Cartoful nu ingrasa

Cartoful e recomandat de medicina moderna pentru ca e sanatos, hranitor, energetic, permis tuturor celor predispusi la ingrasare. Inlesneste functiile intestinale, combate ulcerul, este cicatrizant. Daca nu e preparat cu grasime, cartoful nu ingrasa. Este chiar recomandat obezilor, hepaticilor. Administrate diabeticilor, zilnic cite 1 kg-1,5 kg de cartofi, s-a constatat atenuarea simptomelor morbide (glicozurile, poliurie, polidipsie). Chiar daca este voluminos, cartoful are 80% apa, un pic mai putin decit laptele. Un cartof de dimensiuni medii cintareste in jur de 150 de grame si furnizeaza organismului doar 100-110 kilocalorii, cit un pahar de suc de portocale. Un cartof are numai 10 miligrame de sodiu (de 400 de ori mai putin decit aportul zilnic de sodiu). Potasiu are, insa, din plin: de trei ori mai mult decit o portocala si chiar si mai mult decit o banana. Sint mai greu de digerat cartofii prajiti, deoarece contin mai multe lipide. Cartofii fierti nu trebuie pastrati mai mult de 24 ore. Nu consumati portiunile verzi ale cartofului. Sint toxice!
Consumul de cartofi poate aduce mai multe beneficii decât consumul de spanac
Cartoful poate aduce multe beneficii organismului uman, însă din cauza faptului că cei mai populari sunt cartofii prăjiţi, plini de grăsime, beneficiile nu mai apar. Mai mult, până şi cartofii copţi sunt „îmbogăţiţi” cu unt, brânză sau bucăţi de şuncă
Ca urmare, de multe ori, consumul de cartofi, astfel gătiţi, contribuie serios la apariţia afecţiunilor cardiace sau chiar a unui atac de cord. Însă consumul cartofilor copţi, simpli, fără grăsimi, constituie o sursă de fibre care oferă protecţie împotriva bolilor de inimă şi, mai mult, are foarte puţin calorii. Cartofii sunt o bogată sursă de vitamina C, de vitamin B6, de potasiu, de magneziu şi de fibre, susţin specialiştii.
Reputatia cartofului
Studii recente au arătat că reputaţia cartofilor de a fi bogaţi în carbohidraţi şi că trebuie eliminaţi din alimentaţia celor care vor să slăbească este falsă. O descoperire surprinzătoare a cercetătorilor arată că broccoli este mai puţin folositor corpului uman decât cartoful. Mai mult, cartoful este mai bogat în fenoli decât spanacul sau
Sucul de cartofi cruzi
Sucul de cartofi nu are egal in tratarea aciditatii gastrice si a ulcerelor gastrice. Calmeaza si cicatrizeaza mucoasele digestive. Este un antispastic, diuretic, emolient. Intr-un pahar de vin, se pun doua degete de suc si restul apa calda. Se bea dimineata, pe stomacul gol. Se poate amesteca si cu supa sau ciorba. Ca toate sucurile, si cel de cartofi se altereaza repede; de aceea, trebuie extras si consumat imediat. Milioane de indivizi sufera de artrita, dar putini cunosc actiunea benefica a sucului de cartofi impotriva acestei boli. Extractul crud e indicat si in hepatita si litiaza biliara, constipatie, hemoroizi, scorbut. Sucul de cartofi din soiurile rozalii contine hidrati de carbon, protide, lipide, saruri minerale, vitamine (B1, B6, C, K). Amidonul de cartof este antiinflamator in bolile gastrointestinale, in intoxicatii cu substante toxice.
Medicamentul pielii
Pentru arsuri, degeraturi, crapaturi ale pielii, ulceratii, edeme ale
pleoapelor: se rade o cantitate suficienta de cartofi cruzi si se aplica pe locul respectiv, in amestec cu o lingurita de miere sau ulei de masline, lasind sa actioneze cel putin doua ore; se fixeaza cu ajutorul unui bandaj. Se schimba cataplasma in timpul zilei, pina la vindecarea completa. Pentru arsuri solare, se pun cartofi in rondele subtiri. Se lasa sa actioneze citeva minute. Pecinginea trece cu cartof crud, dat prin mixer, se lasa 10 minute, apoi se clateste. Faina de cartofi este un bun calmant in caz de flegmoane, arsuri, erizipel, ulcer varicos, eruptii cutanate si crapaturi ale pielii. Se fixeaza cu un bandaj si se lasa o ora sau doua. Operatia se repeta de doua ori pe zi, pina la vindecarea completa. Pe negi, se pune cartof crud, ras, o data dimineata si o data dupa-amiaza. Transpiratia abundenta a auspicious se trateaza cu faina de cartofi pudrata pe piele, dupa spalarea picioarelor.
Alunga tusea si migrenele
