Ciulinul

Banalul şi, de multe ori, prăfuitul ciulin este un puternic detoxifiant şi antioxidant natural.
Încă din Evului Mediu, vracii foloseau ciulinul ca leac pentru bolile sistemului nervos şi ale celui digestiv. 
Între timp, s-a descoperit că substanţele sale active pot fi folosite într-o serie mai lungă de boli, de la cele ale ficatului, bilei şi splinei, până la alergii, angină pectorală şi degerături. 
„Ciulinul este apreciat în fitoterapie datorită multiplelor sale substanţe active: aminoacizi, pigmenţi clorofilieni, uleiuri volatile, antocianozide, saponozide, acid fumaric, polihidroxifenil-cromon şi nu în ultimul rând silimarină (4 flavonoide: silibina, silidianina, silimanina, silandrina)”, explică, pentru Adevărul, fitoterapeutul Elena Badea. 
În scop terapeutic se folosesc părţile aeriene ale plantei, care se recoltează în timpul înfloririi, când seminţele ajung la maturitate. Se usucă la umbră, în spaţii curate şi bine aerisite şi se păstrează în pungi de pânză sau de hârtie, nu de plastic. Cei mai mulţí dintre compuşii săi activi se găsesc în fructe, deşi întreaga plantă are proprietăţi tămăduitoare după cum spune specialistul, care enumeră multiplele sale acţiuni terapeutice: hepatoprotectoare, tonice, puternic detoxifiante, antioxidante, imunostimulatorii, regeneratorii la nivel hepatic, galactogoge. 
„Ciulinul este indicat în tratarea afecţiunilor ficatului (diskinezie biliară, insuficientă hepatică, hepatită, ciroze, intoxicaţii cornice ale ficatului) şi ale bilei (litiază biliară,), ale aparatului digestiv (digestie dificilă, constipaţie). De asemenea, poate fi utilizat cu succes în tratarea afecţiunilor splinei, a asteniei, a dereglărilor ponderale, hipertensiunii arteriale, hemoroizilor, varicelor, intoxicaţiei alcoolice, psoriazisului, stări de epuizare fizică şi nervoasă, probleme de imunitare, hipercolesterolemie, migrene şi convalescenţe”, mai spune Elena Badea.
 Banalul şi, de multe ori, prăfuitul ciulin este un puternic detoxifiant şi antioxidant natural. Este un bun aliat al ficatului când vorbim de acţiunea nocivă pe care care o au asupra acestui organ alcoolului şi toxinele, stimulând chiar regenerarea celulelor de la acest nivel. În plus, spune specialistul, contracarează foarte bine efectele consumului exagerat de medicamente.
 „Efectul antioxidant este datorat complexului de flavonoide care stimulează capacitatea de regenerare a celulelor si stopează acumularea de toxine în ficat, făcând mai uşoară eliminarea reziduurilor toxice ce se acumulează la nivelul acestui organ”, mai spune Elena Badea 
Indicat şi diabeticilor Tratamentul diabetului de tip 2 evolueazăn de asemenea, favorabil în prezenţa substanţelor active din ciuline. „Proprietatea acestor substanţe de a creşte rezistenţa celulelor la insulină îl recomandă  bolnavilor de diabet cu debut la vârsta adultă. 
De asemenea, curele cu această plantă stimulează producţia de lapte la femeile care alăptează şi îmbunătăţesc calitatea acestuia.”, mai spune Elena Badea. 

Cum obţinem preparate fitoterapeutice din ciulin  
 Infuzia, unul dintre cele mai simple preparate din ciulin, se obţine dintr-o linguriţă de seminţe măcinate, peste care se adaugă o cană de apă clocotită, „Se lasă la infuzat cca. un sfert de oră şi se consumă de trei ori pe zi. 
O altă reţetă de infuzie presupune două linguriţe de flori sau plantă înflorită mărunţită, peste care se toarnă 250 ml apă clocotită. Se lasă la infuzat tot un sfert de oră, însă din acest preparat se pot consumă câte 3 căni pe zi”, spune fitoterapeutul. 
La fel de simplu se obţine şi decoctul. 
Specialistul recomandă o linguriţă de seminţe zdrobite la  200-250 ml. de apă. Se dă în clocot după care se strecoară. Se consumă câte două căni pe zi de decoct. 
Tinctura de ciulin, un alt preparat utilizat în diverse terapii, necesită 50 de grame de seminţe măcinate 
„Cantitatea se seminţe măcinate se pune la macerat în 250 ml de alcool alimentar de 70 de grade, la  temperatura camerei. Se agită de câteva ori pe zi. Produsul obţinut se filtrează şi se păstrează în sticluţe mici, la rece”, recomandă Elena Badea. 
Proprietăţi terapeutice are şi pulberea de seminţe măcinate de ciulin. „Se iau 1-2 g pe zi, cu o jumătate de ora înainte de masă. Pulberea se ţine sub limbă între 5 şi 10 minute, după care se înghite cu apă"", precizează fitoterapeutul. 

