Noi il cunoastem sub denumirea de unt
clarifiat, dar asiaticii ii spun Gheea, intocmai ca zeita
Pamantului, sau grita.
Este vorba de acelasi produs, cu rol
atit alimentar cat si terapeutic, folosit mai ales in medicina traditionala
indiana. Proprietatile deosebit de valoroase ale acestui unt il fac mult
superior untului obisnuit, nu degeaba hindusii il numesc „hrana zeilor“.
Untul clarifiat se obtine usor din untul obisnuit, dar, spre deosebire de acesta, nu are colesterol si nu se strica niciodata. Acest unt tine si 100 de ani, dupa cum spun vechii indieni.
Gheea, hraneste tesuturile, avand rol tonic, reintineritor, nutritiv. Are proprietati antianemice, detoxifiante. Este un bun antidot in caz de otraviri.
Scade colesterolul, stimuleaza digestia, scade aciditatea
gastrica, trateaza afectiunile biliare.
Amestecat cu diferite plante, este bun in caz de tuse cronica, bronsita si astm.
O lingurita de ghee cu miere,in lapte cald, consumat seara la culcare, induce somnul in mod natural.
Acest unt mai este recomandat in epilepsie si tulburari de memorie.
Amestecat cu diferite plante, este bun in caz de tuse cronica, bronsita si astm.
O lingurita de ghee cu miere,in lapte cald, consumat seara la culcare, induce somnul in mod natural.
Acest unt mai este recomandat in epilepsie si tulburari de memorie.
Se foloseste cu rezultate bune in afectiuni ale pielii.
Consumul regulat de ghee duce la lubrifierea mucoaselor si a pielii, da parului
stralucire si insanatoseste unghiile. Acest unt clarifiat este o baza de
unguent excelenta, stand la baza prepararii diferitelor alifii naturiste. Are
miros placut si intra foarte usor in piele.
Hraneste toate tesuturile si organele, creste vigoarea organismului, este intineritor, antioxidant, antitoxic, este bun pentru memorie, pentru ochi (atat in administrare interna cat si externa), pentru persoanele slabite, in unele afectiuni psihice,iritabilitate), inmoaie si infrumuseteaza pielea, lubrifiaza mucoasele si face vocea mai buna, ajuta la scaderea colesterolului (persoanele cu afectiuni cardiace pot consuma intre 2 si 4 linguri pe zi, beneficiind de proprietatile sale curative).
Hraneste toate tesuturile si organele, creste vigoarea organismului, este intineritor, antioxidant, antitoxic, este bun pentru memorie, pentru ochi (atat in administrare interna cat si externa), pentru persoanele slabite, in unele afectiuni psihice,iritabilitate), inmoaie si infrumuseteaza pielea, lubrifiaza mucoasele si face vocea mai buna, ajuta la scaderea colesterolului (persoanele cu afectiuni cardiace pot consuma intre 2 si 4 linguri pe zi, beneficiind de proprietatile sale curative).
Este recomandat pentru toate varstele si da gust placut alimentelor in care se adauga.
* Nu necesita pastrare la frigider,
asadar poate fi chiar luat in bagaje in calatorii; in acest sens, trebuie doar
sa fie pus in borcan, cu capac bine inchis, intrucat devine moale sau chiar
fluid, daca temperatura ambientala este mai mare.
* Se intinde pe paine cu usurinta, chiar si daca a fost tinut in frigider, intrucat isi pastreaza moliciunea, spre deosebire de untul comun, care se intareste la rece si se intinde cu greu, imediat dupa ce a fost adus in camera.
* Se poate folosi in prepararea prajiturilor, in loc de unt sau margarina!. Ele devin mai fragede si nu se lipesc de tava.
* Daca se ung cu “ghee” tavile in care se coc cozonaci sau alte prajituri, acestea nu se lipesc de tavi, ci se vor desprinde cu mare usurinta.
* Se intinde pe paine cu usurinta, chiar si daca a fost tinut in frigider, intrucat isi pastreaza moliciunea, spre deosebire de untul comun, care se intareste la rece si se intinde cu greu, imediat dupa ce a fost adus in camera.