Chiar si frunzele cartofului au intrebuintare terapeutica. 15 g de frunze proaspete se fierb 5 minute in 750 ml de apa. Se strecoara. Ceaiul obtinut se indulceste cu miere. Se bea intre mese pentru calmarea tusei. Pentru migrene, se pot aplica pe frunte si pe timple felii de cartof crud sau frunze proaspete de visin, menta, cimbrisor sau podbal. In cazul durerilor de cap persistente, se va bea suc cald de cartofi (cite 1/4 pahar, de 3 ori pe zi, inainte de masa). Contra parazitilor intestinali: se va minca seara, timp de 3 zile, exclusiv o salata de cartofi amestecati cu 60 g de ulei de nuca. Asadar, nu ocoliti cartofii din dieta zilnica. La masa de seara, 100-200 g de brinza de vaci si citiva cartofi la cuptor reprezinta un regim de sanatate
Leacuri din batrani
Cand se formeaza noduli in urma injectiilor, aplicati felii reci de cartofi cruzi.
In cazul durerilor in gat, se pun cartofi cruzi rasi si dati prin alcool incalzit; amestecul se asaza intr-o tesatura de bumbac si se aplica pe zona gatului; trebuie pastrata caldura.
Pentru cei care sufera de inima, e bun cartoful copt.
Pentru a scapa de ulcer, mancati zilnic doua-trei felii de cartofi cruzi sau beti cate 100 ml de suc de cartofi cruzi (simplu sau amestecati cu miere de albine sau suc de morcovi) cu o jumatate de ora inainte de fiecare masa.
In sciatica si dureri reumatice: 100 g de cartofi se fierb intr-o jumatate de litru de apa. Pasta se intinde pe o carpa si se aplica pe locul dureros.
Cartoful si frumusetea
Pentru ten gras: aplicati, o data pe saptamana, o masca pe baza de cartof ras amestecat cu zeama de lamaie si lasati sa actioneze 10 minute, dupa care clatiti cu ceai de galbenele sau apa minerala.
Pentru ten uscat sau mixt: se face o masca din cartofi fierti si pasati amestecati cu galbenus crud si lapte fiert. Amestecul trebuie sa capete consistenta unei smantani si trebuie lasat sa actioneze 10 minute, apoi se clateste cu ceai de galbenele.
De ajutor gospodinelor
Clei din cartofi: fierbem patru sau cinci cartofi timp de o jumatate de ora intr-un litru de apa. Adaugam trei sau patru prafuri de alaun (piatra acra).
Ca sa curatam calcarul de pe un vas, fierbem indelung in el coji de cartofi.
Ca sa curatam geamurile si oglinzile, le frecam cu o felie de cartof.
Ca sa stergem urmele de degete de pe usi, le frecam cu o felie de cartof.
Apa de la fiertul cartofilor fara coaja curata perfect argintaria.
Pentru a inviora culorile unui covor: il aspiram bine; apoi radem doi cartofi, ii acoperim cu apa calda si-i lasam sa infuzeze doua ore. Ii strecuram si frecam covorul cu pasta obtinuta.
ORIGINE
Un platou inalt din muntii Anzi in America de Sud este locul de nastere al cartofului alb, numit astazi “irlandez”. Platoul cunoscut de noi astazi ca Titicaca se intinde pe teritoriul statelor Peru si Bolivia. Indienii Aymara au dezvoltat mai mult de 100 de varietati de cartofi pe care ii ciltivau la inaltimi mai mari de 3000m. Cartofii erau baza alimentatiei incasilor si a indienilor Aymara
In sec. XX, a devenit alimentul de baza in toate tarile lumii
Cartoful a ajuns in Europa prin secolul XVI si, de atunci, nu ne-a mai lipsit de la masa. Aceasta leguma aparent banala, daca este fiarta pe abur sau inabusit, dezintoxica organismul, datorita continutului sau bogat in potasiu. Contribuie la eliminarea acidului uric, fiind indicat in reumatism si artroza. Slab hipnotic si calmant, cartoful e foarte bun pentru persoanele nervoase, cu crampe, insomnii, tuse pe baza nervoasa. Este recomandat si diabeticilor, copt in cenusa, in asa fel incit sa nu i se piarda nici savoarea, nici calitatile nutritive. Cartoful reduce glicozuria, determina o ameliorare a starii generale si, la bolnavii cu complicatii chirurgicale, o revitalizare a tesuturilor, prin favorizarea proceselor de cicatrizare. Cartoful contine provitamina A, vitamina K (antihemoragica si antianemica), sulf (combate excesul de seboree si fier). Constituie una dintre principalele surse de vitamina C a francezilor, care consuma in jur de 120 kg de cartofi pe an de persoana. Dr. Leon Binet a demonstrat ca aceasta leguma contine o substanta azotata, tuberina, care favorizeaza cresterea copiilor. Mai cu seama cartofii noi sint bogati in tuberina.

