartam, aceste neurotoxine sunt de 20.000 de ori mai puternice decât bauturile alcoolice. Din cauza extremei toxicitati a aspartamului, chiar si dozele mici sunt extrem de distructive, vatamând sistemul nervos al fatului si
structurile legate de acesta. Vederea si auzul sunt si ele afectate, caci dincolo de efectele neurologice, alcoolul metilic este cea mai puternica baza organica din organismul viu si este si un agent de polimerizare. Nu exista scapare în fata acestei otraviri, fiind metabolizata de enzima alcooldehidrogenaza a alcoolului metilic în formaldehida.
Capacitatea chelatoare a aspartamului
În limba latina, chelate înseamna gheara, iar în chimie, prin substanta chelatoare se întelege o substanta chimica ce retine alte substante chimice, cel mai adesea metale. Unul din motivele pentru care FDA a respins la început aprobarea aspartamului este puternica sa activitate chelatoare, prin care extrage rapid metale toxice sau netoxice si le transporta în întregul organism (extrage chiar metale pe care în mod normal corpul le-ar respinge din
timpul digestiei si le-ar elimina rapid). Apare, de exemplu, pericolul de otravire cu plumb al creierului si al altor organe. Multe dintre metalele pe care NutraSweet le poarta prin întregul nostru organism sunt la fel de toxice ca plumbul. Acidul aspartic se combina (formeaza chelati) cu cromul (un element necesar pentru functionarea corecta a glandei tiroide).
Persoanelor care consuma mari cantitati de aspartam li se poate atribui, un diagnostic fals – boala Basedow-Graves – pentru tratarea careia bolnavul este supus unei terapii alopate prin iradierea glandei tiroide, fara a se trata cauza reala!
Efectele acestei toxine au dus la aparitia unei noi boli: boala aspartamului Când pacientii care se plâng de simptomele asociate aspartamului înceteaza sa mai consume produsele respective, simptomele dispar, dar ele revin atunci când persoana începe din nou sa consume aspartam. Medicii se refera la aceasta simptomatologie ca fiind „boala aspartamului“. Simptomele pot aparea imediat, gradat sau pot degenera în boli cronice. Dr. Lendon Smith a declarat ca o mare parte a populatiei sufera de efectele secundare asociate aspartamului, desi nu au nici cea mai vaga idee de ce medicamentele sau suplimentele nu le vindeca simptomele. Apoi, exista si consumatori de aspartam care nu „par“ sa sufere deloc de reactii imediate. Acestia însa sunt susceptibili de a dezvolta afectiuni pe termen lung.
Conform unui raport din 1994 de la Departamentul de Sanatate si Servicii Umane (DHHS) din SUA, multe dintre bolile cauzate de aspartam sunt foarte serioase, consumul lui în cantitati mari putând duce si la deces. Fata de ceilalti aditivi folositi în prezent, acest îndulcitor a înregistrat cele mai multe plângeri (85% din totalul de plângeri) din partea consumatorilor.
Aspartamul genereaza urmatoarele afectiuni:
LA NIVELUL OCHILOR
• conjunctivita
• dilatarea pupilei • sindrom exoftalmic; umflarea ochilor • iritatii, durere si presiune oculara • orbirea
treptata a unuia sau a ambilor ochi • probleme la folosirea lentilelor de contact • reducerea lichidului lacrimal
LA NIVELUL URECHILOR •
intoleranta severa la zgomot • probleme cu auzul, pierderea auzului • tinitus (tiuituri în urechi)
LA NIVEL NEUROLOGIC
• ameteala, probleme de echilibru
• amorteli, dureri ale extremitatilor, artrita
• atacuri cerebrale partiale sau complexe
• atacuri de panica
• convulsii, crize de apoplexie, crize epileptice
• durere locala, slabiciune în membre, ale încheieturilor si articulatiilor
• dureri de cap, migrene, unele chiar acute (femeile sunt mult mai vulnerabile)
• dureri faciale atipice, dureri generalizate
• dureri musculare si la nivelul scheletului
• febrilitate, halucinatii
• hiperactivitate acuta si nevoia de a da încontinuu din picioare
• incapacitate de concentrare, pierderea memoriei, tulburari de gândire
• îngreunarea vorbirii, dificultati de vorbire, dictie neclara
• lesin, inconstienta si coma
• modificarea formei si a texturii sânilor
• parestezie si amorteala membrelor
