Cicoarea în fitoterapie

PROPRIETĂŢI, RECOMANDĂRI

Cicoarea este o plantă cunoscută pentru efectele sale curative, încă din antichitate.Fitoterapia utilizează rădăcina şi partea aeriană a cicorii.
Principiile active care intră în compoziţia cicorii, stimulează digestia, curăţă ficatul şi splina, detoxifică organismul, scad colesterolul şi glicemia, calmează uşor sistemul nervos, au efect uşor laxativ, stimulează, dar şi inhibă pofta de mâncare. Proprietăţile depurative ale acestei plante sunt remarcabile, Jean Valnet subliniind faptul că cicoarea = sânge curat.
Tandemul de acţiune tonic aperitiv - anorexigen poate fi valorificat, într-un sens sau în altul, în funcţie de metoda de administrare. Dacă se apelează la preparate pe bază de cicoare înainte de mese, atunci apetitul va creşte, iar dacă aceste preparate se iau în timpul meselor, efectul va fi contrar (apetitul va diminua). De aceea cicoarea se dovedeşte utilă atât în cazul în care se constată că pofta de mâncare este scăzută, cât şi atunci când apetitul este exagerat. Acţiunea anorexigenă a preparatelor obţinute din rădăcina de cicoare este superioară extractelor obţinute din părţile aeriene ale plantei.
Prin faptul că sunt anorexigene şi laxative, rădăcinile de cicoare, sub formă de decoct sunt indicate în obezitate (Bojor, O., Popescu O).
Preparatele din cicoare, rădăcini sau părţi aeriene, se recomandă în cazul unor afecţiuni digestive (gastrite, hepatite, boli ale vezicii biliare, staze sau spasme hepato-biliare, constipaţi, enterocolite uşoare, helmintiaze (viermi intestinali), hemoroizi), metabolice (ateroscleroză, diabet, rată metabolică scăzută) sau cutanate (acnee, furunculoză). De asemenea, cicoarea se dovedeşte eficientă după boli (convalescenţă) sau după ce s-a consumat o hrană necorespunzătoare (reface digestia şi ajută la eliminarea toxinelor).
Cicoarea se mai recomandă, ca adjuvant, în insomnie, melancolie, nevroză.
Mai multe despre efectele exercitate de către cicoare.

CONTRAINDICAŢII, REACŢII ADVERSE

Cicoarea, la persoanele sensibile, poate determina fenomene de intoleranţă sau alergie. Există oameni care suferă de alergii la contactul cu această plantă, care se manifestă prin reacţii cutanate. Alţii manifestă hipersensibilitate la administrarea internă a cicorii. De cele mai multe ori, persoanele sensibile la cicoare nu tolerează nici alte Asteraceae (andive, salata verde).
De curând s-a izolat în cicoare o proteină alergenă care poate determina reacţii imunitare violente, încrucişate, dacă relaţionează cu anumiţi compuşi din pelin (Artemisia absinthum). De aceea, cele două plante nu trebuiesc administrate împreună (A. Duke, M. J. Bogenschutz-Godwin, J. duCellier, P. A. K. Duke).
Planta nu conţine principii toxice. Doar la o administrare de peste 100g de cicoare pe zi apar fenomene secundare (bradicardie).

PREPARARE, ADMINISTRARE
Organele uscate ale plantei se pot utiliza sub formă de praf sau sub formă de decoct. De asemenea, rădăcinile proaspete de cicoare, după stoarcere, lasă un suc lăptos cu proprietăţi oficinale.

• Praful (pulberea) de cicoare

Pulberea obţinută prin măcinarea fină (se macină cu râşniţa de cafea) a părţii aeriene ale cicorii, dacă se administrează de 2-3 ori pe zi, câte un vârf de cuţit, pe lângă exercitarea proprietăţile mai sus menţionate, se mai dovedeşte a fi un bun supliment de fier precum şi un regenerator şi protector al celulelor ficatului.
Praful obţinut din măcinarea fină a rădăcinilor prezintă excelente calităţi depurativeprecum şi efecte prebiotice. Se administrează ca şi pulberea obţinută din partea aeriană. Din pulberea de rădăcină, dacă se prăjeşte, se obţine surogatul (cafeaua de cicoare), care stimulează şi întăreşte stomacul şi poate înlocui cafeaua.

• Decoctul de cicoare

Din rădăcinile şi din părţile aeriene, separate sau în amestec, se prepară prindecocţie (2-3 linguri de materie primă mărunţită grosier la 750 ml apă) un ceai care se consumă porţionat pe parcursul unei zile. Timpul de fierbere a apei este de 15 minute, sau până când o treime din cantitatea de apă se evaporă.

