DOUA EXCEPTIONALE RETETE ORIENTALE

Doua exceptionale retete orientale

Elixirul tineretii – Reteta caucaziana

Intr-o piulita de lemn (si cu mojar tot din lemn), folosita pentru prepararea mujdeiului, se zdrobesc 400 g catei de usturoi, curatati de pielite. Dupa ce s-au zdrobit bine, se trec intr-un borcan de sticla. Peste usturoiul zdrobit se toarna zeama de la 4 lamii proaspat stoarse. Gura borcanului se leaga cu tifon. Vasul cu amestecul se lasa 30 de zile la intuneric si racoare (in frigider sau intr-un beci rece).
Inainte de a folosi preparatul, borcanul se agita. Din acest elixir se va bea seara la culcare cite o lingurita, amestecata cu o jumatate de cana de apa sau lapte rece.

Reteta de restabilire rapida - Leac tibetan

Se curata si se zdrobesc in piulita de lemn (pentru mujdei) 350 g de usturoi. Pasta obtinuta se pune intr-un vas de sticla. Peste usturoiul zdrobit se adauga 250 g miere curata si 250 ml alcool etilic de 90 de grade.
Vasul se acopera cu un capac etans si se lasa zece zile la intuneric. Apoi se strecoara continutul printr-o sticla (esarfa) de matase. Se mai tine inca trei zile (72 de ore) la intuneric si leacul este gata.

Tratamentul se face dupa o schema. Procedeul este urmatorul: intr-o cescuta se toarna 50 ml lapte dulce nefiert, in care se picura cu o pipeta leacul preparat astfel:
l ziua I – cite doua picaturi de preparat in 50 ml lapte, de trei ori pe zi, inaintea meselor de dimineata si prinz, iar seara – trei picaturi; dupa 10 minute se ia masa;
l ziua a II-a – de trei ori pe zi, tot cu 10 minute inaintea meselor, se vor lua - in cite 50 ml lapte – dimineata – 4 picaturi, la prinz – 5 picaturi, seara – 6 picaturi;
l ziua a III-a – respectiv 7, 8 si 9 picaturi, conform celor spuse mai sus;
l ziua a IV-a – 10, 11 si 12 picaturi;
l ziua a V-a – 13, 14 si 15 picaturi;
l ziua a VI-a – 15, 14 si 13 picaturi (cantitatea incepe sa scada);
l ziua a VII-a – 12, 11 si 10 picaturi;
l ziua a VIII-a – 9, 8 si 7 picaturi;
l ziua a IX-a – 6, 5 si 4 picaturi;
l ziua a X-a – 3, 2 si 1 picatura;
l ziua a XI-a – dimineata – 15 picaturi, la prinz – 25 si seara – 25 picaturi;
l ziua a XII-a – si in continuare, pina la terminarea preparatului – cite 25 picaturi de trei ori pe zi, in 50 ml lapte dulce nefiert, cu 10 minute inaintea meselor.
Rezultatele acestui tratament sint: normalizarea tensiunii arteriale, reglarea metabolismului, distrugerea tumorilor, topirea grasimii in exces, atenuarea durerilor produse de artrite, reumatism si ulcere, imbunatatirea vazului si auzului.
Schema trebuie sa se respecte cu strictete!
Este exact reteta pastrata din vechime in Tibet si merita incercata.

Medicamentul medicamentelor: POLENUL CRUD

Nu se poate compara, ca eficienţă, cu polenul uscat. Iar ca gust, nici atât. Luat proaspăt, din stupul albinelor, este o uzină de sănătate

Tatăl polenului crud
O descoperire remarcabilă pentru apicultură, nu­triţie şi apiterapie a constituit-o polenul crud. În spatele lui se află o întâmplare care merită a fi relatată. În martie 1992, Patrice Percie du Sert, inginer agricol şi apicultor pasionat din Franţa, era într-o stare alterată de sănătate, din cauza muncii extenuante. Medicul i-a spus că nu mai poate conti­nua la fel ca până atunci.
Cum albinele începuseră recoltarea polenului, atras de culorile plăcute şi proas­pete ale granulelor, s-a lăsat purtat de dorinţa de a-l gusta pentru prima oară, direct din colector. Era atât de plăcut în stare proaspătă, încât nu s-a oprit până nu a mâncat o bună cantitate, între 100 şi 200 de grame. Zilele urmă­toare, tentaţia s-a repetat, apoi a observat că se simte mai bine. După o săptămâ­nă, avea din nou vivacitatea şi optimismul obişnuite. Era totuşi nedumerit de cele petrecute şi se întreba dacă polenul fusese sursa stării sale de bine. Mirarea se datora faptului că de curând îşi încheiase cura uzuală de polen uscat, fără să fi observat o schimbare notabilă în starea sa. Spre a se convinge, a făcut o pauză de o săptămână în consumul de polen crud, observând că din nou se simte mai rău, apoi a reluat cura. A făcut acest lucru de trei ori, spre a-şi confirma observaţia, după care a început să ofere polen crud în locul celui uscat apropiaţilor săi. Îmbunătăţirile erau evidente la toţi cei care îl consumau. Patrice a înţeles că acesta era drumul său, de a cerceta şi promova polenul crud. I s-a dedicat, ajungând să coordoneze un întreg laborator de studii în domeniu. Astăzi, obişnuim să-i spunem "tatăl polenului crud”. După 14 ani, în 2006, a scris o carte "Ces pollens qui soignent” ("Aceste polenuri care vindecă”), publicată în mai multe ediţii.
L-am cunoscut în 2007, la Melbourne, la Con­gresul Apimondia, când mi-a şi dăruit cartea sa. Fiind la curent cu descoperirea luişi dornică de experi­mentare, utilizam deja polen crud de câţiva ani. Am fost însă încântată să aflu de cercetările laborioase în­treprinse şi sistematizate într-un tratat cu elemente de comparaţie între polenul proaspăt congelat şi cel uscat. Pe lânga "iasca” cu gust adesea neatrăgător şi cu o consistenţă nisipoasă, aşa cum se prezintă polenul us­cat, polenul crud este un veritabil regal de gusturi, miro­suri şi culori care aduc în minte imaginea câm­pului cu flori. Mergând cu comparaţia până la ele­mente de microscopie, toate înclină balanţa în favoarea polenului crud. Polenul crud conţine o mare varietate de vitamine, enzime, microelemente dificil de găsit într-un alt produs natural.

Originea polenului recoltat de albine
Când încercăm să înţelegem proprietăţile polenului, ca şi pe ale oricărui produs al stu­pului, trebuie să pornim de la analiza scopului pentru care albinele îl recoltează. Pentru albine polenul are o însemnătate deosebită, fiind sursa lor principală de hrană, de proteine, de vitamine, minerale şi alţi micronutrienţi. De calitatea po­le­nului adus la stup depind atât vigoarea fa­miliei de albine, cât şi capacitatea de apărare, prin tăria veninului lor. De asemenea, cu cât polenul este mai bun, cu atât lăptişorul de matcă este mai valoros. Sunt astfel mai bine hrănite larvele tinere şi matca. Trântorii consumă şi ei mult polen, ceea ce le conferă putere şi fecun­ditate.
Polenul floral este, de fapt, celula sexuală masculină a plantei. Este dispusa o pulbere fină pe stamine. Albinele preiau această pulbere, apoi o amestecă cu miere şi nectar regurgitate, cât şi cu secreţii proprii. Astfel, pot să formeze granu­lele colorate binecunoscute, adică polenul apicol sau recoltat de albine, care ajunge în stup ori în recolta­toarele apicultorilor.
Pentru a forma o singură granulă de polen, albina trebuie să viziteze în medie 300 de flori.
Compoziţia şi proprietăţile organoleptice ale di­feritelor tipuri de polen dife­ră în funcţie de genul şi spe­cia plantelor de origine, pre­cum şi de momentul recol­tării. După cum florile se schimbă pe parcursul anului, vom afla şi la diferitele loturi de polen apicol gusturi di­verse, mirosuri, arome, cu­lori. Este o varietate naturală care oferă plăcere şi utilitate consumatorului, tot la fel cum alimentaţia noastră tre­buie să fie, în general, variată şi echilibrată.
Fiind o celulă sexuală a plantelor, e firesc că polenul este încărcat cu acele principii care sunt necesare unei noi fiinţe spre a se forma şi dezvolta. În plus, cum multe plante sunt medicinale, el poate trans­fera şi proprietăţile lor terapeutice.

Însuşirile medicale ale polenului crud
Refacerea florei intestinale
Un întăritor de excepţie pentru copii
Lucru destul de puţin cunoscut, polenul crud este un probiotic vegetal. Cercetările microbiologice de laborator din ultimii ani au dezvăluit un important conţinut în lactobacili şi bifidobacterii a căror prove­nienţă se află în stomacul albinelor.

Toate acestea sunt folositoare tubului nostru digestiv, unde polenul crud poate reface flora habituală. Prin con­ţinutul său de lactobacili natural dezvoltaţi, polenul crud apicol se poate lua la întrecere cu iaurtul.

Toto­dată, prezenţa lactobacililor na­tu­rali din polen realizează şi o inhi­biţie directă asupra germenilor pato­geni din tubul digestiv, cum au de­monstrat experimentele lui Pa­trice du Sert. În plus, polenul crud conţine câteva tipuri de drojdii, care la ni­ve­lul intestinelor ne protejează contra instalării unor micoze. Po­lenul uscat nu exercită aceste ac­ţiuni. Toate aceste micro-organisme sunt distruse atunci când polenul este încălzit pes­te 40 grade Celsius, pentru uscare. În schimb, dacă e păstrat crud, la con­gelator, ele ră­mân într-o stare latentă, iar la decongelare redevin active.

Polenul crud - polivitaminizant
În polenul crud se găseşte o generoasă paletă de vitamine, atât liposolubile -A (şi provitamina A), D, E, F -, cât şi hidrosolubile - C, P (rutin), acid olic, B1, B2, B3 (PP), B5, B6, B8 (H). Unele dintre ele se găsesc în cantităţi atat de mari, încât 30 g polen asigură integral doza zilnică recomandată.
Vitamina A este cunoscută şi drept vitamina ochiului. În polenul poli­flor se găsesc mari cantităţi de provitamina A; în unele sorturi (salcâm galben) chiar de 20de ori mai mult decât în morcovi.
Tocoferolul (E) îşi trage denumirea din grecescul "tokos” care înseamnă "a naşte” şi este considerat vitamina fertilităţii.
Vitamina P (rutin) este trofică a pereţilor tuturor vaselor de sânge, în special a capilarelor, fiind şi antitrombotică; previne hemora­giile, cu deosebire cerebrale şi retiniene; menţine me­ta­bolismul oxidativ al ţesutului nervos.
Biotina are un rol cheie în metabolismul proteinelor, glucidelor şi lipidelor, precum şi în procesele de eliminare a bio­xi­du­lui de carbon.
În cantităţi importante se găseşte şi Vi­ta­mina B3 (niacina). Între altele, ea este implicată în pro­tecţia contra mutaţiilor genetice, fiind utilă în pre­venţia cancerului.
De asemenea este multă vitamina B1. Merită menţionat că B1 este pierdut în mod exa­gerat de către cei care au un regim alimentar bogat în za­hăr rafinat. Acesta este omniprezent azi, chiar şi în produse ce nu sunt deserturi (muştar, pâine, chipsuri, sosuri...). Carenţa de B1 creată astfel artificial afectea­ză sever sistemul nervos. Ceea ce este una dintre expli­caţiile pentru tulburările de comportament de la copii şi adolescenţi, astăzi mari consumatori de dulciuri şi sucuri.
Vitamina B9 (acidul folic), de asemenea bine reprezentată în polen, protejează contra anemiei, trom­bocitopeniei şi altor anormalităţi sanguine. În privinţa vitaminei C, dacă se consumă polenul aşa cum este recomandat de regulă, adică dizolvat în apă şi suc de lămâie, sau într-un suc fresh, se acoperă cea mai mare parte din necesarul zilnic. Polenul are doar urme de vitamina D, dar joacă un rol important în producerea ei de către organism, prin stimularea activităţii enzima­tice. În mod indirect, polenul favorizează normalizarea nivelului sanguin de vitamina K antihemoragică, care este produsă în corp de către flora intestinală. Polenul normalizează flora prin lactobacili şi o hrăneşte prin nutrienţi.
De menţionat că în zilele noastre carenţele vita­mi­nice sunt multiple. Alimentaţia modernă este multiplu sărăcită în vitamine, datorită chimizării exagerate din agricultură, procesărilor multiple din industria ali­mentară, cât şi aditivării chimice a alimentelor. În plus, consumul exagerat de alcool, tutun, zahăr rafinat, an­tibiotice accentuează carenţele. Medicina conven­ţio­nală încearcă să compenseze cu vitaminele şi polivi­taminele de sinteză din farmacii. Dar cine poate cal­cula exact necesarul fiecărui organism, cine poate spune cât se absorb vitaminele de sinteză şi cât de bine sunt ele utilizate de organism? Un exemplu in extremis asupra eficienţei lor la administrarea de lungă durată îl constituie copiii supra-ponderali, datorită hipervita­minizării. Astăzi, toţi medicii se confruntă cu situaţii patologice tot mai complexe, ce includ poli-carenţe vitaminice. Cu atât mai util este un polivitaminizant natural, din care corpul îşi extrage armonios ce şi cât are nevoie.