• retardare la copii
• senzatie de greutate în corp
• spasme musculare, tremuraturi ale muschilor
LA NIVEL PSIHIC
• agresivitate, anxietate, fobii
• depresii moderate pâna la severe (deoarece scade nivelul de serotonina)
• insomnie, somnolenta, probleme de somn
• iritabilitate, modificari de personalitate
• oboseala accentuata
• schimbari rapide în calitatea si intensitatea dispozitiei
LA NIVELUL PIEPTULUI
• aritmie
• dispnee
• dureri în piept
• hipertensiune
• palpitatii, tahicardie, respiratie astmatica
LA NIVEL GASTROINTESTINAL
• balonare,constipatie, crampe
• diaree, uneori cu cheaguri de sânge
• durere si dificultati la înghitire
• dureri abdominale, greata, voma
• modificarea apetitului si a sensibilitatii gustative
• modificari în greutate
• probleme ale sinusurilor
• probleme de salivare
• sete persistenta si retinerea apei în organism
• tendinta de a mânca si a bea excesiv
• tuse cronica, uscarea gâtului, dureri de gât
• urme de sânge în voma sau fecale
LA NIVELUL PIELII
• eczeme, înrosirea fetei
• leziuni dermatologice
• reactii alergice în regiunea gurii si a buzelor
• senzatii de mâncarime, fara eruptii cutanate
LA NIVEL ENDOCRIN SI METABOLIC
• accelereaza si genereaza aparitia diabetului la persoanele susceptibile la diabet, dar care nu
ar fi dezvoltat niciodata aceasta boala daca nu consumau aspartam
• agravarea hipoglicemiei
• agravarea retinopatiei si neuropatiei diabetice
• diverse tulburari metabolice, anemie
• caderea parului sau subtierea lui
• agravarea complicatiilor diabetice
• crampe în perioada dintre ciclurile menstruale
• cresterea apetitului pentru carbohidrati
• cresterea gradata în greutate, obezitate
• dificultati în timpul sarcinii
• dismenoree
• hiperglicemie sau hipoglicemie
• modificarea coloratiei unghiilor si a pielii
• modificarea mirosului corporal
• modificari ale transpiratiei
• noduli
• pierderea sau modificarea gustului
LA NIVEL UROGENITAL
• impotenta, reducerea functiei sexuale
• dificultati de urinare, modificari ale cantitatii urinei
ALTE TULBURARI
• modificarea temperaturii corpului
• probleme cu dantura
• scaderea imunitatii, sensibilitate crescuta la infectii
• sete excesiva, retentie de lichide, umflarea picioarelor
CELE MAI GRAVE EFECTE
• comportament agresiv
• cresterea incidentei cancerului, precum si a gradului de malignitate a tumorilor pe creier
• defecte la nastere (incluzând retardarea mintala) si avorturi spontane (nu doar în cazul în
care mama a consumat aspartam, ci si atunci când si tatal a consumat)
• dependenta de aspartam si apetitul exagerat si incontrolabil fata de dulciuri
• hiperactivitate la copii
• moarte subita
• schizofrenie
• tendinte suicidale
• vatamarea iremediabila a creierului
BOLI PROVOCATE DE ASPARTAM
• boala Alzheimer
• boala Basedow-Graves
• boala Lyme
• boala Ménière
• boala Parkinson
• deficit de atentie (ADHD)
• epilepsie
• fibromialgie
• hipotiroidie datorata mercurului din plombele dentare
• limfom malign non-Hodgkin
• limfom la nivelul creierului
• lupus eritematos diseminat
• scleroza multipla
• sindromul cronic de oboseala
• tumori cerebrale, ale glandei tiroide, mamare, pancreatice, testiculare, ovariene, uterine, adenoame ale glandei pituitare, tumori uterine.
Aspartamul modifica nivelul de aminoacizi din sânge, blocând sau scazând nivelul de serotonina, tirozina, dopamina, norepinefrina si adrenalina. Apar astfel tulburari emotionale, cum ar fi depresia. Chiar si o singura doza de aspartam creste semnificativ nivelul de fenilalanina din sânge. Aceste tulburari înceteaza imediat dupa eliminarea aspartamului din dieta. Daca unor persoane cu deficiente genetice li se administreaza aspartam, ele pot manifesta dureri de cap, insomnie, depresie, atitudini ostile, anxietate si alte reactii negative.
Nu este de mirare ca medicamentul Prozac înregistreaza vânzari extrem de mari: el trateaza toate aceste tulburari! Este tipic ca simptomele intoxicarii cu aspartam sa nu poata fi detectate de testele obisnuite de laborator sau de razele X.
Tulburarile si bolile pot fi de fapt semnele intoxicarii cu aspartam.