Top 10 alimente modificate genetic. Acum şi cu gene umane!

- Se vede treaba, raţiunile economice care au condus la părăsirea liniei tradiţionale de hibridizare şi încrucişare a soiurilor şi la abordarea optimizării lor prin alterare genetică au cântărit enorm. Într-o lume tot mai puţin preocupată de aspectele morale ale manifestărilor ei, economicul a bătut la scor siguranţa alimentaţiei.
Astfel că temerile în privinţa efectelor pe termen lung a alimentaţiei populaţiei umane sau a diferitelor categorii de animale de fermă cu plante generic denumite astăzi GMO (Genetic Modified Organisms) sau OMG (organisme modificate genetic) sunt tratate de firmele dezvoltatoare ale noilor biotehnologii, dar şi de unele guverne, ca simple speculaţii.
Asigurările producătorilor de OMG par a fi de ajuns, chiar dacă multe din studiile clinice privind consumul alimentelor produse din astfel de plante au fost doar “aranjamente” menite să îngraşe anumite conturi.
Lucrurile au scăpat demult de sub control, dacă este să ne gândim ce păţesc fermierii din statele Americii de Nord cu aceste companii producătoare de OMG, când li se întâmplă să li se încrucişeze culturile tradiţionale cu cele vecine, inginerite genetic.
NaturalNews.com notează că Statele Unite par a se confrunta cu o conspiraţie a trădării.
Politica şi interesul personal par a face ca politicile guvernamentale să încalce cu mare uşurinţă raţiunile de siguranţă şi sănătate.
Când preşedintele Obama l-a numit pe Michael Taylor ca expert principal al FDA (Food and Drug Administration, organismul care se ocupă de medicamente şi siguranţa alimentaţiei), mari proteste s-au făcut auzite din partea consumatorilor şi a grupurilor de activism de mediu.Taylor fusese vicepreşedinte al Monsanto.
În timpul mandatului acestuia organismele modificate genetic au fost aprobate în Statele Unite fără a fi efectuate teste pentru a se vedea dacă acestea prezintă siguranţă pentru alimentaţia oamenilor.
Din cauza lipsei etichetărilor, americanii nu pot spune dacă au sau nu pe masă organisme modificate genetic. Această lipsă de informare face ca evitarea şi urmărirea alimentelor din OMG să devină aproape imposibilă.