Polenul crud - polimineralizant
O minune a lui Dumnezeu: albina
Absorbţia şi funcţionarea corectă a unor minerale este condiţionată de alte minerale ori vitamine. Exem­plu: absorbţia calciului este dependentă de magneziu, totodată şi de fosfor, care susţine şi absorbţia fierului; dar şi absorbţia fosforului depinde de calciu. La fel putem extinde dezbaterea pentru oricare dintre ele­men­tele minerale ale corpului nostru. Dacă facem analize de sânge şi determinăm o carenţă oarecare, să zicem de calciu, nu înseamnă că dacă luăm calciu singular, problema e rezolvată; trebuie ca şi restul componen­telor aflate în inter-relaţie cu el să fie la niveluri corespun­zătoare, spre a reveni la echilibru. Aceste relaţii se pot nor­ma­liza printr-un aport complex de elemente nutritive, oferite in­ter-relaţionar la "pa­chet”, de anumite produse. Polenul crud este unul dintre cele mai importante.
În polenul crud se găsesc practic toate elementele chimice care constituie corpul omenesc. De menţionat ca macroelemente minerale Ca, Mg, P, K, Na şi ca microelemente Cu, Fe, Mn, Ni, S, Se, Si, Zn, B, Co, Cr, I, Mo.
Atrag în mod particular atenţia asupra câtorva dintre ele.
Zincul, deşi aflat în orga­nism în cantităţi foarte mici, mai puţin de 2 g la un adult de 70 de kg, este element constitutiv pentru mai bine de 200 de enzime din cele peste 1.000 care ne ges­tionează viaţa.
Seleniul este un antioxidant puter­nic, lucru cunoscut de multă vreme, aflat în cantităţi mici în întreaga natură, iar în corpul uman circa 20 mg. După nuca de Brazilia, polenul este creditat ca a doua sursă naturală de seleniu.
Borul, un element puţin cu­noscut, este necesar pentru rezistenţa oaselor, stimu­lează funcţiile cerebrale şi vivacitatea mentală, favori­zează somnul, contribuie la reglarea secreţiilor de hormoni sexuali. Se găseşte destul puţin în surse na­turale, iar polenul este una dintre ele.

Polenul - aliment funcţional
În medie, polenul poliflor conţine: proteine 23,7%, lipide 4,8%, glucide 27,8%, apă 7-11%, fibre solubile şi insolubile 13-14%.
Proteinele se găsesc în polen în proporţie mai mare decât în carne, iar mare parte dintre ele sunt sub formă de aminoacizi, care se absorb direct, fără efor­turi din partea organismului. Bogăţia de aminoacizi întrece în medie de 3 ori oul, brânza şi carnea.
Numărul reacţiilor chimice (cunoscute) care au loc în organismul uman este de ordinul miilor. Aproape toate acestea sunt catalizate de către enzime. În polen se găsesc circa 100 de enzime, cât şi co-enzime şi pro-enzime.
Astăzi se ştie tot mai mult despre necesitatea con­su­mării de antioxidante,spre a preveni îmbătrânirea şi îmbolnăvirile, în special cancerele.
Unele dintre cele mai apreciate sunt vitaminele A şi E, care se găsesc în mari cantităţi în polen.
Dar o mai intensă acţiune antioxidantă o conferă polenului flavonoidele din com­poziţia sa. Se consideră că unele dintre acestea sunt de 200 de ori mai puternice decât vitamina E. Spre exemplu, comparativ cu alte vegetale cunoscute cu efecte antioxidante, 30 de g de polen echivalează cu consumul a 1350 g de broccoli... Flavonoidele reduc incidenţa cancerelor (ex. sân, prostată) asociate regimurilor alimentare bogate în grăsimi saturate.
Fitosterolii din polen reduc absorbţia colesterolului şi influenţează excreţia de săruri biliare, reducând inci­denţa cancerelor rectal şi de colon. Totodată menţin echilibrul mecanismelor imune.
Ca o mărturie personală, soţul meu şi cu mine consumăm de aproape trei ani câte 50 grame de polen crud la micul dejun, şase zile pe săptămână. Ne-am con­vins în acest timp că datorită produselor stupului am reuşit să facem faţă sănătoşi perioadei de greu efort prin care trecem. În plus, am observat cum, funcţional, întregul corp se aşează pe o direcţie ce tinde către ideal.
Un alt exemplu practic ce merită reamintit este cura de produse apicole făcută de apiterapeutul Anto­nio Couto din Portugalia. În 2009, la vârsta de 47 de ani, s-a decis să facă un experiment personal: în loc de alimente uzuale, a mâncat timp de 6 luni doar polen (250 g/zi), miere, puţin lăptişor de matcă şi propolis, şi unele sucuri de fructe, în care îşi dizolva polenul. Şi-a desfăşurat viaţa normal, analizele de sânge urmărite lunar au fost impecabile, incluzând şi normalizarea colesterolului în prima lună, şi a pierdut 7 kilograme din greutate.
În unele ţări din UE, polenul este deja considerat în mod legal aliment. Legislaţia română include, în mod greşit, polenul în categoria "produselor animale”, chiar dacă pare evidentă originea sa vegetală. Dată fiind apropierea postului Naşterii Domnului, am căutat o părere competentă pentru li­niştea sufletelor tuturor creş­ti­nilor. Pă­rintele ieromonah Teo­fan de la Mânăstirea Nera ne-a confirmat că, în mod incon­tes­tabil, polenul se poate consi­dera un produs de sec.

Există hormoni în polen?
Trei sute de flori pentru o granulă de polen
Răspunsul simplu este nu. Mai pe larg, vegetalele nu pro­duc şi nu conţin hormoni, în înţelesul biologiei umane. Ele au în schimb nişte substanţe numite au­xine, care ţin sub con­trol creş­terea plantelor. Auxinele se gă­sesc de regulă în părţile lor tinere, în seminţe şi polen. Sunt sub­stanţe care pen­tru om contribuie la reglarea unor funcţii fiziolo­gice. Un exem­plu simplu: la administrare de durată, părul corporal se diminează la femei şi se fortifică la bărbaţi, iar părul capilar se înfrumuseţează la ambele sexe.

Ce indicaţii are polenul?
Afecţiuni hepatice. Polenul este un foarte pu­ternic hepato-protector şi hepato-trofic, fiind indicat de la simpla steatoză, hepatite acute şi cronice, până la ciroze şi cancere hepatice. De asemenea, susţine fi­catul, flora intestinală şi întregul organism, prin mul­tiple mecanisme, în cursul altor terapii convenţionale. Este de mare folos ca adjuvant în chimio-terapie şi radioterapie, unde efectele favorabile sunt vădite de starea clinică şi analizele bune de sânge.
Cancerul de prostată - Încă de mult timp, po­lenul era cunoscut ca eficient în prevenirea şi tratarea afecţiunilor prostatei. Cercetările de laborator au dez­văluit câteva dintre mecanismele implicate. Seleniul din polen reface rezervele din testicule şi canalele adia­cente prostatei, de unde se pierde prin spermă. Acesta este un puternic antioxidant şi anticanceros. Fitosterolii susţin buna funcţionare a prostatei şi reduc incidenţa hiperplaziei de prostată. Odată cu vârsta se cunoaşte că scade capacitatea endogenă de sinteză a vitaminei D, care este implicată şi în buna funcţionare a prostatei, implicit, atunci când lipseşte, în cancerul de prostată. Dar producerea vitaminei D este favo­ri­za­tă de polen pe căi enzimatice. Vitamina E şi zincul protejează de asemenea contra cancerului.
Flavonoi­dele din polen, prin acţiunea lor intens antioxidantă, protejează contra peroxidării grăsimilor saturate, ce sunt implicate în cancerul de prostată, ca şi în cel de sân.
Cancerul de sân la femei prezintă, sub raport cauzal, unele similarităţi cu cel de prostată la bărbaţi. Elementele descrise mai sus, cât şi un regim alimentar bogat în fibre solubile (prezente în polen) şi acizi graşi polinesaturaţi, contribuie la profilaxia şi tratamentul acestor tipuri de cancer.
Colesterol şi trigliceride - O doză de 30 g polen asigură circa 15% din raţia zilnică de fibre. Aceasta contribuie la redu­cerea LDL colesterolului. Polenul tinde să normalizeze şi nivelurile de trigliceride în condiţiile în care ali­mentaţia şi stresul sunt corect gestionate.
Polenul în profilaxia osteoporozei este men­ţionat de dr. Patrice Percie du Sert în cartea sa. Studii făcute pe şobolani au demonstrat că polenul previne resorbţia osoasă. Polenul susţine producerea de vitami­na D, cât şi absorbţia şi utilizarea calciului şi fosfo­rului.
Este un bun trofic pentru creier, lucru remarcat de studenţii în sesiune. Polenul crud este util în acti­vitatea intelectuală intensă, depresii, pentru reducerea efectelor stresului prelungit, a oboselii cronice.
Cure de slăbire - persoanele supraponderale, datorită regimului lor alimentar defectuos, sunt de regulă multicarenţate şi constipate. Polenul le este de mare folos. Fibrele şi lactobacilii refac flora intestinală şi combat constipaţia. Aşa cum şi practica o arată di­rect, el este de folos în curele de slăbire, asociat cu o alimentaţie echilibrată, dominată de vegetale. În aceste cazuri, polenul poate înlocui una-două mese pe zi.
Polenul crud este indicat în toate stările caren­ţiale, inclusiv anemii de orice natură.
La femeile cu men­struaţii abundente, îmbunătăţeşte calitatea sânge­lui şi contribuie la reglajul funcţiilor hormonale.
Polenul este un bun trofic muscular, fiind adec­vat sportivilor şi tuturor acelora care desfăşoară acti­vitate fizică intensă şi au nevoie de o bună structură mus­culară. Susţine şi muşchiul cardiac, hrăneşte bine pereţii tuturor vaselor de sânge. De aceea este deosebit de util în profilaxia şi tratamentul afecţiunilor cardio-vasculare.

Polenul crud şi alergiile
Este bine de lămurit că alergiile de primăvară sunt determinate de po­lenurile purtate de vânt, şi nu de po­lenurile recoltate de albine. Alergiile la polenurile recoltate de albine, în special la polenul crud, sunt cazuri rari­si­me.
A­ceasta nu trebuie să ne sperie, aşa cum, de exemplu, nici faptul că unele per­soane sunt alergice la căpşuni nu ne face sa nu le mai savurăm. Dimpotrivă, s-a observat la persoanele cu alergii de primăvară că dacă consumă curent polen crud (minim 3 linguriţe/zi) fenomenele alergice se reduc.
Polenul crud (nu şi cel uscat) poate fi utilizat în general în terapia alergiilor.

Utilizarea polenului
Polenul poate fi ingerat şi în amestec cu miere
Păstrarea polenului crud se face la congelator, pen­tru perioade îndelungate (luni, ani). Decongelat nu-şi pierde din proprietăţi. Datorită conţinutului scăzut de apă, la decongelare nu se sparge membrana celulară şi nu apare nici un "suc celular” în care să se piardă ori să se deterioreze principii active. Patrice du Sert a făcut în laborator 12 congelări-decongelări succesive, fără a se determina nici o degradare. Scos de la conge­lator, se poate păstra fără a fi închis ermetic (lactoba­cilii au nevoie de aer spre a supravieţui) până la 7-10 zile, la temperatura ambientală (în regim de "cămară”) sau în frigider.

Dozele utile în regim obişnuit de viaţă sunt de :
2-5 g/zi la copii sub un an,
5-10 g/zi la copii de 1-10 ani,
10-30 g/zi peste vârsta de 10 ani.

În regim de supraso­licitare (fizică sau intelectuală), cât şi în cure de încăr­care nutritivă, cantităţile pot creşte până la 50-100 g/zi.
La fel şi în curele de slăbire,când polenul poate înlo­cui una-două mese ale zilei. Este indicat ca persoanelecu probleme de sănătate să ceară sfatul unui medic apifitoterapeut.

Spre a se absorbi complet din tubul digestiv e bine ca polenul să fie predizolvat în apă cu suc de lămâie proaspăt, într-un suc fresh, borş sau kefir (iaurt);
vo­lumul orientativ (polen plus lichid): 150 ml pentru 30 g polen.
Trebuie să stea la dizolvat minimum 20 de mi­nute. Când este în doză unică, ideal se adminis­trează dimineaţa.
Cei care iau prima dată e bine să crească progresiv dozele şi să înceapă administrarea după ce au mâncat. Mai târziu, se poate trece la administrarea pe stomacul gol.
Spre a descrie corect şi complet polenul, cu com­poziţia, proprietăţile şi acţiunile sale complexe, ar fi nevoie de un tratat în mai multe volume. Închei acest text, permiţându-mi să-l citez pe respectatul profesor dr. Mencinicopschi: "Astăzi scapă cine ştie, cine este informat, nu mai scapă cine poate”...
Dr. Cristina Aosan
www.melidava.ro

Cauza fundamentala a anxietatii si depresiei

Cauza fundamentala a anxietatii si depresiei pe care prea putini o banuiesc

Atunci cand te gandesti la strategii pentru a obtine optima functionare a creierului, te-ai putea gandi la rezolvarea de cuvinte incrucisate sau invatarea unei limbi straine… la care sa adaugi mai mult somn sau chiar consumul de grasimi omega-3, si asta ti-ar putea veni in minte.