* Se poate folosi in prepararea prajiturilor, in loc de unt sau margarina!. Ele devin mai fragede si nu se lipesc de tava.
* Daca se ung cu “ghee” tavile in care se coc cozonaci sau alte prajituri, acestea nu se lipesc de tavi, ci se vor desprinde cu mare usurinta.
Preparare
Gheea se poate prepara din grasimea laptelui de vaca (unt,
smantana) sau din grasimea oricarui tip de lapte. Metoda de obtinere presupune
prelucrarea termica a grasimii din lapte, asa incat se elimina in intregime
apa, cat si anumite componente care nu sunt utile (unele proteine, unele
grasimi). Ramane doar grasimea de cea mai buna calitate a laptelui, purificata,
rafinata. Practic, grasimea bruta (unt, smantana) se topeste pe foc si se
fierbe pana se elimina componentele mai sus enumerate.
Cel mai simplu si eficient pentru
noi este sa obtinem ghee din unt, preferabil unt natural, fara aditivi
alimentari. Nu este recomandabil a prepara gheeul din smantana cumparata din
comert, intrucat aceasta este prelucrata, iar compozitia ei difera prea mult
fata de cea naturala.
Din 4 pachete de unt alimentar se poate obtine aproximativ un borcan de 400 g unt clarifiat.
Daca toata apa si reziduurile proteice din unt au fost eliminate, nu este nevoie sa fie tinut in frigider.
Din 4 pachete de unt alimentar se poate obtine aproximativ un borcan de 400 g unt clarifiat.
Daca toata apa si reziduurile proteice din unt au fost eliminate, nu este nevoie sa fie tinut in frigider.
Untul se pune intr-un vas de inox
sau emailat (cu stratul de email intact), pe foc moale. Trebuie amestecat asa
incat sa nu se lipeasca de fundul vasului. La inceputul fierberii, cand contine
apa multa, va face o spuma bogata, similara cu cea pe care o face laptele
atunci cand fierbe. Pe masura evaporarii apei, aceasta spuma va scadea si va
disparea, pentru ca ulterior sa apara un alt fel de spuma, mai putina
cantitativ, aerata, cu bule mari. In acest timp, la un moment dat, in lichidul
care fierbe va aparea un precipitat sub forma de picaturi albe. Cand incepe
formarea precipitatului, aspectul este ca atunci cand “se taie” maioneza, sau
“se branzeste” laptele. Apoi se va produce separarea in doua componente: 1.
precipitatul, care se coaguleaza tot mai mult, constituind “broboane” albe ce
plutesc in 2. untul care se clarifiaza.
Pe masura avansarii in procedura, va disparea complet aburul si se va brunifica precipitatul, la suprafata fiind prezenta spuma cu bule mari si care produce un zgomot ca un “forfot”. Bulele se observa cum apar in centrul vasului (pe zona aflata chiar deasupra focului) si se aglomereaza catre periferia vasului.
Atunci cand gheeul este complet preparat, el nu mai contine apa, precipitatul este brun (mai inchis sau mai deschis la culoare), maturat, iar spuma se modifica.
Pe masura avansarii in procedura, va disparea complet aburul si se va brunifica precipitatul, la suprafata fiind prezenta spuma cu bule mari si care produce un zgomot ca un “forfot”. Bulele se observa cum apar in centrul vasului (pe zona aflata chiar deasupra focului) si se aglomereaza catre periferia vasului.
Atunci cand gheeul este complet preparat, el nu mai contine apa, precipitatul este brun (mai inchis sau mai deschis la culoare), maturat, iar spuma se modifica.
Cum recunoastem ca nu mai este apa
in vas-
Se scufunda in lichid o fasie mica de hartie si i se da foc; daca incercam acest lucru la inceputul procedeului, probabil ca nu va lua foc, datorita faptului ca este prea multa apa in lichid; daca facem acest lucru pe parcurs, cand o parte din apa s-a evaporat, hartia imbibata va lua foc, dar va arde cu zgomot, sfaraind, datorita apei care inca este prezenta; atunci cand intreaga apa s-a evaporat din vas, hartia imbibata va arde fara zgomot, fara fum.