Iată mai jos o listă a principalelor alimente despre care se ştie că sunt modificate genetic:

1. Porumbul – a fost modificat de natură să-şi dezvolte propriul insecticid. Monsanto a recunoscut că în SUA jumătate din culturile de porumb sunt modificate genetic. Şoarecii hrăniţi cu porumb modificat genetic au probleme de reproducere şi fertilitate.
2. Soia – modificată să reziste la ierbicide. Produse: făină de soia, tofu, băuturi de soia, ulei de soia etc. Hamsterii hrăniţi cu soia OMG au probleme de înmulţire şi o rată ridicată a mortalităţii.
3. Bumbacul – de asemenea proiectat să reziste ierbicidărilor. Mii de fermieri indieni au suferitafecţiuni ale pielii după expunerea la vata de bumbac OMG.
4. Papaya – o varietate rezistentă la un virus a fost introdusă în Hawaii în 1999. Culturile de papaya transgenică ocupă acum trei pătrimi din totalul arhipelagului Hawaii.
5. Orezul – cultura emblemă a Asiei de Sud Est a fost modificată genetic să conţină o mare cantitate de vitamina A. Se pare că există şi o varietate ce conţine gene umane (!) care e cultivată pe teritoriul Statelor Unite. China Daily, un ziar online, arată că s-au semnalat probleme serioase de sănătate publică şi mediu date de culturile de orez OMG, care dau reacţii alergice. Există şi unele temeri legate de transferul de gene.
6. Tomatele – au fost modificate pentru păstrare mai îndelungată pe rafturi, prevenindu-se alterarea lor care, în mod natural, are loc rapid. Într-un test vizând siguranţa roşiilor OMG, unele animale au murit la câteva săptămâni de la ingerarea unor astfel de tomate.
7. Rapiţa – uleiul de rapiţă se foloseşte la producerea de ulei comestibil şi de margarină. Şi mierea mai poate fi produsă din flori de rapiţă. În Germania, autorităţile au raportat că o treime din polenul prezent în mierea canadiană provine de la culturi modificate genetic.
8. Produsele din lapte. S-a descoperit că 22% din vacile de pe teritoriul Statelor Unite au fost injectate cu hormon de creştere bovin recombinant (modificat genetic) – rbGH. Acest hormon produs de Monsanto determină vacile să-şi sporească producţia de lapte cu 15%.Laptele provenit de la astfel de vaci conţine un nivel ridicat de IGF–1 (Insulin Growth Factors – factori de creştere insulinici). Oamenii au de asemenea IGF-1 în organismul lor. Cercetătorii şi-au exprimat îngrijorarea, arătând că nivelurile sporite de IGF-1 în corpul uman au fost asociatecu cancere de colon şi de sân.
9. Cartofi – şoarecii hrăniţi cu cartofi modificaţi cu Bacillus thuringiensis var. Kurstaki Cry 1 au fost descoperiţi cu toxine în organism. În pofida anunţurilor contrare, aceasta arată că toxina Cry 1 era stabilă în organismul şoarecilor de laborator. Când riscurile de sănătate au fost date publicităţii, s-a pornit o dezbatere.
10. Mazărea – cea modificată genetic a fost identificată ca fiind cauza unor răspunsuri imunologice la şoareci şi posibil la om. O genă de fasole a fost inclusă în mazărea OMG, cu scopul de a crea o proteină care funcţionează ca un pesticid.

OMG – legate de o boală stranie
Încă din 2008, NaturalNews.com anunţa posibila legătură dintre organismele modificate genetic şi aşa numita afecţiune Morgellon, cu simptome cum ar fi: mâncărimi, înţepături, senzaţii de mişcare pe piele, granulaţie a pielii, leziuni.
Unii pacienţi arată oboseală, lipsă de memorie pe termen scurt, confuzie mentală, durere şi schimbări în modul de a vedea. Au fost de asemenea înregistrate date privind morbiditatea crescută şi disfuncţii sociale precum productivitate scăzută, pierderi de slujbe, handicapuri severe, divorţuri, pierderea custodiei copiilor şi abandon familial.
Înainte de raportarea ei, boala a fost negată ca fiind un fals, dar cercetările mai amănunţite au relevat că e reală şi că poate fi legată de consumul de OMG.
În pofida acestor legături, CDC (Center for Disease Control – centrul de control al bolilor) din SUA a declarat afecţiunea Morgellon de origine necunoscută. Mai mult, comunitatea medicală nu poate oferi publicului nici o informaţie privind o cauză a simptomelor.

