Toate bune și gustoase, ca să zic așa. Până când, trăgând cu coada ochiului, mânat de curiozitate ajungi să vezi protagoniștii ajunși în faza de competiție pe echipe. Unde asiști cu respirația tăiată (că suspansul și adrenalina ajung prin ecran până în vizuinele noastre baricadate și anoste ) la celebrele bătălii contra-cronometru . Unde, chiar dacă regizat, se reconstituie cumva atmosfera din bucătăriile marilor restaurante, atunci când se gătește pentru evenimente mari ori, pur și simplu, pentru mai multe comenzi deodată, așa cum se întâmplă când un restaurant e plin de clienți flămânzi.
Și… parcă te pune pe gânduri ce vezi! Cu siguranță, știți la ce mă refer!
Tensiune maximă, invidie, răutate, căderi nervoase cu înjurături și gesturi agresive, în timp ce se mestecă de zor prin cratițe ori se construiesc ikebane pe farfurii .
Un haos și o agitație incredibilă, unde nu clientul, ci chef-ul care urlă cu mâinile în șolduri și ceasul care ticăie sunt stăpânii supremi care dictează.
Ați măsurat vreodată (cei care știți și puteți) beneficitatea, energetic vorbind, a bucatelor servite, la un eveniment sofisticat de exemplu, bucate făcute ingredientele cele mai scumpe, cu un gust și o culoare ideală, combinate artistic pe platouri și servite de ospătari cu papillon și mănuși albe?Jale.
Faptul că prepararea mâncării este o activitate sacră și implică o mare responsabilitate și o igienă emoțională riguroasă, pare că a fost definitiv dat uitării de către omenirea așa zis civilizată.
Cum zicea un înțelept, “Dacă o femeie ar putea vedea scânteile de lumină care ies din vârful degetelor sale atunci când găteşte şi energia care se revarsă în mâncare, atunci ea şi-ar da seama de modul în care fiinţa ei participă la pregătirea hranei pentru cei dragi.
Gătitul cred că este una dintre cele mai puţin înţelese activităţi ale vieţii, mai ales în ceea ce priveşte modul în care sentimentele ce fac parte din procesul de pregătire al mâncării afectează pe toți cei implicați.
Gătitul ar trebui să fie nu atât un proces, cât un act sacru, ritualic, care nu se face în grabă, iar cel care prepară alimentele să fie cât mai echilibrat şi mai plin de emoții pozitive. Pentru că energia lui, care ajunge în mâncare are un impact major asupra energiei celorar ce o consumă.
“Din acest motiv liderii spirituali din Orient nu mănâncă niciodată mâncare pregătită de altcineva în afară de proprii lor discipoli.
La fel și în India. Nu degeaba, conform înțelepciunii orientale una dintre caracteristicile epocii Kali-Yuga în care trăim acum (cunoscută ca fiind și ca epoca ignoranţei şi a întunericului spiritual), este vânzarea mâncării gătite în piețe și locuri publice.
Persoana care pregăteşte mâncarea într-o familie, în mod ideal, ar trebui să fie cea care are beneficitatea energetică și capacitatea cea mai mare de a iubi dintre toți membrii acelei familii.
O încărcătură activă de fericire, puritate şi pace date de o rugăciune, o binecuvântare a hranei, o atitudine conștient iubitoare, va ajunge în mâncarea pregătită, iar aceasta încărcătură emoţională se transmite apoi şi la ceilalţi membri ai familiei şi îi binecuvântează.”
Un alt aspect de care trebuie să ținem cont, dacă vrem să transformăm gătitul într-un act sacru sunt ustensilele și vasele în care gătim și mâncăm(de curățenie și ordine în bucătărie nu mai vorbesc). Aruncați din dulapuri toate farfuriile și cănile ciobite, dar cu valoare sentimentală, furculițele îndoite, prosoapele îmbâcsite, tocătoarele vechi, etc.
Ahh, da. Și televizorul dacă se poate, cel la care priviți cu ochii cât cepele știrile de la ora 5, în timp ce amestecați în mămăligă :)))
În concluzie, pentru a fi sănătoşi – mâncarea, pentru noi înşine şi pentru cei dragi, trebuie să ne-o pregătim singuri, neapărat în condiții calme și cu mult respect pentru actul în sine.
Acest lucru nu înseamnă automat că trebuie să petrecem ore întregi în bucătărie, dar… e vital să petrecem totuși, ceva timp şi să o facem cu multă dragoste.
Dacă nimeni din cadrul familiei voastre nu are timp să pregătească mâncarea, cu siguranță, e timpul să vă aşezați şi să regândiți modul în care vă organizați timpul, deoarece aceasta este singura modalitate de a le oferi vouă, copiilor voștri și celor dragi o hrană nutritivă și benefică, dar și o ocazie minunată de a spune prin fapte “te iubesc!”
Părintele Epifanie Mylopotamitul, bucătar-șef la Muntele Athos.
sursă net.
https://blogul-mashei.ro/cum-e-mana-care-te-hraneste/