Desi exista un numar foarte mare si în continua crestere de atacuri de apoplexie produse de aspartam, Fundatia Americana pentru Tratarea Epilepsiei promoveaza practic aspartamul. La Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT), au fost monitorizate 80 de persoane care au suferit atacuri de apoplexie dupa ingerarea de aspartam. Institutul de Nutritie Comunitara a concluzionat, în urma acestui program de supraveghere: „Aceste 80 de cazuri se potrivesc perfect definitiei generale date de FDA riscului iminent asupra sanatatii publice, fapt care ar
necesita imediata retragere de pe piata a produsului în cauza”. Institutul de Cercetare a Cancerului din SUA a descoperit o crestere a incidentei tumorilor maligne la nivelul creierului în anii care au urmat obtinerii licentei aspartamului pentru bauturi (1983).
Una dintre plângerile cele mai frecvente ale victimelor aspartamului este pierderea memoriei. Ca o ironie, în 1987, compania G.D. Searle cauta sa descopere un medicament pentru a combate
sindromul pierderii de memorie cauzat de distrugerile provocate de aminoacizii cu rol excitator. Trei persoane din cinci care consuma acest îndulcitor au migrene, iar G.D. Searle (compania producatoare) este de parere ca rata efectelor negative este nesemnificativa în comparatie cu milioanele de
doze de bauturi cu aspartam, consumate zilnic la nivel planetar si ca de aceea aspartamul este indicat ca înlocuitor al zaharului. Aspartamul distruge procesul de fertilizare prin faptul ca ruineaza raspunsul sexual al femeii si induce disfunctii sexuale la barbat.
Mai mult decât atât, aspartamul întrerupe dezvoltarea fatului prin avort sau genereaza defecte din nastere. Aspartamul distruge structura ADN-ului fatului, punând un stigmat pe generatiile care vor urma. Proprietatile aspartamului de inducere a avortului sunt inerente din cauza structurii sale.
Marturii cutremuratoare despre aspartam
Declaratia unei femei (septembrie 2005): „Consum de 12 ani aspartam, sub forma de bautura carbogazoasa: Dr.Pepper dietetica. N-am fost niciodata grasa, dar m-am gândit sa încep sa beau bauturi dietetice, pentru ca eram îngrijorata ca mâncam prea multe dulciuri si aflasem de efectele lui nocive. În ultimii 7 ani, ajunsesem sa beau 6-8 cutii
de Dr.Pepper zilnic, uneori si mai mult. Atacurile de panica si teama de înaltime au început sa îmi apara acum 5 ani. Doctorul mi-a prescris antidepresive, însa ele si-au facut efectul doar o luna. Medicul mi-a crescut doza si în cele din urma a schimbat medicamentul, pentru ca primul nu se dovedise eficace. Dupa un an de zile de antidepresive, mi-a recomandat sa iau Paxil-CR si, în 3 saptamâni, am luat în greutate 15 kg! De la 56 kg la 72 kg în numai 3
saptamâni era o treaba serioasa si cred ca va puteti imagina cum ma simteam. Am încetat sa mai iau medicamentele si am început sa iau masiv complexul de multivitamine B. Acestea m-au ajutat, însa, la fel ca antidepresivele, efectul lor n-a durat. Ne-am mutat în Texas în luna mai si a trebuit sa conduc masina timp de doua zile. Când am trecut podul peste Mississippi, am crezut ca o sa mor de spaima.
Ne-am stabilit în Houston, si am început sa ma interesez despre medicamentele si vitaminele pe care le luam, pentru ca începusem sa cred ca am dezvoltat un fel de alergie. Când am aflat despre aspartam, mi-am dat seama ca nu doar atacurile de panica se datorau acestuia. Alte simptome cu care ma confruntam erau depresia, schimbarile bruste de dispozitie, oribila transformare a temperamentului meu, palpitatiile, pierderea auzului, scaderea drastica a
vederii, crampele si diareea constanta, amortirea degetelor mâinii la simpla intentie de a apuca un obiect. Toate aceste lucruri nu îmi fusesera caracteristice înainte si aparusera rând pe rând în ultimii 5 sau 6 ani. Aveam senzatia ca alunec pe o panta fara întoarcere. Am renuntat la aspartam si produsele care contin îndulcitori artificiali din 1 august 2005. Atacurile de panica au diminuat, fara sa dispara înca definitiv, cosmarurile îngrozitoare au disparut complet, insomnia s-a redus, tendinta paranoida la fel, doar schimbarile de dispozitie persista. Însa, pentru ca stiu cum a fost sa ma las de fumat, sunt convinsa ca aceste lucruri sunt specifice dependentei si ca vor trece.”