Preparatele enumerate sunt indicate pentru majoritatea afecţiunilor amintite de fitoterapeut, dar şi ca adjuvanţi în combaterea oboselii corzilor vocale, în degerături, alergii şi angină pectorală.
Pentru combaterea artritei şi a unor dermatitoze de pe pielea capului se poate apela la băi calde de 30 de minute, în care s-a pus în prealabil scaiete (cca o jumătate de kilogram).

LINISTEA

Leuşteanul, leacul din grădină.

Planta hipotensivă care luptă cu viruşii, bacteriile şi paraziţii - 
 Leuşteanul are efecte terapeutice demonstrate şi în cazul litiazelor renale, hipertensiunii arteriale, infecţiilor urinare şi tulburărilor menstruale  
 O plantă aromatică aproape banală, care nu prea lipseşte din grădinile românilor, are calităţi ce trec dincolo de oala cu ciorbă. Leuşteanul are o lungă serie de virtuţi terapeutice, planta putând fi folosită printre alte ca hipotensiv, sedativ şi diuretic natural. 
În fitoterapie, leuşteanul este apreciat şi pentru acţiunile sale antibacteriene, antiparazitare, antivirale, antifungice şi nu numai. 
 “Cultivată încă din sec. I după Cristos, fiind adusă în Europa de călugării benedectini, leuşteanul (Levisticum officinale) este o plantă ierbacee perenă, singura specie de acest gen cu rădăcini cărnoase, tulpină îndoită şi frunze peţiolate de un verde intens, foliole crescute adânc şi serate. Are flori galben-verzui din care se dezvoltă fructe mici şi ovale. Este o plantă la îndemână, întrucât creşte atât spontan pe câmpuri necultivate, pajişti şi păşuni montane şi submontane, cât şi în cultură“, explică, pentru „Adevărul“, Elena Badea, fitoterapeut.     
De la populara plantă, vedetă în bucătărie, dar şi în farmacia naturistă, se utilizează frunzele şi tulpinile recoltate în mai-iunie, seminţele adunate în august-septembrie, dar şi rădăcina - scoasă în octombrie-noiembrie, toate aceste părţi ale plantei putând fi folosite sub diverse forme, pentru tratarea unui număr mare de afecţiuni.  
 În uz intern, leuşteanul este recomandat în parazitoze intestinale, boli hepato-biliare (este un bun remediu în steatoza ficatului), dischinezii biliare, dispepsii digestive, enterocolite şi colite fermentative şi colopatii spastice.  
 “Cu ajutorul infuziei de frunze de leuştean se tratează tusea convulsivă, edemele cardiace şi indigestiile, iar acelaşi preparat se foloseşte şi pentru detoxifierea organismului. Se obţine dintr-o linguriţă de plantă uscată sau două linguriţe de plantă verde la 1/4 litru de apă în clocot, se lasă la infuzat 10-15 minute. Se beau două căni pe zi, în cure de 2 săptămâni”, explică fitoterapeutul.  
 Planta are efecte terapeutice demonstrate şi în cazul litiazelor renale, hipertensiunii arteriale, infecţiilor urinare şi tulburărilor menstruale.   “Tinctura de leuştean este eficientă în afecţiunile stomacului şi reglează ciclul menstrual. Pentru preparare avem nevoie de rădăcină de leuştean (se foloseşte doar în stare proaspătă, primăvara devreme, sau toamna târziu). Dată prin răzătoarea de sticlă, se introduce (pe trei sferturi) într-o sticlă de un Iitru, completând cu rachiu de secară sau de fructe, de 50 de grade. Bine închisă, se pune la macerat 14 zile, agitând-o de două ori pe zi, apoi se filtrează”, mai explică Elena Badea.    Tratează bronşitele şi colonul iritabil   Leuşteanul este recomandat şi pentru tratarea  bronşitelor, acute şi cronice, datorită efectului său antiinflamator şi expectorant.  