Cum recunoastem ca precipitatul s-a maturat
- luam pentru scurt timp vasul de pe foc, il lasam sa se linisteasca, si urmarim ca precipitatul sa se aseze pe fundul vasului. Trasam apoi cu lingura o dunga pe fundul vasului, prin stratul de precipitat.
- daca precipitatul este maturat, se formeaza o “carare” prin trecerea lingurii, carare prin care se vede fundul vasului.
- daca precipitatul nu este maturat, “cararea” nu se formeaza, precipitatul se reuneste in urma lingurii, incat stratul de precipitat va ramane compact; nu se vede fundul vasului prin stratul de precipitat.
Totodata, concomitent cu disparitia apei, spuma care anterior era alcatuita din bule mai mari, devine foarte fina, ca un voal, care formeaza un strat foarte subtire, ce tinde sa acopere intreaga suprafata a lichidului. Zgomotul produs de fierbere nu mai este grosier, ca un “forfot”, ci fin.
Pentru a fi siguri de corectitudinea prepararii si de obtinerea unui ghee de calitate, trebuie sa fie intrunite concomitent aceste conditii: 1. apa complet disparuta; 2. precipitatul maturat; 3. spuma devenita fina si in strat subtire.
Daca se opreste procedura inainte ca acestea sa fie prezente, se va obtine un ghee nematur, care nu are toate proprietatile gheeului matur.
Daca se depaseste aceasta etapa, gheeul incepe sa se arda. Ne putem da seama de acest lucru, pentru ca spuma fina devine foarte abundenta si tinde sa iasa din vas, precipitatul se prinde de fundul vasului si incepe sa se degaje fum. Intr-o prima etapa, cand precipitatul este doar putin prins de fundul vasului, gheeul supramaturat care rezulta se mai poate utiliza doar pentru uz extern, nu si intern.
Daca se continua procedura mai departe, gheeul se va arde, devenind mai intunecat la culoare si cu gust amar, situatie in care nu mai poate fi folosit nici macar extern; trebuie aruncat.
Dupa ce ati preparat de cateva ori gheeul, veti sti cand este gata doar dupa aspectele vizuale.
Atunci cand am constatat intrunirea semnelor care indica completarea procedurii corecte de preparare a gheeului, se ia de pe foc si se lasa sa se linisteasca. Precipitatul brun se depune pe fundul vasului, iar lichidul clar de deasupra este gheeul. Ulterior se poate trece lichidul limpede in vas de sticla (sau lut, sau lemn), in care se va pastra. Precipitatul nu se va folosi – se poate imprastia in gradina, ca ingrasamant natural.
Gheea lichid este limpede, de culoare galbuie, iar dupa ce se solidifica devine galbui-alburiu. Culoarea poate varia in functie de tipul de lapte si de perioada anului (vara este mai galben, iarna este mai alburiu). In functie de temperatura ambientala, va fi mai moale, chiar fluid vara, iar daca este frig se solidifica, dar pastrandu-si moliciunea caracteristica. Se pastreaza acoperit, spre a-l feri de praf, fara a avea importanta temperatura sau gradul de luminozitate.
Se scufunda in lichid o fasie mica de hartie si i se da foc; daca incercam acest lucru la inceputul procedeului, probabil ca nu va lua foc, datorita faptului ca este prea multa apa in lichid; daca facem acest lucru pe parcurs, cand o parte din apa s-a evaporat, hartia imbibata va lua foc, dar va arde cu zgomot, sfaraind, datorita apei care inca este prezenta; atunci cand intreaga apa s-a evaporat din vas, hartia imbibata va arde fara zgomot, fara fum.
Cum recunoastem ca precipitatul s-a maturat
- luam pentru scurt timp vasul de pe foc, il lasam sa se linisteasca, si urmarim ca precipitatul sa se aseze pe fundul vasului. Trasam apoi cu lingura o dunga pe fundul vasului, prin stratul de precipitat.
- daca precipitatul este maturat, se formeaza o “carare” prin trecerea lingurii, carare prin care se vede fundul vasului.