Declaratia lui Richard Moss (ianuarie 2006): „Am început sa beau bauturi carbogazoase dietetice în anii ’80. Am observat totusi ca propaganda realizata de FDA era suspect de perfecta si inocenta în ceea ce priveste siguranta aspartamului pentru sanatatea umana, stiind ca metanolul si aminoacizii sintetici din alimente sunt toxici. NutraSweet continea metanol, si totusi ei spuneau ca o persoana poate bea cât de mult vrea, fara probleme. La câtva timp dupa aceea, am început sa aud tiuituri în urechi si sa am dureri în brate si picioare.
În 1998, în timpul verii calduroase, beam chiar mai multe bauturi dietetice, deoarece munceam din greu si, în timp ce conduceam spre casa, am avut de câteva ori atacuri severe de vertigo. De atunci pâna în prezent am surzit de urechea dreapta, am intoleranta la zgomote si aud foarte greu cu urechea stânga. Am probleme cu purtarea lentilelor de contact. Nu am realizat ca acestea se datoreaza aspartamului pâna nu am citit despre efectele acestuia în anul
2004. Nu am nicio îndoiala ca aceasta este cauza problemelor mele de sanatate si îmi doresc sa fi aflat mai devreme aceste lucruri, pentru a ma putea salva. În rest, cu exceptia bolii Ménière si a surzirii aproape complete, sunt perfect sanatos.”
Declaratia unui barbat de 35 de ani, de profesie anestezist: „Am avut trei atacuri majore de apoplexie, dureri mari de cap si tulburari de vedere, când consumam zilnic 4-6 cutii de Coca Cola dietetica. Nu am mai avut absolut niciunul dintre aceste simptome timp de doi ani, adica din momentul în care am încetat sa mai folosesc aspartam.“
Un medic a informat despre cazul unui pilot care-si pierduse licenta de zbor din cauza unor inexplicabile convulsii. Realizând ca se datoreaza bauturilor cu aspartam, pilotul a încetat sa le mai bea si convulsiile au disparut. Încercând sa-si obtina din nou licenta si dreptul de a pilota acuzând intoleranta organismului sau la aspartam, el a trebuit sa consume din nou bauturi carbogazoase cu aspartam, pentru a demonstra cauza. La scurt timp, convulsiile au
reaparut.
Carmen Carradine, mama Katrinei: „Katrina avea 10 ani si 9 luni si m-am gândit ca ar fi bine sa ia niste vitamine. I-am cumparat Flintstone. A fost îngrozitor. Dupa o luna nu mai stiam daca o sa mai traiasca sau nu. Avea foarte des crize de apoplexie.
Medicii au spus ca daca o sa continue în felul acesta, o sa moara. I-am povestit unei prietene prin ce treceam si
ea mi-a zis: „Oh, suna ca si cum ar fi intoxicata cu aspartam!” În acea perioada, ea urma un seminar despre sanatate, unde se vorbea despre pericolele aspartamului. Asa am aflat mai multe. Am aruncat din bucatarie toate produsele care contineau aspartam sau NutraSweet. Singurul lucru pe care nu l-am aruncat au fost vitaminele Flintstone, despre care nici nu m-am gândit ca ar putea contine aspartam. Timp de 9 luni, starea ei a început sa
se îmbunatateasca simtitor. Atunci m-am gândit sa-i dau din nou vitamine. Si, din senin, a început sa se plânga din nou de dureri de stomac si de cap, sa aiba ameteli si sa vorbeasca încetinit. Îmi amintesc perfect toate acestea, pentru ca a trebuit sa i le relatez doctorului. Si mi-am dat seama ca problema revine. Am facut din nou o razie prin dulapuri, cautând sa-mi dau seama ce produs ar putea contine aspartam. Si am gasit aspartam în vitaminele
Flintstone! Am fost socata, pentru ca nu as fi crezut niciodata ca ar putea pune un îndulcitor artificial în produse pentru copii, mai ales în vitamine. Eram furioasa. Le-am aruncat, si imediat ce a încetat sa ia acele vitamine, simptomele Katrinei au disparut. Ca rezultat al consumului de aspartam, creierul ei a fost grav afectat, are o memorie scurta, tulburari de comportament, probleme de vedere, dificultati de vorbire, probleme de învatare, retardare mintala. Am aflat apoi ca mai ales copiii sunt supusi unor pericole majore, deoarece sunt mult mai sensibili în perioada de crestere”.
Cu putin timp înainte de a muri de cancer, David Rietz a vrut sa faca cunoscut acest mesaj:
„Consider ca am fost victima unei dezinformari monstruoase. Exista legiuni de mincinosi care afirma ca aspartamul nu e periculos. Detest ideea de a fi fost otravit pentru profitul altora. Doresc sa fac tot ce îmi sta în putinta pentru a alerta publicul despre pericolele aspartamului.”