• Sucul de cicoare

Sucul obţinut din stoarcerea rădăcinilor proaspete, se amestecă cu lapte (50 ml suc, 100 ml lapte) şi se bea dimineaţa pe stomacul gol sau seara înainte de culcare. Acest suc lăptos, pe lângă efectele specifice cicorii, prezintă şi o acţiune antioxidantăputernică. De asemenea, preparatul se constituie într-un pansament gastric alcalin, util în caz de ulcer gastric.
Valoarea dietetică şi curativă a părţilor verzi şi proaspete ale cicorii

Părţile proaspete şi verzi ale cicorii prezintă de asemenea valoare curativă şidietetică. Ele se folosesc în curele de primăvară precum şi în tratamente specifice. Frunzele de cicoare consumate proaspete, ca atare sau ca şi componente ale unor salate de crudităţi, revigorează organismul, au acţiune favorabilă asupra ficatului şi ajută la eliminarea din organism a unor compuşi toxici. De asemenea, frunzele proaspete au proprietăţi favorabile în litiaza biliară. Frunzele plantei, se recoltează primăvara devreme din rozeta bazală. Gustul lor este destul de amar. Dacă primăvara, înainte de recoltare, rozetele cicorii se acoperă cu borcane de sticlă timp de cateva zile, gustul neplăcut dispare.
Proprietăţi similare frunzelor de cicoare, însă cu ceva mai diminuate, prezintă andivele, plante legumicole îndeaproape înrudite (mai multe despre andive).

Tratamente

Este recunoscuta datorita proprietatilor sale medicinale si pentru ca este un excelent inlocuior al cafelei. Ea contine un derivat de insulina foarte eficient care transforma compusii non-alimentari, in compusi biodegradabili. La prepararea produselor naturale se foloseste atat planta, cat si radacinile. In medicina populara, cicoarea se intrebuinta la tratarea ranilor (comprese cu frunze proaspete de cicoare), durerilor de cap, durerilor abdominale (ceai de cicoare), problemelor ochilor (decoct de cicoare).
Faima sa de planta cu excelente proprietati terapeutice a fost dobandita inca din antichitate, din timpurile egiptenilor care o foloseau sub forma de "fiertura" pentru a trata bolile de ficat si pentru dezintoxicarea organismului. Egiptenii consumau mari cantitati de cicoare deoarece credeau in puterea acesteia de a curata sangele si ficatul de toxine. In Franta, in timpul lui Napoleon, cicoarea era folosita frecvent ca inlocuitor al cafelei.
Ulterior, utilizarea ei in acest sens s-a extins si in Anglia si apoi in America. Radacina de cicoare este cea care este de fapt folosita ca inlocuitor al cafelei, in timp ce frunzele si florile se utilizeaza in scopuri medicinale sau culinare (mai ales la prepararea salatelor).
Ca si cafeaua, cicoarea stimuleaza sistemul nervos, ajutand in primul rand la cresterea puterii de concentrare. Este recomandata in starile de somnolenta sau in astenie.
Datorita substantelor continute, in special cicorina si colina, are puternice efecte laxative, stimuland digestia. Regleaza secretia hormonilor pancreatici si prin aceasta nivelui glicemiei sangvine. Unele studii precizeaza si un efect hipocolesterolemiant al acesteia.
Dintre compusii chimici mentionam: inulina, cicorina, colina, taninul, acidul cicoric, protide, minerale si vitamine. Acestea se gasesc in concentratii mari mai ales in radacina. Cercetarile arata ca inulina din cicoare reduce mult riscul de aparitie al cancerului intestinal. Taninul are proprietati astringente, dezinfectante, detoxifiante si usor antibiotice. Cicoarea stimuleaza digestia, functia hepatica si ajuta la absorbtia calciului si a altor minerale in organism. Datorita tuturor acestor efecte, cicoarea este indicata in afectiuni precum: gastrite, hepatite, septicemii, enterocolite, paraziti intestinali sau hemoroizi. Pe timpul tratamentelor cu cicoare glucoza se metabolizeaza mai repede, excesul acumulandu-se in ficat, sub forma de glicogen. Acest fapt reduce substantial riscul aparitiei diabetului sau aterosclerozei. Printre afectiuni in care cicoarea s-a dovedit a avea un rol eficient mai putem mentiona: acneea, anemia, anorexia, artrita, astenia, disfunctii ale ficatului, splinei sau pancreasului, depresii, dermatite, migrene, infectii urinare, litiaze sau reumatism.
In cazul persoanelor cu un apetit alimentar crescut, preparatele pe baza de cicoare se administreaza preferabil intre mese. Cu exceptia tincturilor sau suplimentelor mai noi, cicoarea se administreaza sub forma de infuzie sau decoct.
Infuzia se obtine adaugand doua linguri de cicoare uscata la un litru de apa clocotita. Se acopera si se lasa circa 10 minute, dupa care se strecoara si se utilizeaza.
Decoctul rezulta din fierberea a 2-3 linguri de radacina uscata intr-un litru de apa, timp de 15 minute. Cicoarea poate fi utilizata si extern pentru dezinfectarea ranilor, in furunculoze si in cosmetica pentru tratarea tenurilor acneice.