Cei mai multi oameni nu s-ar gandi automat la intestinele lor cand se gandesc la sanatatea creierului… dar de fapt acesta este locul perfect ce trebuie vizat, unul care s-ar putea la fel de bine sa detina secretul de a-ti imbunatati dispozitia, sanatatea mentala si secretul prevenirii altor boli cerebrale, precum Parkinsonul.

Intestinele detin cheia pentru o mai buna sanatate a creierului?

S-ar putea sa nu fii constient ca de fapt ai doua sisteme nervoase:

-Sistemul nervos central, compus din creierul tau si coloana vertebrala
-Sistemul nervos enteric, care este sistemul nervos intrinsec al tractului gastrointestinal
Ambele sunt de fapt create din acelasi tip de tesut. In timpul dezvoltarii fetale, o parte se transforma in sistemul tau nervos central, in timp ce cealalta parte se dezvolta in sistemul nervos enteric.

Aceste doua sisteme sunt conectate prin intermediul nervului vag, cel de-al zecelea nerv cranian ce merge din trunchiul cerebral pana la abdomen.

Este de acum bine stabilit ca nervul vag este ruta fundamentala pe care o utilizeaza bacteriile intestinale pentru a transmite informatii catre creier. Asa este… in timp ce multi cred despre creierul lor ca fiind organul de comanda, de fapt intestinele transmit mult mai multe informatii creierului decat creierul transmite intestinelor.

Pentru a transpune acest lucru in termeni concreti, ati experimentat probabil senzatia viscerala de fluturi la stomac atunci cand sunteti nervosi, sau ati avut stomacul deranjat cand erati foarte suparati sau stresati. Si reversul este adevarat, prin aceea ca problemele de la intestine pot avea un impact direct asupra sanatatii mentale, ducand la probleme precum anxietatea, depresia si autismul.

De exemplu, in decembrie 2011 Jurnalul de Neurograstroenterologie si Motilitate a raportat stirea ca probioticele(bacteriile bune) cunoscute ca Bifidobacterium lungum NCC3001 s-au dovedit a ajuta la normalizarea comportamentului similar anxios la soareci cu colita infectioasa.

Se pare ca efectul bacteriei asupra anxietatii implica modularea cailor vagale din cadrul conexiunii intestine-creier:

“Pe masura ce B. longum descreste excitabilitatea neuronilor enterici, s-ar putea sa semnalizeze catre sistemul nervos central prin activarea cailor vagale la nivelul sistemului nervos enteric.”

Cercetari separate au gasit de asemenea ca probiotica Lactobacillus rhamnosus a avut un efect marcant asupra nivelelor GABA [un neurotransmitator inhibitor care este implicat in mod semnificativ in regularizarea multor procese fiziologice si psihologice] din anumite regiuni ale creierului si ca aceeasi bacterie a coborat nivelul corticosteronului, hormon producator de stre, avand ca rezultat reducerea comportamentului corelat cu anxietatea si depresia.

Cand cercetatorii au sectionat nervul vag, nivelele receptorilor GABA si comportamentul animalelor a ramas neschimbat dupa tratamentul cu L. rhamnosus, confirmand faptul ca nervul vag este cel mai probabil calea principala de comunicatie intre bacteriile din intestin si creier.

Interesant, exact cum aveti neuroni in creier, aveti si neuroni in intestine – inclusiv neuroni care produc neurotransmitatori precum serotonina, care se mai gaseste si in creierul vostru. De fapt cea mai mare concentratie de serotonina, care este implicata in controlul starii sufletesti, al depresiei si agresiunii, este gasita in intestinele voastre si nu in creier! (Poate ca acesta este un motiv pentru care antidepresivele, care ridica nivelul de serotonina din creierul vostru, sunt adesea ineficace in tratarea depresiei, in timp ce schimbarile adecvate de dieta alimentara ajuta adesea).

Flora intestinala anormala favorizeaza dezvoltarea anormala a creierului

Exista o stransa legatura intre flora intestinala anormala si dezvoltarea anormala a creierului – o afectiune pe care dr. Campbell-McBrid o numeste Sindromul intestinului si al psihologiei – Gut and Psychology Syndrome (GAPS). GAPS este rezultatul unei flore slab dezvoltate sau dezechilibrate si s-ar putea manifesta ca un conglomerat de simptome care se pot potrivi diagnosticului de autism, deficitului hiperactiv de atentie, deficitului dezordonat de atentie fara hiperactivitate, dislexiei, dispraxiei, sau tulburarii obsesiv-compulsive, pentru a numi doar cateva posibilitati.

Dr. Campbell crede ca copii autisti se nasc cu creiere si organe ce par perfect normale, dar odata ce sistemul lor digestiv devine o sursa majora de toxicitate in loc sa fie o sursa de nutritie, ei incep sa dezvolte simptome autiste. Aceasta teorie se potriveste destul de bine cu noile cercetari publicate de Societatea Americana pentru Microbiologie, care au identificat o bacterie (Sutterella), care unica in intestinele copiilor cu autism.

Cercetatorii au raportat:

“Multi copii cu autism au tulburari gastrointestinale care pot sa complice administrarea clinica si sa contribuie la probleme de comportament. Intelegerea implicatiilor fundamentale moleculare si microbieneale acestor probleme gastrointestinale este de cea mai mare importanta pentru elucidarea patogenezei, furnizarea diagnosticului si administrarea tratamentului fundamentat informational.

Aici descriem o asociere intre inalte nivele ale speciei Sutterella asociate intestinal si muco-epitelial si tulburarile gastrointestinale la copiii cu autism. Aceste descoperiri eleveaza aceasta putin recunoscuta bacterie si o face sa inainteze prin demonstrarea ca Sutterella este un component major al microbiotei in peste jumatate dintre copii cu autism si tulburari gastrointestinale(AUT-GI) si este absent la copiii care au doar tulburari gastrointestinale(Control-GI) evaluati in acest studiu.”

Alte conexiuni intre sanatatea intestinelor tale si cea a creierului tau au mai fost stabilite, incluzand:

Un studiu publicat in Neurogastroenterologie & Motilitate a descoperit ca soarecii carora le lipsea flora bacteriana intestinala se comportau diferit de soarecii normali, angajandu-se in ceea ce se putea referi ca “comportament cu risc inalt”. Acest comportament schimbat a fost insotit de schimbari neurochimice in creierul soarecilor. iv
Cercetarile din PNAS au gasit ca bacteriile intestinale ar putea influenta dezvoltarea timpurie si comportamentul creierului, si ca absenta sau prezenta microorganismelor intestinale in timpul fazei embrionare altereaza permanent expresia genelor.v(Intr-un mod similar, probioticele au mai fost gasite ca influentand activitatea sutelor de gene, ajutandu-le sa se exprime intr-o maniera pozitiva, de lupta impotriva bolilor.)
Prin analiza genelor, cercetatorii au fost cababili sa discearna faptul ca absenta bacteriilor intestinale a modificat genele si caile de semnalizare implicate in invatare, memorie si controlul motor. Aceasta sugereaza ca bacteriile intestinale sunt strans legate de dezvoltarea cerebrala timpurie si comportamentul ulterior.

Ce factori duc la compromiterea bacteriilor intestinale?

Bacteriile voastre intestinale sunt parte activa si integrata a corpului vostru, si in aceasta calitate sunt puternic dependente de dieta voastra si vulnerabile la stilul vostru de viata. Daca consumati de exemplu foarte multe alimente procesate si bauturi indulcite, bacteriile voastre intestinale probabil ca vor fi sever compromise, fiindca in general alimentele procesate vor distruge microflora sanatoasa si zaharurile de orice fel alimenteaza bacteriile si levurile daunatoare.

Bacteriile voastre intestinale mai sunt foarte sensibile la:

Antibiotice
Apa tratata cu clor si fluor
Sapun antibacterian
Chimicale folosite in agricultura
Poluare
Datorita ultimelor articole de pe lista de mai sus, la care practic suntem expusi cu totii cel putin ocazional, in general este o buna idee sa “reinsamantati” bacteriile bune din intestinele voastre prin consumul de suplimente probiotice de buna calitate sau prin consumul de alimente fermentate. Acest lucru este important pentru oricine, dar imperativ daca sunteti o femeie insarcinata, intrucat noul-nascut depinde de voi pentru flora intestinala initiala. Multe femei la varsta reproducerii sunt deficiente intr-o larga gama de tulpini probiotice de o vitala importanta – o deficienta ce se trasfera descendentilor lor, si ar putea crea premisele unui mare numar de afectiuni.

Dr. Campbell explica:

“Copilul dobandeste flora lui intestinala la momentul nasterii, cand copilul trece prin tractul vaginal al mamei. Asa ca orice traieste in tractul vaginal, in vaginul mamei, devine flora intestinala a copilului. Deci ce traieste in vaginul mamei? Este o zona foarte bogat populata a corpului femeiesc. Flora vaginala provine din intestine. Deci daca mama are o flora intestinala anormala, ea va avea o flora anormala in tractul ei vaginal.”

Una peste alta, problema suplimentara este descresterea numarului de femei care alapteaza. Stim acum ca copiii alaptati la san dezvolta o flora intestinala complet diferita cand este comparata cu copiii alaptati cu biberonul. Formula de lapte praf nu a fost si nu va fi niciodata un inlocuitor sanatos pentru laptele matern, dintr-un numar de motive – flora intestinala modificata este doar unul dintre acestea.

Optimizarea florei voastre intestinale, si prin aceasta a functionarii creierului, este un lucru usor

Cand luati in considerare ca intestinele voastre sunt un “al doilea creier”, devine usor de vazut cum sanatatea intestinala poate avea un impact asupra functionarii creierului, asupra psihicului si comportamentului, intrucat ele sunt interconectate si interdependente intr-un numar de moduri diferite. Din fericire, optimizarea sanatatii voastre intestinale este remarcabil de usoara.

Aici sunt recomandarile pentru optimizarea florei intestinale:

Mancati alimente fermentate, intrucat acestea sunt cea mai buna cale catre sanatatea digestiva optima, cat timp mancati versiunile traditionale, nepasteurizate. Alegerile sanatoase includ variate alimente fermentate precum muraturile(varza, vinetele, castravetii si ceapa). Vom posta multe informatii despre cum se face aceasta in curand. Daca mancati regulat alimente fermentate precum acestea, care, mentionam din nou, nu au fost pasteurizate (pasteurizarea omoara probioticele ce apar natural), bacteriile voastre intestinale vor creste viguroase.
Suplimente probiotice. Desi nu sunt un suporter inflacarat al consumului de multe suplimente (intrucat cred ca majoritatea substantelor nutritive trebuie sa provina din hrana), probioticele sunt clar o exceptie.

Folositi cu incredere chefir de apa sau chefir de lapte !
Daca nu mancati alimente fermentate, este deosebit de recomandat sa luati suplimente probiotice de inalta calitate.
Daca sunteti o mamica noua, alaptati-va copilul. Nu este doar o chestie de vitamine, minerale, proteine si grasimi care fac laptele de mama cu mult superior formulei de lapte praf. Cercetarile arata ca laptele de mama mai contine substante ce pot imbunatati semnificativ dezvoltarea cerebrala si intestinala a copiilor vostri – un dar care va dura literalmente o viata.

Daca aveti probleme mari cu anxietatea si atacuri de panica, poate va ajuta sa experimentati procedeele de mai jos :



http://www.rebootyourbrain.com.au

Amigdalina (vitamina B17), un leac pentru cancer

Amigdalina (vitamina B17), un leac pentru cancer, blocat de magnaţii din industria farmaceutică

Cancerul şi-ar putea găsi leacul în consumarea unor alimente care conţin amigdalină. Vitamina B17 nu doar că previne apariţia bolii, ci chiar ajută la tratarea pacienţilor suferinzi. Cu toate acestea, industria farmaceutică, direct interesată să-şi vândă produsele, continuă să nege calităţile vindecătoa
re ale amigdalinei Un documentar realizat în urmă cu aproape 40 de ani prezintă o ipoteză uluitoare, potrivit căreia cancerul ar putea fi tratat extrem de uşor, cu ajutorul vitaminei B17. Conform dezvăluirilor prezentate în material, crunta boală, pe care nimeni şi nimic nu reuşeşte să o combată de zeci de ani, nu ar reprezenta decât "o boală a deficienţei", ce apare la persoanele al căror organism suferă de o lipsă a amigdalinei (vitamina B17). Deşi o asemena descoperire ar duce la salvarea a milioane de vieţi anual, realizatorii filmului susţin că asociaţiile medicale şi companiile farmaceutice ţin secret acest lucru şi resping cu orice preţ promovarea acestui leac, care le-ar atrage, practic, falimentul. Pentru a dovedi această ipoteză, documentarul realizat de către americanul G. Edward Griffin, în 1974, prezintă mai multe cazuri de persoane bolnave de cancer care s-au vindecat după ce au urmat un tratament cu amigdalină, precum şi mărturii ale unor medici care au folosit această metodă pentru tratarea bolnavilor.
Companiile farmaceutice au blocat "elixirul"
Instituţiile medicale şi farmaceutice au numit filmul drept o fraudă şi o şarlatanie, dar, în ciuda acestui fapt, medicii au continuat să utilizeze noul "elixir", dovedind utilitatea medicamentului. S-a trecut imediat la intimidarea curanţilor, s-au confiscat filme şi cărţi ce promovau noul leac şi chiar au fost arestate persoanele care organizau manifestaţii publice pentru promovarea miraculosului medicament. Acest tip de tratament a fost astfel abandonat de către majoritatea medicilor. Cu toate acestea, deşi în multe locuri este considerată o metodă neconvenţională, vindecarea cancerului cu vitamina B17 este posibilă în prezent în clinici din ţări precum Marea Britanie, Germania, Mexic sau Elveţia.