 “În cazul bolilor de piept cronicizate (bronşită, bronşită tabagică, tuse remanentă) indicat este sucul proaspăt de leuştean. Se face o cură în care se bea un pahar de suc de leuştean pe zi, în 2-3 porţii. Tratamentul durează minimum două săptămâni şi se reia de câte ori este nevoie. Nu se depăşeşte o cantitate de 100-150 ml de suc nediluat pe zi. Sucul proaspăt din frunze de leuştean este recomandat şi împotriva constipaţiei, indigestiei şi a dispepsiei. Indigestia şi dispepsia se tratează cu o cură de zece zile în care se consumă suc de leuştean, câte două linguriţe înaintea meselor principale. Iar proaspăt, consumat ca atare, leuşteanul este eficient în combaterea sindromului colonului iritabil şi a colitei, dar ajută şi la reglarea fluxului menstrual”, precizează cunoscutul fitoterapeut.   
Leac pentru migrene   Şi tot consumat ca atare, spune specialistul, leuşteanul poate fi utilizat cu succes şi în ameliorarea durerilor de cap şi chiar a migrenelor puternice, prin mestecarea îndelungă a câtorva frunze proaspete. Acestea calmează durerea şi reduc senzaţia de vomă în cazul migrenei.    
Cataplasme pentru psoriazis şi ulceraţii ale pielii   Leuşteanul este un excelent “medicament” şi în cazul afecţiunilor cutatate, datorită efectului său cicatrizant fiind folosit inclusiv ca remediu în cazul psoriazisului şi a diverselor ulceraţii dermice. Pentru aceste probleme se foloseşte sub formă de cataplasmă.    “Frunzele proaspete de leuştean se zdrobesc şi se aplică pe locul afectat. Cataplasma astfel obţinută se ţine vreme de o oră, după care se îndepărtează, iar porţiunea tratată se lasă să se zvânte în aer liber. 
În cazul petelor pe piele care apar pe fondul unor tulburări interne, tratamentul extern este dublat cu o cură de dezintoxicare de minimum două săptămâni, în care se iau 12 linguriţe cu suc de leuştean pe zi”, mai spune fitoterapeutul.    
Vindecă rănile şi ameliorează durerile în gât   În uz extern, leuşteanul s-a dovedit a fi eficient nu doar în cazul ulceraţiilor pielii, alergiilor, rănilor şi furunculelor, ci şi în cazul durerilor în gât.   “Se foloseşte sub formă de decoct de rădăcina obţinut dintr-o linguriţă de pulbere din rădăcină uscată de leuştean şi 200 ml oţet din vin, se amestecă şi se fierbe într-un vas emailat, timp de 15-20 de minute. Se foloseşte sub formă de gargare şi spălături sau se ung şi fricţionează zonele dureroase. Şi tot în uz extern, o mâna de flori şi seminţe parfumează apa de baie, curăţă şi odorizează pielea, fiind totodată eficientă şi în combaterea problemelor articulare”, mai spune Elena Badea.   
Arome inconfundabile în bucărărie   
Leuşteanul se foloseşte îndeosebi în bucătărie datorită aromei şi gustului său care se îmbină cu foarte multe feluri de mâncare. “Seminţele aromatizează pâinea, tulpinile tinere şi frunzele se consumă ca verdeaţă, frunzele proaspăt tăiate dau gust salatelor, omletelor, sosurilor de carne, supelor şi cartofilor”, aminteşte fitoterapeutul.  
 Pentru cine e periculos leuşteanul   
Produsele pe bază de leuştean sunt contraindicate femeilor însărcinate şi mamelor care alăptează. “Nu ar trebui să fie consumat de femeile însărcinate. Au fost raportate cazuri de pierderi de sarcină cauzate, se pare, de efectul de contracţie a uterului. Pentru că nu sunt studii în domeniu, femeile care alăptează ar trebui să evite consumul de leuştean. De asemenea, în cazul în care ai disfuncţii renale sau dureri şi inflamaţii ale rinichilor, se recomandă evitarea utilizării acestei plante”, mai spune fitoterapeutul Elena Badea.