Realizând ca un numar foarte mare de oameni de stiinta, grupuri de protectie a consumatorului si medici acuza aspartamul, în anul 2000 ziarul britanic Sunday Express a lansat o ancheta publica referitoare la efectele nocive ale aspartamului asupra sanatatii consumatorilor. În urma acestei investigatii, redactia ziarului a fost inundata de scrisori, telefoane si email-uri cu plângeri si incriminari la adresa aspartamului din partea cititorilor.
În urma acestei afluente neasteptate de plângeri primite, ziarul Sunday Express a cerut Guvernului britanic sa finanteze noi studii pentru cercetarea efectelor aspartamului pe termen lung.
Aspartamul este inclus în planul conspiratiei planetare ce vizeaza un genocid biologic
Anual, tone de aspartam sunt deversate, deliberat si în deplina cunostinta de cauza în ce priveste efectele lui devastatoare, catre populatia planetei. Prin falsificarea si denaturarea documentelor, prin informarea eronata, oamenii sunt încurajati sa utilizeze aceasta substanta, aceste actiuni facând parte dintr-o imensa conspiratie criminala planetara. La mijloc sunt interesele pentru profiturile enorme obtinute de companiile producatoare de aspartam si din industria farmaceutica si medicala, care promoveaza acest îndulcitor, pentru ca apoi sa trateze oamenii afectati de el.
Daca reusim sa rupem doar o veriga din lantul vicios al toxinelor, prezentând realitatea si efectele dezastruoase ale lor, oamenii încep sa gândeasca:
„Daca m-au mintit în legatura cu aceasta problema, recomandându-mi acest medicament care, iata, mi-a facut rau, ma întreb care e adevarul cu restul lucrurilor?“
Si atunci, oamenii încep sa-si puna întrebari despre mai multe lucruri. Chiar daca la început iese la iveala doar un singur adevar, el deschide poarta pentru o trezire a constiintelor si pentru vindecarea reala a oamenilor. Folosirea aspartamului este o otravire în masa a populatiei mondiale. Fiecare metabolit al aspartamului are o toxicitate foarte mare si e foarte periculos pentru consumul uman.
În prezent se fac eforturi în întreaga lume pentru a se stopa otravirea populatiei cu aspartam. Oamenii trebuie sa stie ca aspartamul interactioneaza cu toate medicamentele si vaccinurile. Prin urmare, atâta timp cât un pacient consuma aspartam, niciun medicament pe care îl ia nu e sigur.
ALUMINIUL – criminalul tacut din viata noastra
Prezent în alimente, aer si apa, aluminiul este un element chimic neurotoxic, responsabil de aparitia dementei Alzheimer . Prima masura: aruncati vasele din aluminiu!
La nivel european, s-a dat alarma cu privire la prezenta în exces a aluminiului în alimentatie.
Acest element se afla peste tot: în aer, apa, sol. În anumite cantitati, nu este daunator organismului. În ultima vreme însa, produsele pe care le consumam, de la alimente la apa, medicamente si chiar obiectele înconjuratoare, ne pun în contact cu o supradoza din acest metal toxic.
Efectele sunt devastatoare: boli ale sistemului nervos, printre care si Alzheimer.
Aluminiul este un metal omniprezent pe Terra, folosit si în industria alimentara, ca aditiv, în medicamente (antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat), în produsele de larg consum. El exista si în aer si apa. Este
inevitabil. Dar, în ultima vreme, specialistii au constatat o concentratie crescuta de aluminiu în organismul oamenilor, mai ales al copiilor, intoxicarea putând ajunge saptamânal la 2-3 miligrame de aluminiu pe
kilogram/corp, în conditiile în care cantitatea tolerabila este de cel mult un miligram. În timp, expunerea la aluminiu duce inevitabil la dementa. Alerta la aluminiu sa dat înca din secolul trecut, dar oamenii au ignorat avertismentele. Aceasta, pâna în 1940, când o renumita doctorita a descris cazul catelusului ei care era pe moarte si nici un veterinar nu reusise sa-i afle diagnosticul. Ea obisnuia sa-i pregateasca mâncarea în cele mai bune tigai
de aluminiu Câinele începuse sa vomite dupa mese si dupa o luna era atât de slabit, ca nu se mai putea tine pe picioare. Stapâna a schimbat tigaia cu una emailata, constatând imediat îmbunatatirea sanatatii câinelui, pâna la refacerea totala. Desi pare greu de crezut, aluminiul e responsabil de multe dereglari si în organismul uman, cea mai cumplita fiind dementa, afectiune de care sufera milioane de persoane în lume.
Apa noastra cea de toate zilele contine aluminiu.