Descoperire veche de 5000 de ani
Potrivit documentarului, cancerul apare la persoanele cu deficit de amigdalină (vitamina B17), fiind asemănător, din acest punct de vedere, bolilor precum scorbutul (deficit de vitamia C), sau pellagra (deficit de vitamina B3). Vitamina B17 este o vitamină mai puţin cunoscută la ora actuală, însă ea a fost descoperită cu mai bine de 5000 de ani în urmă, fiind folosită de către egipteni şi de către locuitorii Chinei Antice, care au numit-o amigdalină deoarece era extrasă din migdalele amare. Elixirurile făcute pe baza amigdalinei erau consumate în special pentru menţinerea sănătăţii, fiind cunoscute efectele detoxifiante ale acesteia. Amigdalina a fost folosită ulterior de greci şi romani în scopuri terapeutice, iar în zilele noastre, unele triburi de indieni îşi prepară diverse băuturi din sâmburi de fructe care conţin amigdalină. Ca structură chimică, vitamina B17 este o combinaţie a două molecule de glucoză, una de benzaldehidă şi una de acid cianhidric, iar în reţetele medicale amigdalina e cunoscută sub numele de nitrilozidă. Vitamina poate fi folosită şi în scop terapeutic, nu doar profilactic.

Cum poate ajuta vitamina B17

Potrivit medicilor, carenţa de vitamină B17 poate cauza depresie şi insomnie, anorexie, oboseală şi uscarea pielii. De asemenea, excesul de vitamina B17 poate duce la intoxicaţii. Astfel, se recomandă folosirea acesteia în doze optime, de 50-100 de mg pe zi în cazul copiilor, 50-200 mg pentru adulţi şi între 1 şi 2 grame zilnic în cazul bolnavilor de cancer.
În natură, vitamina B17 se găseşte în sâmburii de caise, cireşe, migdale, piersici, prune, în seminţele merelor, perelor şi gutuilor, în legume precum mazărea, fasolea, conopida, varza, broccoli, spanac, ceapă sau vinete. De asemenea, vitamina mai poate fi găsită în stare naturală în cereale, în scoarţa de mălin sau în frunze de gutui, prun, cais, cireş, vişin sau piersic.

Sâmburii de caise conţin cea mai mare cantitate de amigdalină. Doza recomandată este de doar 8-9 sâmburi pe zi, deoarece, în cantitate mai mare pot deveni toxici pentru organism. Pe de altă parte, consumul de antibiotice, alcoolul şi cafeaua, reduc foarte mult acţiunile amigdalinei în organism.
Comentariul Secretele Sistemului: "Dati mai departe tuturor cunoscutilor! Dati mai departe,nu stiti cate vieti salvati !"

Legatura dintre antibiotice si candidoza.

Ce este candidoza?

"Fiecare dintre noi avem in intestine o asa numita “flora intestinala”.

Aceasta flora este o formata din 100 trilioane ( = 1 milion de miliarde) organisme microscopice care traiesc in intestine si cantaresc intre 1,5 si 2,5 kg din greutatea noastra.

Desi cele mai multe se gasesc in intestine noastre, ele sunt raspandite in intreg organismul uman: pe toata suprafata pielii. Spre deosebire de barbati, femeile au aceste bacterii in cantitate mare in vagin.

La un om sanatos aceasta flora este formata din 85% bacterii benefice sau probiotice(flora de fermentatie) si15% organisme patogene(flora de putrefactie). Dintre organismele din flora de putrefactie(cu organisme patogene), cea mai raspandita este o specie de ciuperca numita Candida Albicans.

Care e rolul bacteriilor benefice?

1. Sa creeaze o bariera pentru a nu perminte organismelor patogene sau alimentelor incomplet digerate din intestine sa patrunda in sange.

2. Sa asigure imunitatea organismului: sunt pilonul de baza al imunitatii.

3. Sa inbuntateasca absorbtia nutrientilor.

4. Sa sintetizeze unele vitamine: complexul B si vitamina K.

5. Sa tina sub control flora de putrefactie(daunatoare).

Ultmiul punct (5) e si cel mai important:

Flora de putrefactie (cu organismele daunatoare din care e formata) se gaseste in mod NATURAL in organismul uman. Nici bacteriile danuatoare, nici fungii( Candida), si nici alti microbi NU daunaza organismului, atata timp cat exista destule(85%) bacterii benefice(probiotice) care sa le tina sub control.

Cand echilibrul 85% – 15% al florei intestinale se strica, flora de putrefactie ajunge sa preia controlul asupra intestinelor, in special prin ciuperca Candida Albicans – care are capacitatea de a creste si se extinde extrem de rapid cand este scapata de sub control de catre bacteriile benefice. Nu doar ca ciuperca se va extinde, dar nu va mai lasa nici bacteriile benfice sa se dezvolte. Astfel, vor fi din ce in ce mai multe organisme daunatoare, si din ce in ce mai putine bacterii benefice. De aici pana la balonari, alergii, paraziti intestinali, intolerante alimentare si in final cancer, este un singur pas…mic.

Astfel, o persoana care ajunge in sa aiba Candida Albicans scapata de sub control, este o persoana infectata cu aceasta ciuperca, adica o persoana care sufera de CANDIDOZA.

Asadar, candidoza este o boala care apare atunci cand ciuperca Candida Albicans invadeaza intestinul in defavoarea bacteriilor benefic.e

Bineinteles ca acest dezechilibru va afecta echilibrul bacteriilor din intreg organismul, inclusiv bacteriile benefice de pe piele(care asigura imunitatea pielii), cat si cele din vagin(rezultand asa numita “candidoza vaginala”)

Cine ne distruge bacteriile benefice ?

Pe scurt: dezechilibrul florei intestinale se datoreazastilului de viata modern/artificial pe care-l avem, dietelor mult prea bogata in zaharuri rafinate si medicamentelor cu care ne indopam si nu in ultimul rand dezechilibrelor pe care noi oamenii le-am creeat in mediul incojurator . Totusi exista o serie factori care au un efect devastator asupra florei intestinale – asadar si asupra sanatatii. Partea buna este ca odata ce stii cum sa eviti acesti factori, esti pe jumatate salvat.

Care sunt principalii factori care omoara bacteriile benefice si cum afecteaza ei sanatatea?

1. Antibioticele
* Sunt principala cauza a candidozei.

* Antibioticele omoara masiv bacteriile benefice din intestine, iar astfel pregatesc un teren fertil pentru cresterea ciupercii Candida Albicans, dar pentru alte tipuri de organisme daunatoare(Yersinia enterocolitica, Staphylococcus aureus, infectii cu Campylobacter, Listeria monocytogenes, Escherichia coli, Clostridium botulinum, Clostridium perfringens si Bacillus cereus)

* Drept urmare se strica echilibrul organismelor bune/rele din intestin (85%-15%) si chiar se ajunge uneori la stadiul in care acest raport se inverseaza.

* Apar alergii si diferite infectii, deoarece bariera formata din bacterii benefice, care avea rolul sa protejeze corpul de organismele daunatoare si alimentele incomplet digerate din intestin, tocmai a fost distrusa. Astfel ajung in sange nutrienti incomplet digerati, bacterii daunatoare si ciuperca candida albicans, care se raspandesc in intreg organismul si duc inevitabil spre imbolnavire.

* Apare balonarea si malnutritia, deoarece capacitatea organismul de a absurbi eficient nutrientii era asigurata de bacteriile benefice.

* Si nu in ultimul rand, datorita faptului ca flora benefica care statea la baza imunitatii a fost distrusa, sistemul imunitar pur si simpu se prabuseste.

* La acest stadiu organismul este cu “garda jos” in fata virusurilor, bacteriilor daunatoare, parazitilor intestinali si mai ales a fungilor(ciupericilor).

2. Zaharul

* Zaharul reprezinta principala sursa de hrana pentru ciuperca Candida Albicans.

* Imediat dupa ce ciuperca a scapat de sub control, apare o poftaputernica si nejustificata de zahar(dulciuri/fructe/prajituri/zahar etc.), deoarece are nevoie de resurse pentru a supravietui, a creste si a se extinde in intreg organismul.

* Odata ce ciuperca iese din intestine, ea ataca celelalte organe iar in final produce o TUMORA - asa cum a demonstrat Dr. Tullio Simoncini in cartea: Cancer is a Fungus.

* Asadar, cand ai candidoza este esential sa NU consumi niciun fel de zahar(carbohidrati): in special zahar rafinat(de bucatarie) , dar nici carbohidrati complexi din cereale sau paine, nici macar carbohidrati din fructe.

3. Alcoolul
* In urma digestiei, alcoolul este transformat in zahar - care hraneste ciuperca Candida.

* Pe langa asta, alcoolul este toxic pentru om, cu atat mai mult pentru o persoana cu flora intestinala dezechilibrata si cu imunitatea la pamant.

* Mai mult decat atat, Candida Albicans produce ea insasi in organism 79 de micotoxine care contin alcool, de aceea o persoana care sufera de candidoza poate sa se simta beata/ametita/mahmurita chiar daca nici macar NU a conumat alcool.

* Dupa cum observi, infectia cu candida implica o lupta zilnica a organismului o serie de substante toxice. Din aceasta cauza persoanele infectate sufera adesea de oboseala cronica, lipsa de energie, stare de somnolenta prelungita, lipsa de vitalitate. Se intampla asta, deoarece organismul e pur si simplu suprasolicitat de bombardamentul cu toxine.

* Si nu in ultimul rand, alcoolul omoara masiv bacatriile benefice(probiotice).

4. Rezistanta la insulina

Reprezinta incapacitatea zaharului(glucozei) din sange sa intre in celule – e etapa dinainte imbolnavirii cu diabet zaharat de tip 2 .Insulina are rolul de de a ajuta zaharul sa intre in celule, insa in cazul acestei afectiuni, celule refuza raspunda la insulina , asadar refuza sa primeasca zaharul din sange. Zaharul ramane in sange si creeaza astfel un mediu fertil pentru extinderea Candidei Albicans in tot organismul.

Cum se produce rezistenta la insulina?

Apare in urma cosumului excesiv de zahar si de grasmii nesanatoase(trans-) pe perioada a mai multor ani. Consumand mereu zahar, pancreasul va elibera constant insulina in sange, iar celulele, mereu fiind expuse la insulina, se vor “bătători”( adica vor dezvolta rezistenta la insulina).

Cum se trateaza? Fara zahar.

5. Medicamentele anticonceptionale

* S-a demonstrat ca, hormonii(in special estrogenul) care se gasesc in pilulele anticonceptionale determina o crestere puternica a nivelului de zahar din sange, formand astfel un mediu perfect pentru dezvoltarea ciupericii Candida(care abia asteapta sa primeasca o portie de zahar).

6. Alte alimente/obiceiuri care omoara bacteriile benefice:

- Fumatul activ si pasiv:

Fumul de tigara omoara bacteriile benefice. Studiile arata ca cei care se lasa te fumat prezinta in perioada imediat urmatoare o crestere semnificativa a bacteriilor benefice, dar si o descrestere a organismelor patogene din intestine.

- Pesticidele si insecticidele:

Sunt otravuri, atat pentru organismele daunatoare care ataca plantele, cat si pentru bacteriile benefice din intestinele noastre.

- Constipatia:

Alimentele care raman prea mult in organism intra in putrefactie, si astfel creeaza un mediu propice pentru dezvoltarea florei de putrefactie(care include si ciuperca candida albicans).

- Parazitii intestinali:

Distrug(mananca) bacteriile benefice si creeaza astfel un dezechilibru al florei intestinale.

- Mucegaiu si igrasia:

Mugegaiul care apare pe pereti este si el o specie de ciuperca(fungi) care se inmulteste prin spori pe care-i raspandeste in aer. Cand stam in locuri cu mucegai, inspiram acesti spori. Studiile arata ca acesti spori au un efect asupra sanatatii asemenator cu cel al antibioticelor.

- Mercurul

Se gaseste in “plombele negre“(din amalgam), in pestele oceanic si in vaccinuri. Omoara bacteriile benefice.