- daca precipitatul nu este maturat, “cararea” nu se formeaza, precipitatul se reuneste in urma lingurii, incat stratul de precipitat va ramane compact; nu se vede fundul vasului prin stratul de precipitat.
Totodata, concomitent cu disparitia apei, spuma care anterior era alcatuita din bule mai mari, devine foarte fina, ca un voal, care formeaza un strat foarte subtire, ce tinde sa acopere intreaga suprafata a lichidului. Zgomotul produs de fierbere nu mai este grosier, ca un “forfot”, ci fin.
Pentru a fi siguri de corectitudinea prepararii si de obtinerea unui ghee de calitate, trebuie sa fie intrunite concomitent aceste conditii: 1. apa complet disparuta; 2. precipitatul maturat; 3. spuma devenita fina si in strat subtire.
Daca se opreste procedura inainte ca acestea sa fie prezente, se va obtine un ghee nematur, care nu are toate proprietatile gheeului matur.
Daca se depaseste aceasta etapa, gheeul incepe sa se arda. Ne putem da seama de acest lucru, pentru ca spuma fina devine foarte abundenta si tinde sa iasa din vas, precipitatul se prinde de fundul vasului si incepe sa se degaje fum. Intr-o prima etapa, cand precipitatul este doar putin prins de fundul vasului, gheeul supramaturat care rezulta se mai poate utiliza doar pentru uz extern, nu si intern.
Daca se continua procedura mai departe, gheeul se va arde, devenind mai intunecat la culoare si cu gust amar, situatie in care nu mai poate fi folosit nici macar extern; trebuie aruncat.
Dupa ce ati preparat de cateva ori gheeul, veti sti cand este gata doar dupa aspectele vizuale.
Atunci cand am constatat intrunirea semnelor care indica completarea procedurii corecte de preparare a gheeului, se ia de pe foc si se lasa sa se linisteasca. Precipitatul brun se depune pe fundul vasului, iar lichidul clar de deasupra este gheeul. Ulterior se poate trece lichidul limpede in vas de sticla (sau lut, sau lemn), in care se va pastra. Precipitatul nu se va folosi – se poate imprastia in gradina, ca ingrasamant natural.
Gheea lichid este limpede, de culoare galbuie, iar dupa ce se solidifica devine galbui-alburiu. Culoarea poate varia in functie de tipul de lapte si de perioada anului (vara este mai galben, iarna este mai alburiu). In functie de temperatura ambientala, va fi mai moale, chiar fluid vara, iar daca este frig se solidifica, dar pastrandu-si moliciunea caracteristica. Se pastreaza acoperit, spre a-l feri de praf, fara a avea importanta temperatura sau gradul de luminozitate.
* Timpul necesar prepararii “ghee”,
din 500 grame unt, este de aproximativ 20 minute.
* Spuma care se formeaza in timpul fierberii nu trebuie indepartata! Ea este compusa din bule de aer sau vapori de apa din untul aflat in fierbere. Indepartand spuma, se reduce cantitatea finala de ghee si se consuma timp in mod inutil.
* Atentie la vasele de inox cu fundul gros;ele au o inertie termica mai mare decat cele obisnuite, care face ca fierberea sa continue si dupa ce s-a stins focul, din acest motiv, se poate supramatura sau chiar arde gheeul, si dupa ce l-ati luat de pe foc.
* Se mai descrie si o alta metoda de preparare: pe baie de aburi. Este corect in ambele moduri, dar cel prezentat mai sus este mult mai rapid.
* Spuma care se formeaza in timpul fierberii nu trebuie indepartata! Ea este compusa din bule de aer sau vapori de apa din untul aflat in fierbere. Indepartand spuma, se reduce cantitatea finala de ghee si se consuma timp in mod inutil.
* Atentie la vasele de inox cu fundul gros;ele au o inertie termica mai mare decat cele obisnuite, care face ca fierberea sa continue si dupa ce s-a stins focul, din acest motiv, se poate supramatura sau chiar arde gheeul, si dupa ce l-ati luat de pe foc.
* Se mai descrie si o alta metoda de preparare: pe baie de aburi. Este corect in ambele moduri, dar cel prezentat mai sus este mult mai rapid.
Postări