Cea mai mare parte a uzinelor de tratare a apei de suprafata utilizeaza sulfat de aluminiu pentru a elimina microorganismele nocive si alte particule si care pot fi usor distruse prin sedimentare si filtrare. Pentru ca sulfatul de aluminiu este eliminat în mare parte printr-un stadiu mai avansat al procedeului, concentratia
de aluminiu a apei tratate este mai ridicata decât în cea netratata. Aportul zilnic de aluminiu din apa potabila poate varia, în functie de regiune si de râuri care sunt mai bogate sau mai sarace în aluminiu. Se crede, în general, ca aluminiul de origine naturala, provenit din apa netratata, se afla într-o forma care nu este usor asimilata de organism si nu are efecte negative asupra sanatatii. Dar apa tratata contine aluminiu usor asimilabil, de aceea, atentie!, apa poate fi o sursa mai riscanta de aluminiu decât hrana.
Cantitatea de aluminiu din apa
îmbuteliata si cea de la robinet variaza si ea, dupa cum producatorii utilizeaza apa de la robinet cu sau fara tratamente suplimentare. Cel mai bine e sa citim cu atentie eticheta sticlei de apa minerala sau plata si sa o alegem pe cea care contine cel mai putin aluminiu. Riscul de aparitie a bolii Alzheimer e de 7-8 ori mai mare la persoanele care beau ape bogate în aluminiu monomeric.
Aportul de aluminiu care provine din aerul nepoluat se ridica la cel putin patru micrograme pe zi. Dar unde mai exista aer nepoluat? În zonele industriale, unde nivelul aluminiului din aer este mult mai ridicat, cantitatea poate creste la mai mult de 100 micrograme pe zi. La serviciu, muncitorii pot respira 3,5 pâna la 7 miligrame de
aluminiu pe zi.
În afara de aer si apa, oamenii absorb aluminiu, si înca în doza maxima, si din medicamente. E vorba de cele care nu sunt prescrise de medici si care se vând la cerere în farmacii, precum:
antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat si unele vitamine pentru copii.
Organizatia Mondiala a Sanatatii a estimat ca aportul celor care consuma regulat acest tip de medicamente pe baza de aluminiu poate creste pâna la 5g/zi. Toti acesti factori care contin metalul toxic au efecte diferite asupra organismului în functie de vârsta si grad de sanatate.
Dar cele mai puternice surse de expunere la aluminiu ramân ambalajele: cutii, caserole, folii care au la baza acest metal. Un studiu publicat de o revista medicala din Australia a aratat ca doza de aluminiu care se gaseste în cutiile metalice de bauturi si sucuri o depaseste cu 5% pe cea din ambalajele din sticla.
Anul trecut, medicii români au determinat cantitatea de metale toxice din firele de par recoltate de la 1.000 de persoane. Rezultatele cercetarii i-au uimit: peste 30% dintre pacienti au aluminiu în corp. Efectele imediate sunt urmatoarele: omul are dureri de cap, se baloneaza, i se usuca pielea si îsi pierde pofta de mâncare. Pacientii care sufera de afectiuni renale si primesc tratamente de dializa regulat, se expun la niveluri crescute de aluminiu în
lichidele pentru dializa. Studiile au aratat ca aluminiul ajunge în organism si prin cereale, prajituri, biscuiti, paste, legume (ciuperci, spanac, ridichi, laptuci), dar si prin ceaiuri sau bauturi care contin aditivi alimentari cu aluminiu, cum ar fi cacao.
Cantitatea de aluminiu creste peste cota admisa si atunci când pestele si carnea sunt gatite în oale din aluminiu sau împachetate în folie de aluminiu (staniol, supus la temperaturi mari în cuptor). Toti suntem expusi mai mult sau mai putin riscului de a absorbi aluminiu, daca nu în bucataria proprie, atunci când bem o cafea în oras, preparata cu apa contaminata sau în ibrice de aluminiu. Un pericol pentru sanatate îl reprezinta si radiatoarele confectionate din aluminiu, responsabile pentru simptome ca: ameteala, tulburari de vedere si chiar începutul unor paralizii.