- Steroizi anabolici:

Dezechililibreaza echilibrul hormonal al organismului si cresc nivelul de zahar din sange favorizand dezvoltarea Canadidei.

- Stresul:

Candidoza are un efect foarte puternic si asupra starii mentale si emotionale. De aceea o persoanele cu candidoza sufera deseasea depresii, stress cronic, instabilitate emotionala, stare permananta de incordare etc. . Pe de alta parte este foarte benefic in tratamentul candidozei, ca persoana bolnava sa incerce sa fie mereu bine dispusa si sa aiba o stare emotionala pozitiva pentru a grabi vindecarea.

- Apa de la robinet:

Clorul pus in ea ca sa omoare bacteriile daunatoare care ar putea sa se gaseasca in apa, insa omoara si bacteriile noastre benefice.

- Mancarea procesata:

E plina de “E-uri“: arome artificiale, conservanti, emulgatori etc.. Toate acestea perturba echilibrul organismelor din intestin.

————————————————————————————————

Ce boli provoaca dezechilibrul florei intestinale?

Infectia cu candida are o multime de manifestari, de la simple eczeme pana la cancer.

1. Afectiuni ale pielii
Exista o stransa legatura intre sanatatea pielii si echilibrul florei intestinale. Pielea sanatoasa reflecta o flora intestinala sanatoasa..

Studiile arata ca psoriarisul, eczemele si unele forme de eruptii cutanate au legatura cu Candidoza. Intr-un studiu facut 1997 pe 40.000 de bolnavi de psoriaris, cercetatorii au constatat ca trei sferturi din bolnavi aveau mari dezechilibre ale florei intestinale, iar ciuperca Candida Albicans era crescuta mult peste normal.

In categoria afctiunilor pielii mai intra Vulvovaginita (Candidoza vaginala) (cu care majuritatea femeilor au de-a face macar odata in viata) si Ciuperca piciorului (Tinea pedis) care afecteaza atat barbatii cat si femeile. Mai apare apoi si Micoza unghiilor - care e tot in infectie care are la baza dezechilibrul florei intestinale. Lupusul este o alta boala de piele asociata cu dezechilibrul florei intestinale, respectiv cu cresterea in exces a Candidei Albicans.

2. Afectiuni ale tubului digestiv

Exista o serie manifestari ale dezechilibrului florei intestinale care se manifesta la nivelul tubului digestiv

De la depunerile albicioase de pe limba pana la Boala Chron, Sindoromul intestinnului iritabil, intoleranta la gluten(celiachie) si alergii la diferite alimente. Apar de asemenea si scaunele neregulate(constibatie/diaree) sicrampele abdominale.

3. Oboseala cronica

Asa cum am mai spus, s-au descoperit 79 de micotoxine pe care Candida Albicans le elibereaza zilnic in organism. Aceste toxine pun o persiune constanta pe organism, care consuma o cantitate enorma de energie in fiecare zi straduindu-se sa anihileze si sa elimine aceste toxine. Aceasta pierdere zilnica de energie are urmari ca: oboseala cronica,lipsa de energie, stare de somnolenta prelungita, minte incetosata, incapacitate de concentrare, lipsa de vitalitate si lipsa de pofta de viata.

Pe langa acestea, deficitul de bacterii benefice(probiotice) scade capacitatea organismului de a absorbi nutrientii din alimente – motiv pentru care se accentueaza sindromul oboselii cronice.

Toate aceste afecteaza puternic echilibrul mental si emotional al bolnavului, astfel ca apar:depresiile, anxietatea, sensibilitate emotionala si insomnia.

4. Alte boli asociate cu dezechilibrul florei intestinale

Studiile arata ca exista o stransa legatura intre dezechilibrul florei intestinale si majoritatea bolilor cronice: Artrita reumatoida, fibromilagia, scleroza multipla, hipotiroidism, sinuzita cronica… si nu in ultimul cand cancer.

5. CANCERUL e o ciuperca

Oncologul Tullio Simoncini a fost cel care a scos ipoteza conform careia tumorile(cancerul) de orice fel sunt produse de Candida Albicans. Si-a dat seama de acest lucru cand a descoperit ca toate tumorile au culoarea alba(culoarea candidei), si nu culoarea rosie. Pasul urmatur era sa gaseasca un tratament eficient care sa omoare ciuperca rapid si fara efecte secundare.

Dr. Simonici a testat efectul diferitelor medicamente antifungice asupra tumorilor si a ajuns la concluzia ca cel mai bun antifungic il reprezinta Bicarbonatul de Sodiu – omoara cel mai rapid Candida Albicans, fara efecte secundare.

Tratamentul pentru cancer consta in injectarea bicarbonatului de sodiu in artera ca duce sange spre organul bolnav de cancer, astfel incat tumora sa intra in contact direct cu bicarbonatul. In timp ce pentru cancerul de piele bicarbonatul poate fi aplicat direct. Pentru cancerul de gat poate fi baut, iar pentru cel colon poate fi aplicat prin clisma.

Iata o emisiune cu Dr. Tullio Simoncini in care explica legatura dintre cancer si Candida Albicans:


Cum stii daca suferi de Candidoza?

Dezechilibrele florei intestinale se manifesta diferit de la persoana la persoana. Asa cum ai vazut mai sus, exista o serie intreaga de boli care au fost asociate cu candidoza, insa nu toata lumea care are candidoza este si bolnava de cancer. Dupa cum am spus mai sus, exista si alte organisme daunatoare care invadeava intestinul, insa Candida Albicans este cea care se inmulteste si se extinde cel mai rapid.

Totusi exista o serie de manifestari care indica clar infectia cu Candida Albicans.

Cate din simptomele de mai jos prezinti?

- Depuneri albicioase pe limba dimineata (‘limba alba’)

- Micoza(ciuperca) la unghii,ochi sau pe piele.

- Pofta puternica de dulce (dependenta de zahar)

- Pofta excesiva de fainoase(paine, paste, cereale, produse de patiserie)

- Dependenta de alcool

- Oboseala Cronica

- Scaune Neregulate

- Alergii si Intolerante alimentare

- Infectii vaginale

- Instabilitate emotionala, depresii, anxietate.

Daca ai cel putin 3 din manifestarie de mai sus, este clar ca Candida Albicans a crescut in organismul tau mai mult decat era cazul.

Cum vindeci candidoza 100% natural?

Candidoza poate fi tratata 100% natural urmand un simplu program de detoxifiere:

0. Detoxifierea colonului si detoxifiere de paraziti.

1. Dieta anticandida

2. Reducerea candidozei folosind Antifungice Naturale.

3. Refacerea florei benefice cu Probiotice

4. Evitarea totala a factorilor de risc

5. Practicarea stilului de viata sanatos la toate nivelurile

Sa le luam pe rand:

0. Detoxifierea colonului si detoxifierea de paraziti

Inainte de a incepe tratamentul propriu zis, este esentiala detoxifierea colonului in 2 moduri:

A. Detoxifierea colonului prin aport crescut de fibre

B. Detoxifierea de parazitii intestinali

1. Dieta anticandida

“Fa-o pe Candida sa moara de foame” e primul pas(si cel mai important) spre vindecare.

Niciun tratament nu va avea efect asupra Candidei daca aceasta are la dispozitie hrana necesara pentru a se reface. Dupa cum deja stii, Candida se hraneste cu zahar (carbohidrati).

Asadar vei adopta o dieta saraca in carbohidrati si bogata in proteine si grasimi. E asemenea dietei tipului proteina din articolul despre Dieta tipurilor metabolice.

NOTA: Dintre carbohidrati se pot consuma ocazional orezul brun, orezul salbatic, meiul si hrisca(nu contin gluten)



Alimentele interzise:

2. Reducerea candidozei folosind antifungice naturale

Din fericire, natura ne ofera o de o multime de plante cu proprietati antifungice, cu ajutorul carora putem distruge ciupercile care ne invadeaza corpul – insa trebuie sa stii cum sa le folosesti.

Principalul atu al Candidei Albicans este capacitatea de adaptare la aproape orice antifungic in doar cateva zile. Din acest motiv, medicamentele alopate care trateaza candidoza dau rezultate doar in primele zile, dupa care ciuperca devine total imuna la acel medicament. Partea proasta este ca se poate adapta si la tratamentele naturale.

Cum vei face tu in aceasta situatie?

Vei roti antifungicele !

Schimba antifungicele pe care le consumi la interval de 5 zile, astfel incat ciuperca sa nu apuce sa se adapteze la niciunul din ele. Iata o lista de antifungice naturale pe care le poti roti:

+ La toate cele de mai sus se adauga si Vitamina D obtinuta din expunerea la soare sau din peste(in special in uleiul din ficat de cod). Nu e neaparat un antifungic, dar e un miracol pentru sistemul imunitar. Ea conlucreaza cu Celulele T si activeaza nu mai putin de 200 de peptide antimicrobiene – componente ale sistemului imunitar care au rolul de a lupta cu organismele daunatoare patrunse in organism. Asadar: Vara – cat mai multa expunere la soare. Iarna – cat mai mult peste.

IMPORTANT: Orice tratament cu antifungice este TOTAL INEFICIENT (egal cu zero), daca consumi zahar/dulciuri/cereale si alte forme de carbohidrati cu ajutorul carora ciuperca Candida isi revine extrem de rapid. Este absolut necesar sa urmezi o dieta bogata in proteine si grasimi si saraca in carbohidrati(zaharuri).

Partea proasta este ca este ca cu cat vei lua mai multe antifungice si vei tine dieta, cu atat vei simti o pofta si mai mare de a manca dulce, deoacere Candida are nevoie disperata de zahar pentru a nu muri si a se reface la forma initiala. Dupa cum am mai spus are o capacitate extrem de rapida de a se reproduce…atata timp cat are cu ce se hrani. Asadar abtine-te orice ar fi!

Criza de vindecare – Sindromul Herxheimer?

In traducere: De ce trebuie sa te simti mai rau inainte de a te simti bine(vindecat)?

Cand Candida Albicans moare devine mult mai daunoare decat cand este vie, deorece creste seminificativ cantitatea de toxine pe care le alibereaza in organism. De aceea, cand un antifungic functioneaza bine impotriva candidozei, pot aparea stari de ameteala, migrene, eruptii de piele, diaree, gaze in exces sau chiar febra. Stai linistat, nu esti racit! Este doar reactia corpului la aceste toxine. Este important sa mananci cat mai sanatos in aceasta perioada si sa iti lasi organismul sa-si desfasoare procesele naturale de detoxifiere, fara sa-l perturbi cu medicamente pentru scazut febra sau antibiotice.

Nu uita ca ferba este un mecanism prin care corpul isi mareste temparatura pentru a omori orice virus, bacterie sau fung(ciuperca) care a patrund in organism.

3. Refacerea florei benefice cu Probiotice si Prebiotice

Urmatorul pas, imediat dupa ce ai distrus ciuperca Candida, este refacerea florei intestinale prin consumul de Probiotice si Prebiotice.

PRObioticele

Sunt bacterii exact ca cele din flora noastra intestinala, care se gasesc in alimentele fermentate:

In iaurt, kefir, sana sau varza murata – DE CASA. Lactatele pasterurizate din comert nu vor egela niciodata pe cele de casa obtinute din lapte crud si nefiert. In urma proceselor de sterilizare, iaurturile in comert contin de cele mai multe probiotice MOARTE, in loc ca contina bacterii vii(active). Totsi, exista din fericire cateva branduri care ofera iaurt de calitate, niciodata la fel de bun cu cel pe care-l faci TU acasa.

In tratamentul candidozei e esential sa consumi probiotice zilnic si pe stomacul gol(iaurtul nu se combina cu alte alimente). Pe langa probioticele din alimenete, se pot lua si suplimente cu probiotice care sunt de asemenea foarte utile si deoarece contin o gama larga de specii de lactobacili (Bifidobacterium bifidum, Bifidobacterium breve,Bifidobacterium infantis,Bifidobacterium longum, Lactobacillus acidophilus).

PREbiotice

Spre deosebire de PRObiotice care populeaza flora intestinala, PREbioticele hranesc bacteriile benefice din intestin, stimulandu-le cresterea si inmulitrea. Majoritatea prebioticelor se gasesc in alimentele bogate in fibre solubile: semintele de in, verdeturile, prazul, varza usturoiul, ceapa, leguminoasele, dar si in cereale(care insa nu sunt recomandate in dieta anti candida).

Alaturi de probiotice, sunt o componenta esentiala in refacerea florei intestinale.

4. Evitarea factorilor de risc

Adica, evitarea tutror factorilor care omoara bacteriile benefice: antibiotice, zahar, alcool, pesticide, aditivi alimentari, steroizi, metale grele etc. Am vorbit mai devreme despre toate aceste.

Asadar, pentru a echilibra flora intestinala, trebuie sa eviti pe cat posibil factorii care au dezechilibrat-o.

5. Practicarea stilului de viata sanatos

E valabil in tratarea orcarei afectiuni. Nu se poate obtine vindecarea daca nu inlocuiest obiceiurile nesanataoase cu cele sanataose:

* Sedentarismul cu exercitii fizice zilnice.

* Alimentele procesate cu cele integrale si naturale.

* Respiratia inconstanta si sacadata(incorecta) cu respiratia armonioasa si constanta.

* Stresul si incordarea cu destinderea si relaxarea.

* Gandirea negativista cu gandirea pozitiva.

(Chiar daca suna ciudat, dezechilibrele la nivel mental si emotional joaca un rol important in infectia cu candida. O stare permananta de frica, neliniste, nesiguranta va mentine mereu un nivel de zahar ridicat in sange si va perturba intreg echilibrul hormonal al organismului – deoarece corpul se pregateste pentru lupta sau fuga)

* Combinatiile nepotrivite de alimente cu Combinarea corecta a alimentele la masa.

* Somnul de calitate: Nimic nu poate inlocui somnul. El este esential pentru sanatate. Chiar daca ai avea cea mai sanatoasa dieta din lume, organismul nu va functiona corect daca nu va avea parte de suficienta odihna de calitate: dormind intre 7 si 9 ore pe noapte,in liniste totala si respectand un orar fix.

* Si nu in ultimul rand, vindecarea la nivel spiritual – sau stabilirea unei relatii sanatoase cu Dumnezeu.

—————————————————————————–

Tratamente externe:

Pe langa tratamentul de baza care are rolul de a te vindeca dinspre interior si exterior, poti aplica si tratamente care te pornesc vindecarea dinspre exterior spre interior:

a) Aplicarea amestecului de apa cu bicarbonat de sodiu

Asa cum a demonstrat Dr. Simonicini bicarbonatul de sodiu are efecte antifungice puternice si nu prezinta efecte secundare. De aceea poate fi folosit cu succes din tratarea diferitelor micoze(ciuperci) care apar in exterior.

* Pentru ciuperca la unghii: Stai in fiecare seara cate 15 minute cu picioarele(sau mainile – in functie de unde ai micoza) in apa cu bicarbonat de sodiu.

* Pentru micoze ale pielii: aplica o pasta formata din bicarbonat de sodiu si apa pe locul unde se afla micoza. Nu exagera cu deoarece bicarbonatul de sodiu este puternic alcalin si strica aciditatea pielii.

* Pentru limba albicioasa: Se clateste in fiecare dimineata gura cu apa cu bicarbonat de sodiu si se scuipa. Dupa aceasta se face clatirea pentru 5 minute a gurii cu ulei(orice ulei i preferabil presat la rece) dupa care se scuipa. Persoanele cu intoxicatii vor scuipa un lichid albicios ca maioneza, care NU e voie sa fie inghitit deoarece e TOXIC.

b) Aplicarea iaurtului pe piele

Iaurtul ajuta la refacerea echilibrului bacteriilor de la nivelul pielii.

Pentru candidoza vaginala se introduce iaurt in vagin alaturi un catel de usturoi crestat. In acest mod vei ajuta la refacerea florei benefice, dar vei si elimina organismele daunatoare.

c) Aplicarea pe piele a mastilor de argila

La fel ca iaurtul, argila are efecte benefice atat in interior cat si in exterior. Are proprietati detoxifiante, antibacteriene si antifungice, dar nu are efecte secundare.

d) Alte indicatii pentru tratamentul extern

* Foloseste cat mai putin sapunul si samponul(1-2 ori pe saptamana). Aceste substante dezechilibreaza pH-ul pielii si favorizeaza dezvoltarea organismelor daunatoare. Mai mult, moara masiv bacteriiile benefice de pe suprafata pielii.

* Evita cosmeticele si parfumurile. Ele patrund in organism prin piele si contin o gramada de substante toxice.

* Evita hainele din materiale sintetice(poliester) si opteza pentru cele din fire naturale(bumbac, in, mataze etc)

* Expune-ti pielea cat mai mult la aer. Ciupericle de tipul Candidei Albicans mor cand intra in contact cu oxigenul.

* Expune-ti pielea la soare – e cel mai bun lucru pe care-l poti face pentru sistemul tau imunitar. Vitamina D se dovedeste a fi miraculoasa pentru sanatate, activand nu mai putin de 200 de peptide antimicrobiene.

Insa nu uita ca adevarata vindecare se face din interior spre exterior.

Iti doresc o viata sanatoasa !"
preluat www.vindecator.com

Ecosistem verificat

Daca ar mai trebui cuiva dovezi ale actiunilor umane si implicarea lor asupra intregului sistem ecologic va prezint preluarea unui articol care arata efectele foarte nocive, obtinute fara voie, intr-o tara foarte europenizata, unde normele de protectie ale consumatorilor sunt mult mai clare si bine urmarite decat in alte locuri ( cunoastem noi prea bine exemple ) :

"Apicultorii din nord-estul Franței au avut o mare surpriză când au descoperit că albinele lor produc miere cu nuanțe de verde și albastru.

Aceștia cred că problema este o centrală de biogaz care se află în apropiere de Ribeauville, în Alsacia. Se pare că albinele au mâncat resturi bogate în zahăr din produse de ciocolată.

Conducerea centralei și-a cerut scuze și a promis că situația nu se va mai repeta. ”Am descoperit această problemă în același timp cu apicultorii”, a declarat Philippe Meinrad, purtător de cuvânt pentru Agrivalor, compania care conduce centrala de biogaz.

Potrivit agenției Reuters, compania se ocupă cu resturi și deșeuri provenind de la fabricile de dulciuri unde sunt produse bomboanele M&Ms sau ciocolatele Mars. Purtătorul de cuvânt a menționat că toate containerele unde își găsiseră albinele sursa neobișnuită de hrană vor fi curățate.

Apicultorii francezi sunt furioși, având în vedere că niciun client nu dorește să cumpere mierea albastră"

Prunele - leacul minune al toamnei

"Incarcata de roade, asemenea unei mame grijulii si darnice, toamna isi revendica locul in suita anotimpurilor, aducand in saculetul sau remedii naturale pentru afectiunile nostre cele mai frecvente. Astfel, indiferent de culoare, prunele se remarca din multitudinea de fructe gustoase, nu numai prin utilizarea lor deosebit de variata (pentru magiun, suc, compot sau tuica), ci si prin proprietatile lor curative, extrem de complexe si eficiente.

Bogate in vitamine si antioxidanti, prunele pot fi consumate cu tot cu pielita, cantitatea minima pe care medicii nutritionisti o recomanda a fi consumata fiind de 200 g pe zi, in cazul in care doresti sa faci o adevarata cura cu acest elixir. O cura cu prune dureaza in medie o luna si ajuta la tratarea sau prevenirea unei largi game de boli.
Ce afectiuni pot fi prevenite prin consumul de prune?
1.Cancerul
De colon, de prostata, bucal sau pulmonar, toate aceste tipuri de cancer pot fi evitate prin consumul de prune proaspete in aceste luni de toamna. O cura cu prune galbene, bogate in vitamina A si in zeaxantina, este extrem de eficienta in cazul persoanelor care fumeaza sau care locuiesc intr-un mediu foarte poluat, in timp ce pentru reglarea tranzitului intestinal si a florei digestive si pentru evitarea proliferarii tumorilor, poate fi consumat orice tip de prune, intrucat toate au proprietatea de a curata colonul.
2. Alzheimer
>Datorita continutului ridicat de resveratrol, care, conform studiilor efectuate in Statele Unite si in Italia, are capacitatea de a bloca procesele degenerative la nivelul sistemului nervos central, prunele contribuie, intr-o masura importanta, la conservarea pe o lunga perioada de timp a functiilor cerebrale, inclusiv a memoriei. In plus, datorita altor doua substante active, acid clorogenic si acid neoclorogenic, aceste fructe previn dementa senila.
3. Artrita reumatoida
Consumate in cantitati mari (aproximativ 400g zilnic), prunele ajuta la prevenirea bolii reumatice, deoarece au un continut ridicat de vitamina C, care, potrivit unor studii recente, conduce la o reducere cu aproximativ 40% a frecventei puseurilor reumatice.
4. Degenerescenta maculara
Aceasta afectiune poate fi prevenita prin consumul de prune, datorita continutului ridicat de vitamina C, zeaxantina si pigmenti antocianici al acestor fructe, care, alaturi de afine, reduc cu 36% riscul de a dezvolta aceasta boala a ochilor.

Ce afectiuni pot fi tratate prin consumul de prune?

1.Constipatia
Cu o paleta variata de substante cu efect laxativ, prunele sunt remediul ideal in tratarea constipatiei, intrucat stimuleaza digestia si curata tubul digestiv, facilitand, totodata, procesul de reglare a florei intestinale. Pentru a obtine rezultatele dorite, poti sa consumi prunele in stare bruta sau iti poti face 400 de ml de suc in fiecare dimineata, acesta pastrand toate proprietatile curative ale prunelor daca este consumat imediat dupa preparare.
2. Obezitate
>Indicele caloric scazut si continutul crescut de vitamine, fibre si enzime, situeaza prunele in categoria alimentelor care te ajuta in lupta cu kilogramele in plus, alaturi de afine, varza si ceapa rosie. Intrucat resveratrolul pe care il contin accelereaza procesele metabolice, este recomandat sa consumi, inainte de masa, 200 g de prune si, conform studiilor efectuate pe primate, nu vei lua in greutate.
3. Anemie feripriva
Pe langa faptul ca aceste fructe contin o cantitate modesta de fier organic asimilabil, ele au o capacitate uimitoare de asimilare a fierului in organism, de aceea, persoanelor anemice le este recomandat sa consume timp de 30 de zile 300 de grame de prune zilnic, de preferinta inaintea meselor principale.
4. Ateroscleroza
Prin continutul lor ridicat de fibre, prunele ajuta la reducerea nivelului colesterolului negativ cu peste 10% si combat eficient ateroscleroza, intrucat impiedica oxidarea colesterolului pe artere si formarea placilor de aterom. Pentru ca actiunea acestor fructe sa aiba rezultate vizibile, trebuie sa consumi jumatate de kilogram de prune zilnic, pe o perioada de timp cat mai indelungata.
5. Aritmie cardiaca si hipertensiune
Prunele reprezinta un leac eficient contra acestor afectiuni, prin continutul ridicat de potasiu si vitamina B2 ajutand la eliminarea sodiului din organism. Ca si in cazul aterosclerozei, pentru obtinerea rezultatelor dorite trebuie sa consumi cat mai multe fructe de acest tip, fie in stare naturala, fie sub forma de suc.
6. Astm
Desi nu il pot vindeca in adevaratul sens al cuvantului, prunele blocheaza si controleaza evolutia astmului, datorita faptului ca sunt bogate in vitamina C si resveratrol, substante ce minimalizeaza reactiile alergice ale corpului.
Asadar, prunele sunt cu adevarat elementul minune al acestui anotimp atat de bogat in roade, de aceea nu ezita sa culegi cu placere sau sa cumperi aceste „medicamente" ale naturii, care te vor ajuta sa lupti contra multor afectiuni.

Tu ce fructe consumi toamna? "

ANTI CANCER

DUPA CE ANI DE ZILE A SPUS PACIENTILOR CA CHIMIOTERAPIA ESTE SINGURA CALE PENTRU A INCERCA (CUVANTUL CHEIE E A INCERCA !) SA SE ELIMINE CANCERUL, JOHN HOPKINS (NOTA Andrei- Celebra Universitate americană) S-A HOTARAT SA PREZINTE SI CALEA ALTERNATIVA DE TRATAMENT A MALADIEI.

1. Cu totii avem celule canceroase in corp. Aceste celule nu apar, insa, la testele standard daca nu sunt in numar de miliarde. Cand doctorii spun bolnavilor ca nu mai exista celule canceroase in corpul lor dupa tratamentele efectuate, inseamna doar ca testele sunt incapabile sa le masoare deoarece nu mai sunt in numar detectabil.
2. Celulele canceroase apar in corp de 6 pana la 10 ori in timpul vietii unui om.
3. Cand sistemul nostru imunitar este puternic, celulele canceroase sunt distruse si astfel este impiedicata multiplicarea lor si formarea de tumori.
4. Cand este diagnosticat cancerul, inseamna ca persoana respectiva are deficiente nutritionale multiple. Aceste deficiente pot sa apara din cauze genetice, a noxelor din mediul inconjurator, a alimentatiei si stilului de viata gresite..
5. Pentru a preintampina deficitele nutritionale multiple , este necesara schimbarea dietei si administrarea de suplimente nutritive, ceea ce va duce la intarirea sistemului imunitar.
6. Chimioterapia presupune "otravirea" celulelor canceroase cu rata mare de crestere, dar astfel sunt distruse si celulele sanatoase cu crestere rapida din maduva spinarii, tractul gastro-intestinal,etc, iar organe importante ,cum ar fi ficatul, rinichii, inima sau plamanii pot fi iremediabil afectate.

7. Radioterapia distruge celulele canceroase, dar, in acelasi timp arde, cicatrizeaza si distruge celule, tesuturi si organe sanatoase

8. Chimioterapia si radioterapia vor reduce, la inceput, dimensiunea tumorilor. Folosirea indelungata a acestor tratamente nu va duce, insa, la distrugerea definitiva a lor.

9. Cand in corp se acumuleaza prea multe "deseuri" toxice rezultate in urma chimio- si radio-terapiei, sistemul imunitar este fie compromis, fie distrus, iar pacientul poate muri din cauza unor infectii banale si a complicatiilor lor.