Persoanele supraexpuse la aluminiu pot sa prezinte encefalopatie, o forma de dementa caracterizata de convulsii, tremuraturi, psihoza si diferite schimbari la nivelul vorbirii si al comportamentului. Encefalopatia, ca efect al expunerii la aluminiu în exces, se întâlneste mai ales la bolnavii care fac dializa. Absorbtia mare de aluminiu poate provoca osteomalacie (oasele moi sau sfarâmicioase, din cauza tulburarilor profunde în metabolismul fosforului si al calciului din masa osoasa), anemie, infarcturi. Aluminiul este asociat si altor boli serioase ce afecteaza sistemul nervos, precum maladiile Lou Gehrig si Parkinson. Dar cele mai de temut sunt dementa presenila, tulburarile mentale, îmbatrânirea precoce si Alzheimer. Desi industria farmaceutica a mediatizat progresul înregistrat în prevenirea si tratarea acestei boli, în realitate acesta este nesemnificativ. Primele simptome care indica începutul unei deteriorari mintale progresive sunt pierderile de memorie, dezorientarea si depresia. În aceste cazuri, celulele creierului pot contine de 10 pâna la 30 de ori mai mult aluminiu decât media.
Toxicitatea acestui metal a fost descrisa în Science et vie, unde s-a aratat ca efecte secundare ale aluminiului apar chiar si când este ingerat în cantitati mici. Un caz de intoxicatie cu aluminiu este tratat într-o revista medicala americana ca o tumoare a esofagului, care s-a retras când bolnavul a încetat sa mai foloseasca vase de aluminiu. Ce putem face noi pentru a sta cât mai departe de aluminiu? În primul rând, trebuie sa scapam de toate ustensilele, tacâmurile si recipientele de aluminiu din bucatarie, sa consumam apa îmbuteliata cu continut scazut din acest metal, sa renuntam definitiv la ambalarea alimentelor în staniol si folii de aluminiu, sa evitam aspirina pe cât posibil, sa nu mai cumparam conserve, bere si racoritoare la cutie, sa refuzam mâncarea la caserole tapate cu aluminiu. Pare imposibil, dar veti vedea ca aceleasi alimente se vând si în ambalaje de sticla sau carton. Cât despre celelalte obiecte care ne înconjoara, eliminati-le pe cele inutile. De termopane si usi de aluminiu nu aveti cum scapa…
Ambalajele produselor cosmetice (sprayuri, cutii de crema, vopsea) au aluminiu din belsug. Aluminiul continut în deodorante (20% clorura de aluminiu) patrunde mai usor prin piele decât pe cale digestiva. În plus, inhalarea de aluminiu fin divizat si de pulbere de oxid de aluminiu a fost identificata drept cauza a fibromului pulmonar si a lezarii plamânilor.
Antiperspirantele contin si ele saruri de aluminiu si zirconiu, care inhiba activitatea glandelor sudoripare, prin blocarea si închiderea porilor. Un studiu efectuat la Universitatea Reading, Marea Britanie, acuza deodorantele si antiperspirantele ca favorizeaza aparitia tumorilor mamare provocate de absorbtia prin piele a unei cantitati de aluminiu. Asimilarea pe termen îndelungat a unor concentratii mari de aluminiu prin deodorante duce la serioase probleme de sanatate.
Persoanele cu asa-zisa aluminofobie pot folosi antiperspirantele sau deodorantele fara aluminiu, disponibile în farmacii.
Aluminiul a fost descoperit de catre Friedrich Wöhler în anul 1827. Este cel mai raspândit metal din natura. Nu se afla în stare libera, deoarece este reactiv, dar se gaseste în minereurile de bauxita, silicatii sau oxizii sai: corindon (incolor), safir, rubin, smarald, smirghel. Este foarte folosit în industrie, datorita rezistentei sale la oxidare, proprietatilor mecanice bune si densitatii mici. Aluminiul este folosit în industria aerospatiala, în
constructii si oriunde este necesar un material usor si rezistent. Are bune proprietati electrice.
În produsele alimentare provenite din Uniunea Europeana, aluminiul este întâlnit sub denumirea de E-173, responsabil de aparitia unor afectiuni ca Alzheimer, Parkinson, boli cardiovasculare, osteoporoza. Fiind neurotoxic, Comisia Europeana dezbate posibilitatea de a fi retras din alimentatie, mai ales a copiilor. E-173 este un colorant întâlnit mai ales în produsele bazate pe cereale ca pâine, prajituri si biscuiti.
Pericolul din ambalajele alimentelor
Ne fac viata mai u.oara, dar ne pot îmbolnavi la fel de usor! Ambalajele care protejeaza mâncarea si bauturile ne pot face mult rau, daca nu stim cum sa le folosim. La temperaturi ridicate sau la lumina puternica, substantele periculoase din ambalaje trec în alimente , bauturi. Iar de aici, direct în sanatatea noastra. Este vorba de sticle, caserole, cutii de conserve sau PET-uri care ne protejeaza alimentele, dar le pot si otravi, prin compusii chimici.
„Alimentele sunt foarte agresive cu ambalajele în care sunt puse si tind sa scoata din acestea substante uneori periculoase pentru sanatate”, declara prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari
Alimentare.