10. Chimioterapia si terapia cu radiatii pot favoriza mutatii genetice in celulele canceroase care le fac foarte rezistente la tratament, si greu de distrus. Interventiile chirurgicale pot determina diseminarea ( imprastierea ) celulelor canceroase la alte organe (metastaze )...

11. O metoda foarte buna de lupta impotriva celulelor canceroase este de a le infometa, adica a se evita alimentele de care acestea au nevoie pentru a se multiplica.

CELULELE CANCEROASE SE DEZVOLTA CU:
a.
ZAHAR
Eliminand din alimentatie zaharul, se elimina astfel una din cele mai importante surse de hrana a celulelor canceroase .Inlocuitorii de zahar, indulcitorii sintetici cum ar fi zaharina sau alte produse ( Nutrasweet, Equal, Spoonful, etc ) au ca baza aspartamul ( E 951), o substanta chimica daunatoare. Un inlocuitor natural al zaharului ar fi mierea de albine si melasa, dar in cantitati moderate. Sarea de bucatarie contine adaosuri chimice pentru a avea culoarea alba.. Alternativa ar fi sarea de mare ..
b.
LAPTELE SI PRODUSELE LACTATE
Laptele favorizeaza productia de mucus in corp, in special la nivelul tractului gastro - intestinal. Cancerul este hranit de acest mucus. Renuntand la lapte si produsele derivate si consumand lapte de soia neindulcit, celulele canceroase "mor" de foame .......
c.
PH ACID
Celulele canceroase "infloresc" in mediu acid . O alimentatie preponderent carnivora induce un pH acid in corp, si ar fi mai bine sa se consume peste si pasare in cantitati mici, decat carne de vita sau porc.
Carnea mai poate contine substante administrate animalelor: antibiotice, hormoni de crestere si paraziti, ce dauneaza in special persoanelor cu cancer
d.
O dieta bazata 80 % pe legume proaspete consumate ca atare sau sub forma de suc, grau integral, seminte, nuci si fructe schimba pH-ul corpului in alcalin. 20 % din alimentatie poate fi din alimente gatite, inclusiv fasole boabe . Sucurile proaspete din legume asigura necesarul de enzime digestive, usor absorbabile, care ajung la nivel celular in 15 minute de la consumare si care hranesc si favorizeaza cresterea de celule sanatoase.
Este bine sa se consume sucuri proaspete de 2-3 ori pe zi
Enzimele sunt distruse la 40 grade Celsius.
e.
Evitati cafeaua, ceaiul si ciocolata ce pot contine cantitati mari de cofeina.
Ceaiul verde este o alternativa foarte buna, avand si proprietati anti-canceroase.
Cea mai buna bautura este APA-purificata sau filtrata pentru a fi astfel eliminate toxinele sau metalele grele ..
Apa distilata este acida, deci evitati-o !
12.
Proteinele din carne sunt dificil de digerat si necesita o cantitate mare de enzime digestive.
Carnea nedigerata ramane in interiorul intestinului, intra in putrefactie si se creste astfel cantitatea de reziduuri toxice din corp.
13.
Celulele canceroase sunt acoperite de un perete gros de proteine ...
Renuntarea la carne sau reducerea ei in alimentatie duce la eliberarea de cantitati din ce in ce mai mari de enzime; acestea ataca proteinele din peretele celular si permit astfel celulelor specializate sa distruga aceste celule canceroase .
14.
Unele suplimente nutritive ajuta la intarirea sistemului imunitar, cum ar fi: IP6 (inozitolul sau vitamina B9, continut de taratele de grau, seminte, nuci), Essiac (ESSIAC este o formula din plante ce a fost utilizata din anul 1922 de o sora medicala din Canada numita Rene Caisse pentru a ajuta pacienti cu afectiuni grave.
Cele opt plante din reteta originala sunt: ciuline sfant, radacina de brusture, laminaria, trifoi rosu, ulm cu coaja neteda, radacina de revent turcesc, nasturel, macris marunt), antioxidanti, vitamine, minerale, etc., toate stimuland imunitatea sa lupte si sa distruga celulele canceroase.
Alte suplimente cum ar fi vitamina E produc apoptoza sau moartea programata a celulelor, metoda naturala a corpului de a scapa de celulele bolnave, nedorite si inutile.
15.
Cancerul este o boala a mintii, corpului si spiritului.. ..
Gandirea pozitiva si o fire activa ajuta pe cel care lupta cu cancerul sa supravietuiasca.
Furia, neiertarea si amaraciunea "construiesc" un mediu stresant si acid in corp.
Trebuie sa invatam sa avem un spirit iubitor si iertator, sa ne relaxam si sa ne bucuram de viata !
16.
Celulele canceroase nu se pot dezvolta in prezenta oxigenului.
Facand exercitii fizice zilnice si de respiratie, oxigenul ajunge adanc, la nivel celular.
Terapia cu oxigen este foarte importanta pentru distrugerea celulelor canceroase
ATENTIE
1. Nu introduceti recipienti de plastic in cuptorul cu microunde.
2. Nu congelati apa
3. Nu puneti in microunde recipiente cu capace de plastic ....
Dioxina este o substanta ce provoaca cancer in special la sani.
Este extrem de toxica pentru celulele corpului.
Dioxina este eliberata din plasticul sticlelor cu apa introduse la congelator.
Recent, Dr. Edward Fujimoto, manager al programului de sanatate din cadrul Castle Hospital, a vorbit, in cadrul unei emisiuni TV, despre pericolele care pandesc sanatatea
A vorbit despre dioxina si raul pe care il poate face...
Sa nu se incalzeasca mancarea la cuptorul cu microunde in vase de plastic.....
Este vorba, mai ales, de mancarea ce contine grasime.
A recomandat, in schimb, folosirea de vase de sticla sau ceramica pentru a incalzi mancarea.
Se obtin aceleasi rezultate, dar fara dioxina.
Acesta este un material ce ar trebui trimis tuturor
celor care sunt importanti in viata voastra.
Consumati cat mai multe fructe si legume
Persoanele care consuma in medie 35 de grame de fibre vegetale pe zi (sapte portii de fructe si de legume mancate pe intinderea unei zile) reduc riscul imbolnavirii de cancer cu 40%. Cifra creste, daca pe langa alimentatia vegetariana, veti fi atenti sa va si miscati. Mai ales cancerul intestinal si cel de colon sunt tinute in frau printr-o alimentatie adecvata combinata cu sport. "Marele progres al acestui studiu consta in faptul de-a arata ca riscul cancerului poate fi drastic redus prin cresterea consumului de fructe si de legume, principalele surse de fibre alimentare", spune profesorul Elio Riboli, responsabilul studiului EPIC, specialist mondial in probleme de nutritie si cancer.
Vegetalele: bariera impotriva cancerului de colon
Includeti in fiecare din mesele dvs. o leguma sau o salata si un fruct la desert. Care sunt cele mai indicate? Toate fructele contin combinatii de substante protectoare.. Pentru a beneficia de ele, variati culorile: dupa ce mancati un mar rosu, gustati o para aurie sau un strugure negru. La fel si in cazul legumelor: dupa o tomata rosie, consumati un broccoli verde sau o ridiche neagra. Cel mai adesea, principiile active care opresc cancerul sunt cuprinse chiar in colorantii din plante. Eficienta lor a fost constatata nu doar in cancerul de colon, ci si in cel de prostata, pancreas, plamani, esofag. Uitati carnea, mancati peste.
Se banuia de multa vreme ca excesul de carne nu este sanatos.. Studiul EPIC confirma si aceasta realitate. Analiza efectuata a grupat carnea in trei categorii: carne rosie, mezeluri si carne de pasare. Din prima grupa fac parte carnea de vita, vitel, porc, proaspata, tocata sau congelata. Din grupa a doua fac parte salamurile de porc sau vita, conservate in saramura, cu sau fara nitrati, afumaturile, carnea uscata sau conservata prin fierbere: jambonul, carnatii, pateul de ficat, crenvurstii etc... Pasarile au fost reprezentate de gasca si pui. Rezultatul: riscul de cancer colorectal e mult mai ridicat la consumatorii de carne si mezeluri. In schimb, nu exista nici o problema cu carnea de pasare, cu conditia sa nu fie din crescatorii. Ca solutie alternativa pentru carne se recomanda pestele, desi efectul lui protector n-a putut fi explicat pe deplin. Se presupune ca anumiti acizi grasi, prezenti in mare cantitate in uleiul de peste,inhiba dezvoltarea tumorilor canceroase.
Leguminoase si cereale complete:
Grau, orz, ovaz, mei, secara, linte, fasole, soia, seminte de in si susan - "E timpul sa redescoperim cerealele si leguminoasele", ne indeamna studiul EPIC. "Bogatia lor in fibre participa, de asemenea, la prevenirea cancerului de colon. In sensul acesta, ar fi bine ca painea cotidiana sa fie inlocuita de sase portii de grau incoltit, consumat pe durata unei zile."
Unele leguminoase (mai ales soia) prezinta un alt atu: continutul lor bogat in fito-estrogeni. Femeile asiatice, care consuma multe leguminoase inca de la varsta copilariei, sunt mult mai putin atinse de cancerul de san. Ipoteza avansata: acesti micro-constituenti sunt capabili sa blocheze efectul estrogenilor asupra celulelor mamare.
O posibila cauza de aparitie a cancerului de san poate fi excesul de kilograme acumulate dupa menopauza sau andropauza...
In concluzie, puneti linte in toate salatele, mancati cu incredere soia, mancaticereale complete. Protejati-va intestinul si controlati-va greutatea..
Optati pentru o alimentatie variata
Decat sa mananci un anume aliment, mai bine consumi cate putin din toate... Si reduceti consumul de alcool. De fapt, ideea generala care s-a desprins la congresul de la Paris a fost ca nu exista atat alimente protectoare, cat un model alimentar preventiv, inspirat din modelul mediteranean. Si anume: legume stropite din belsug cu ulei de masline..
Un alt principiu recomandat priveste alimentele proaspete si crude, netrecute prin foc. Favorizati, deci, salatele de legume, condimentate cu ierburi aromate, si fructe de toate gusturile si culorile. Activitatea fizica reduce riscul cancerului de san
O a doua surpriza a congresului de la Paris a fost confirmarea prin studiu a incidentei deosebite pe care sportul, miscarea, o are in stoparea diverselor tipuri de cancer. Prin urmare, specialistii recomanda includerea lor in viata cotidiana. Nici o zi fara plimbare in aer liber, fara cateva minute de gimnastica sau de alergat. Miscarea reduce in proportie de 40% incidenta cancerului, mai ales de san si colon, de prostata, plamani si uter. Diminuarea riscurilor apare si la persoanele subtiri, care fac constant miscare. De unde ideea ca nici cei ce au o greutate normala nu sunt feriti de teribila maladie.
"Un studiu american a demonstrat ca densitatea sanului la mamografie
se modifica radical dupa o ora de exercitiu fizic." Ti la fel, intreaga structura corporala.

DIN FARMACIA NATURII : Ucigasii cancerului
- Varza (si, in general, cruciferele)
Glucosinolatele, adevarate "pesticide naturale" protejeaza varza de agentii nocivi (bacterii, ciuperci). La oameni, ele activeaza enzima care previne cancerul (GTS). Fierbeti varza! In felul acesta, substantele protectoare sunt mai bine valorificate de organism.
-Strugurii
Resveratrol se numeste "medicamentul" anticancer din struguri, din zeama de struguri si din vin. Aceasta substanta stopeaza producerea infectiilor si calcifierea arterelor. Pentru frumusete: samburii (semintele) de struguri impiedica aparitia petelor de batranete.
- Rosiile
Licopenul este "multimedicamentul" natural pe care-l contin acestea. Un antioxidant care impiedica aparitia cancerului de pancreas, de intestin, de prostata, de plamani. Efectul este mai puternic daca rosiile sunt fierte.
- Cerealele
Seleniul este microelementul care mentine la "turatie maxima" o enzima ce impiedica dezvoltarea tumorilor. Se gaseste in graul si in grisul nerafinate industrial..
- Citricele
Vitamina C previne cancerul.. Cei care combina, de exemplu la micul dejun, felia de sunca cu un grapefruit pot preveni formarea nitrosaminelor cancerigene. In pielita alba a citricelor se gasesc bioflavonoidele care sporesc de 30 de ori efectul vitaminei C.

Inapoi la natura!