Cele mai periculoase sunt recipientele din plastic, cum le spunem generic. În aceasta categorie intra PET-urile, ambalajele din policarbonat (cutii de ketch-up, biberoane, sticle), polistiren (pahare de plastic, cutii de iaurt, ambalaje pentru oua) sau polipropilena (cutii de unt, de margarina, de iaurt, biberoane). Adica sticle de suc, caserole de unica folosin.a sau pahare de iaurt. Ele contin ftalati si bisfenol A, care pot provoca dereglari hormonale sau chiar cancer.
Oricât v-ar fi de sete, nu beti niciodata dintr-o sticla de plastic pe care ati lasat-o în masina, la soare. Lumina si caldura fac ca lichidul din interior sa extraga substantele toxice din ambalaj.
La fel de periculos e si aluminiul. Îl gasim în cutiile de lapte pasteurizat sau în foliile folosite la prepararea alimentelor la cuptor.
Temperaturile ridicate fac ca ionii de aluminiu sa treaca în mâncare.
Dozele mari de aluminiu pot provoca boli ca Parkinson sau Alzheimer.
Înainte de a ajunge pe piata, orice ambalaj este testat în laborator.
Aici, recipientele sunt tinute în contact cu substante cu proprietati asemanatoare alimentelor. Daca dupa 10 zile, aceste substante nu se modifica, atunci ambalajul e autorizat. Specialistii spun însa ca nici ambalajele autorizate nu sunt suta la suta sigure. Lumina, caldura, presiunea sau umiditatea favorizeaza migrarea compusilor toxici din ambalaje în mâncare. si niciodata nu poti sti prin câte a trecut produsul, pâna sa ajunga la tine în frigider.
„Atât în procesul de fabricatie, cât si pe parcursul depozitarii, în contact cu produsul alimentar, se pot produce migrari de componenti”, explica Mariana Ionescu, Sefa laboratorului pentru testarea ambalajelor. Cele mai sigure ambalaje ramân cele din sticla sau hârtie.
Drogati de mâncarea nesanatoasa
„În consumul obsesiv de alimente hipercalorice si în dependenta de droguri intervin aceleasi mecanisme ale
creierului”, au aratat doi cercetatori americani, dupa experimente efectuate pe sobolani. Studiul, care a facut
obiectul unei prezentari în octombrie 2009, la o sesiune de comunicari a Societatii de Stiinte Neurologice din Chicago a aparut în Nature Neuroscience. Experimentele celor doi cercetatori de la Scripps Research Institute, Florida, demonstreaza ca, la sobolani, obezitatea coincide cu o alterare progresiva a echilibrului chimic al creierului în circuitul de recompensa (numit si centrul placerii), implicat în dependente.
Cercetatorii au administrat regulat sobolanilor hrana hipercalorica (slanina, cârnati, prajituri, ciocolata) peste hrana lor obisnuita, mai sanatoasa, dar nu prea apetisanta. Animalele au capatat repede obiceiul de a se upraalimenta în mod obsesiv, mâncând tot mai multa hrana grasa si cu multe calorii (junk food, mâncare nesanatoasa), pâna au devenit obezi. Simultan, circuitul lor de recompensa raspundea tot mai putin, modificarea semanând mult cu ceea ce se întâmpla în creierul sobolanilor consumatori de cocaina sau heroina.
Cercetatorii considera ca rezultatele confirma faptul ca mâncarea nesanatoasa da dependenta.
„Studiul dovedeste precis si riguros ca dependenta de droguri si obezitatea au la origine aceleasi mecanisme neurobiologice”, arata unul dintre oamenii de stiinta implicati în cercetari. Ei i-au mai facut pe sobolani sa se teama de un soc electric, la vederea unei lumini rosii. În timp ce sobolanii hraniti cu mâncare normala se opreau la aprinderea luminii rosii, sobolanii obezi, obisnuiti cu o mâncarea bogata, continuau sa manânce. În cadrul acestui studiu, s-a constatat ca sobolanii si-au pierdut complet controlul asupra comportamentului alimentar, acesta fiind primul semn de dependenta. „Ei continuau sa se supraalimenteze, chiar daca stiau ca urmeaza un soc electric, ceea ce arata cât erau de hotarâti sa înghita hrana apetisanta”, a explicat cercetatorul. Cercetatorii au pus în evidenta, la sobolanii obezi, reducerea ratei receptorilor de dopamina, o substanta chimica eliberata în creier de experiente placute, cum ar fi hrana, sexul sau drogurile.
Acelasi fenomen a fost observat la persoanele dependente de droguri.
Postări