Fiecare om se poate apara si singur de cancer, dar trebuie sa o faca imediat. Iata ce recomanda specialistii:
Alcool cu masura:
- barbatii: maximum 2 pahare/zi;
- femeile: maximum 1 pahar/zi. Ideal: vinul rosu care contine resveratrol.
Carne putina: nu mai mult de 80 g/zi. Mai multa carne de pui sau peste, decat carne de miel sau de vita.. Carnea nu trebuie prajita prea tare si se consuma bucatile mai slabe.. Ideal: somonul, care contine acizi grasi Omega 3 si vitamina D.
Fara grasimi animale: inlocuiti-le cu grasimi vegetale, mai ales cu ulei de masline. El contine acizi grasi nesaturati si vitamina E, care ne protejeaza de cancer.
Sare, cu economie: maximum 6 g/zi. Inlocuiti-o cu mirodenii si verdeturi, bogate in substante anticancerigene.
Multe cereale si leguminoase: expertii recomanda 600-800 g/zi, impartite in 7 sau mai multe portii. Optati pentru produsele integrale. Consumati zilnic produse din soia: lapte, branza (tofu), iaurt etc...
Multe legume si fructe: zilnic, intre 400-800 g, impartite in 5-10 portii.... Substante bioactive se gasesc mai ales in crucifere (varza, conopida, broccoli, gulie etc.) si in usturoi. Citricele contin vitamina C, la fel si merele (soiurile vechi), afinele, socul, caisele, morcovii.
Ceaiul verde: bautura ideala..
Zahar, aproape deloc: pentru ca ingrasa, iar supragreutatea sporeste riscul imbolnavirii de cancer.. Inlocuiti-l cu miere!

Rostopasca

Redau mai jos, datorita importantei lor deosebite, informatii mai vechi publicate in Formula AS :

Darul cerului - Rostopasca. Puterea fenomenala de-a vindeca

Greu sa mai gasesti in natura o imperechere asa de desavarsita intre modestie si forta. Banala ca infatisare, cu floricica ei galbena pusa-n cruce, rostopasca este una dintre cele mai puternice plante de pe pamant. Nu degeaba credeau alchimistii ca pot scoate aur din petalele ei. Se spunea ca are o forta egala cu a soarelui si de asta romanii au botezat-o "Chelidonium", "darul cerului", iar vracii o culegeau numai in crucea zilei, cand soarele era in zodia Leului. Dar si faimosii botanisti ai antichitatii i-au acordat rostopascai mare consideratie. Paracelsus facea o analogie intre laptele ei de culoare portocalie si secretia biliara, folosind-oin vindecarea ficatului, a bilei si-a fierii. Chiar si Hahnemann, fondatorul homeopatiei, isi vindeca bolnavii de ficat cu rostopasca, in vreme ce cu mult inaintea lui, Dioscoride o recomanda pentru vindecarea cataractei si a conjunctivitei. O confirmare "istorica" a calitatilor ei ii apartine marelui pictor german Albrecht Durer, care a imortalizat-o intr-o pictura, dupa ce cu ajutorul ei s-a vindecat de ficat.
Astazi, rostopasca este recomandata ca remediu in peste 150 de afectiuni, de la dermatoze banale, la temutul cancer sau la infectiile virale, inca imposibil de tratat cu medicamentele actuale. Dar sa-i cunoastem mai indeaproape "minunile".
Cum se culege si cum se pastreaza rostopasca
De la rostopasca se culege partea aeriana a plantei, adica tulpina, frunzele si florile, cu grija pentru a nu dezradacina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, insorit, in zile fara ploaie (ploaia favorizeaza brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Imediat dupa culegere, tupinile de rostopasca se pun la uscat in strat subtire, intr-un loc umbros si lipsit de umiditate. Dintr-o jumatate de kilogram de planta proaspata rezulta aproximativ o suta de grame de planta uscata. In stare proaspata, tulpinile de rostopasca lasa un suc (latex) portocaliu, care are proprietati medicinale foarte importante, pe care planta uscata nu le mai pastreaza.

Patru retete de preparare a rostopascai:

1. Pulberea
Se obtine prin macinarea cat mai fina a tulpinilor uscate de rostopasca cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 3 saptamani (deoarece principiile active se oxideaza rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi cate un sfert de lingurita (aproximativ 1 g), pe stomacul gol.
2. Tinctura
Se pun intr-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopasca, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar, de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe zi, cate 50-100 de picaturi, diluate in putina apa.
3. Infuzia combinata
Se pun 3-4 linguri de rostopasca maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste mai ales extern, sub forma de comprese, gargara si bai.
4. Cataplasma cu rostopasca
O mana de frunze maruntite de rostopasca se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50gr.C). Se aplica apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa sa actioneze vreme de 1 ora.

Tratamente de uz intern

Spasmele digestive- sunt eficient combatute de catre tinctura de rostopasca, din care se iau cate 3-4 lingurite pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de cate ori apar spasme, anumite substante continute de aceasta planta (alcaloizi) relaxand prompt musculatura neteda a tubului digestiv.

Diskinezia biliara- un grup de cercetatori romani, condusi de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele exceptionale ale rostopascai in combaterea tulburarilor biliare, inclusiv a diskineziei. Se administreaza pulberea, cate un varf de cutit luat de trei ori pe zi, la orele 8, 13 si 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauza, dupa care se poate relua. Are o eficienta greu de egalat de orice medicament de sinteza. Tratamentul este foarte eficient si pentru prevenirea litiazei biliare.

Indigestia si dispepsia- conform cercetarilor medicului german J.C. Bauman, nu exista medicament mai eficient ca rostopasca in tratarea problemelor legate de digestie. Jumatate de lingurita de tinctura de rostopasca, administrata de 4 ori pe zi, diminueaza senzatia de greata, stimuleaza puternic producerea de sucuri gastrice si de bila, elimina starea de disconfort, de greutate in stomac, ce apare in cazul indigestiei. Fiecare doza de rostopasca se ia cu 10 minute inainte de masa. Se tin cure de cate 3 saptamani.

Migrena biliara, migrena in general- se ia o lingurita rasa de pulbere de rostopasca pe stomacul gol, in doza unica, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: in mai putin de o ora, bila este drenata, durerile de cap si senzatia de greata dispar, la fel ca si sensibilitatea excesiva la zgomote, la lumina si la mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci cand apar durerile de cap si celelalte simptome specifice migrenei.

Pancreatita- iata o reteta care face adevarate minuni in aceasta afectiune periculoasa si greu de tratat: cinci grame de rostopasca uscata si maruntita se oparesc cu un litru de apa clocotita si se lasa sa se infuzeze 12 ore, intr-un vas smaltuit (extractul nu trebuie sa intre in contact cu metale). Ideal este sa se prepare infuzia la ora sase seara si sa se strecoare la sase dimineata, cand se mai adauga 200 de grame de miere de salcam sau poliflora (nu de alt soi) si se amesteca bine. Se ia o lingura din acest preparat, din ora in ora, inainte sau dupa ce mancam. Dupa 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar.

Boli de ficat- ceea ce medicina populara stie dintotdeauna, a fost confirmat si pe cale stiintifica: rostopasca este un extraordinar stimulent al functiei hepatice. Se administreaza sub forma de pulbere, cate un varf de cutit (aproximativ 0,5 grame) de 4 ori pe zi, in cure de 21 de zile, cu 7-10 zile de pauza. Este un remediu excelent, pentru persoanele cu afectiuni ale ficatului aparute in urma intoxicatiilor si a otravirilor, a infectiilor cu virusul hepatitei.

Herpesul bucal si herpesul genital- se combat eficient, atat intern, cat si extern, cu ajutorul tincturii de rostopasca. Intern, se administreaza cate o lingurita de tinctura de trei ori pe zi in cure de 12 zile. Pentru utilizarea externa, se combina tinctura de rostopasca, in proportii egale, cu tinctura de propolis, si se aplica prin picurare (nu prin tamponare cu vata) pe zona afectata, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide si de durata.

Cancerul- rostopasca este pe cale sa provoace o puternica disputa in lumea specialistilor, legata de tratarea bolii canceroase. De "vina" sunt cercetatorii din spatiul ex-sovietic, care au studiat efectele rostopascai asupra cancerului vreme de mai multe decenii si au creat chiar un medicament de semi-sinteza, derivat din ea: "Ukrain". Din cercetarile lor rezulta ca sucul de rostopasca aplicat pe zonele afectate de cancerul de piele, dar si pe tumorile exteriorizate, face adevarate minuni, in timp ce pulberea administrata intern amelioreaza starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de lingurita de pulbere de rostopasca de 4 ori pe zi, in cure de doua luni, cu 3 saptamani de pauza. Este un remediu cu efecte imunomodulatoare certe (ajuta la distrugerea celulelor maligne de catre sistemul imunitar) si cu o posibila actiune citostatica directa. Conform cercetatorilor rusi si ucraineni, substantele active din rostopasca sunt eficiente in cancerul pancreatic, ovarian, faringian, ano-rectal, de colon, de san, de ficat.

Tratamente de uz extern

Tuse convulsiva- gargara cu infuzie combinata de rostopasca are efect calmant foarte eficient. Se fac 4-6 gargare pe zi, cu infuzie calduta.

Faringita, laringita, infectii in gat in general- se amesteca intr-un pahar de infuzie combinata de rostopasca o lingurita de sare marina. Cu acest preparat se face gargara - 3 reprize pe zi, a cate 3 minute fiecare. Cercetatorii rusi afirma ca acest preparat are efecte antibiotice si antivirale extrem de puternice, eliminand prompt infectiile de la nivelul gatului.

Rani infectate- se pun comprese cu tinctura de rostopasca pe zona afectata si se tin vreme de 30 de minute. Se fac 2-3 aplicatii pe zi. Eficienta lor este imediata. Studiile cercetatorului rus Vladimir Molochko demonstreaza ca rostopasca distruge bacteriile patogene din zona tratata, dar reuseste si sa penetreze tesuturile in profunzime, vindecand astfel infectia complet.

Eczeme infectioase- se aplica, vreme de o ora pe zi, cataplasme cu rostopasca. Tratamentul se face vreme de 3-4 saptamani si are efecte excelente, daca dupa aplicatia cu rostopasca se spala zona tratata cu tinctura de propolis nediluata.

Hepatita virala- fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient aceasta boala, intr-un mod mai putin obisnuit: cu bai cu infuzie combinata de rostopasca. In fiecare seara, se fac bai de maini si de picioare cu apa fierbinte, in care se pun 1-2 litri de infuzie combinata de rostopasca. Se tine fiecare membru vreme de 15 minute in baie, apoi se tamponeaza usor cu un prosop (nu se clateste si nu se sterge). Este un tratament bland si eficient, prin care principiile active ale plantei sunt preluate de catre circulatia sanguina periferica si sunt transportate in ficat, unde isi exercita actiunea terapeutica.

Sucul de rostopasca
Se obtine prin stoarcere, din tulpinile de rostopasca proaspat rupte. Se obtine un suc portocaliu, extrem de activ terapeutic, ceare o multitudine de aplicatii medicale populare, mare parte dintre ele fiind validate si de catre stiinta. De regula, sucul de rostopasca se foloseste extern, intern el avand un potential toxic mult mai mare decat rostopasca uscata si fiind ca atare foarte greu de folosit.

Negi- dimineata si seara, se pune pe zona afectata suc de rostopasca, de mai multe ori succesiv, la intervale de jumatate de minut. Locul nu se spala, ci se lasa sucul sa actioneze in profunzime. De regula, in 2-6 saptamani de tratament zilnic, negii dispar. Remediul si-a dovedit eficienta si in vegetatiile veneriene.

Cataracta- se ung pleoapele inchise cu suc de rostopasca, care se lasa sa actioneze vreme de 15 minute, apoi se spala. Aplicatia se face seara, si are o eficienta terapeutica surprinzator de mare, in cazul cataractei, dar si al ochilor obositi si al hipermetropiei.

Cancer de piele si tumori exteriorizate- se pune suc de rostopasca pe zona afectata si apoi se acopera cu o bucata de nailon, asa incat apa din latex sa nu se evapore. Tratamentul se face vreme de jumatate de ora - o ora pe zi, cat mai des posibil (ideal ar fi zilnic). Principiile active citostatice ale rostopascai actioneaza in profunzime, inhiband si distrugand celulele maligne.

Chist ovarian, chisturi- se unge pielea din zona ovarelor (sau din alta zona afectata) cu suc proaspat de rostopasca si apoi se maseaza foarte usor, circular. Intreaga procedura dureaza 10 minute si se face dimineata.

Contraindicatii
Aceasta planta nu se va administra copiilor sub 12 ani, femeilor gravide sau care alapteaza.

Precautii in utilizarea rostopascai
Administrata in supradoza(peste patru grame de planta uscata, luata zilnic, de catre un adult de 75 de kilograme) rostopasca provoaca gastroenterita, tuse, probleme de respiratie, spasme digestive. In doze foarte mari, poate da paralizie temporara si tulburari cardiace.
In cazuri rare(pana in anul 2006 fusesera raportate 30 cazuri in toata lumea), care tin de o sensibilitate individuala, rostopasca poate da si tulburari hepatice, mergand pana la hepatita. Aceste probleme au aparut chiar in cazul administrarii in doze normale, motiv pentru care tratamentul cu rostopasca va fi inceput gradat, cu doze mici, si va fi intrerupt imediat ce apar simptome cum ar fi greata, inapetenta, marirea in volum a ficatului, colorarea in rosu a urinei ori ingalbenirea corneei.
Aplicata pe piele, rostopasca (mai ales sucul) poate produce alergie, motiv pentru care, inainte de inceperea tratamentului se va face mai intai un test pe o suprafata mica de tegument si abia apoi se va folosi in cantitate mare.
Sursa: Formula-AS