Studiile suplimentare efectuate au relevat că fibrele invazive ale ţesuturilor normale extrase de la pacienţii cu Morgellon sunt similare de la unii la alţii şi că nu se potrivesc cu nici o fibră din mediul natural obişnuit.
ADN-ul extras din fibre a fost identificat ca aparţinând unui fungus (o ciupercă) şi că acestea mai conţin şi Agrobacterium, un germen gram-negativ ce are capacitatea de a modifica celulele plantelor, animalelor şi chiar şi pe cele umane.
Boala Morgellon nu este singura asociată cu hrana modificată genetic.
Există dovezi din ce în ce mai clare cu privire la faptul că alimentaţia pe bază de OMG poate cauza alergii, reacţii imunologice, probleme cu ficatul, sterilitate şi chiar moarte.

Mai mult, pe baza singurului experiment de hrănire umană cu alimente pe bază de organisme modificate genetic s-a stabilit că materialul genetic conţinut în produsele alimentare pe bază de OMG se poate transfera în ADN-ul bacteriilor intestinale la om şi poate continua să se înmulţească.


Conştientizarea pericolului
Încă o dată, American Academy of Envirnomental Medicine (academia americană de medicină a mediului) a arătat că OMG constituie o ameninţare serioasă a sănătăţii, şi nu că doar în mod accidental pot exista legături între acestea şi efectele asupra sănătăţii.

AAEM a sfătuit medicii să avertizeze pacienţii să evite OMG, întrucât introducerea OMG în hrana curentă e corelată cu o creştere alarmantă a bolilor cronice şi alergiilor alimentare.

Nu ar trebui să constituie nici o surpriză. Acum 30 de ani, un supliment alimentar numit L-trytophan a ucis 100 de oameni şi a afectat între 5.000 şi 10.000 de alte persoane. Cauza a fost identificată în final ca fiind procesul de inginerie genetică utilizat în producerea sa. Dacă simptomele nu ar fi avut trei caracteristici principale evidente, anume unice, acute şi rapid instalate, boala nu ar fi putut fi identificată.
Gândirea progresistă în termeni de profit nu e rea, cu siguranţă. Dar să înlături orice precauţie pe argumentul convenabil că nu există suficiente dovezi că hrana OMG este într-adevăr distructivă e o dovadă de curată iresponsabilitate. Şi va fi cu siguranţă o scuză lamentabilă în cazul în care se va dovedi fără putinţă de tăgadă că hrana OMG e într-adevăr nocivă.

Orez cu gene umane?
Chiar între organismele modificate prin inginerie genetică, există un caz cu totul special.
Este un orez ce conţine gene umane, produs de compania Ventria Bioscience şi care este cultivat acum pe circa 1600 de hectare în Junction City, Kansas, SUA – poate şi prin alte părţi, şi cea mai mare parte a oamenilor habar n-au că există aşa ceva.
Firma cultivă de câţiva ani buni în secret soiul de orez modificat cu gene din ficatul uman, în scopul de a preleva proteinele dezvoltate de acest “Frankenorez” şi de a le folosi la producerea de medicamente. Cu aprobare de la USDA – departamentul agriculturii din SUA – Ventria a luat una din cele mai larg răspândite cereale din lume şi o foloseşte drept catalizator pentru obţinerea de noi medicamente.
Iniţial, cultivarea acestui tip de OMG, în trei varietăţi, a fost limitată la interiorul laboratoarelor.
În 2007, Ventria a scos orezul afară, în aer liber.
Compania a încercat să-l cultive mai întâi în Missouri, dar a întâmpinat rezistenţă din partea Anheuser-Busch şi a altor firme, care au ameninţat să boicoteze tot orezul produs în acel stat dacă Ventria ar fi plantat orezul în graniţele statului din inima SUA. Aşa încât Ventria s-a mutat cu plantările în Kansas.
Problema cea mare constă în faptul că, deşi acest tip de orez nu a fost aprobat pentru consumul uman, este cultivat în câmp deschis, unde potenţialul de înmulţire necontrolată este uriaş, iar pericolul pentru sănătatea publică este, de asemenea, pe măsură.
Cu toate protestele care au urmat conştientizării acestor riscuri, USDA a aprobat cultivarea în câmp deschis a acestui orez. Şi aceasta după ce FDA a refuzat autorizarea OMG-ului produs de Ventria în 2003!
Sursa :financiarul.ro
Citeste :
Monsanto a intrat la Guvernare prin Stelian Fuia, ca ministru al Agriculturii si Dezvoltarii Rurale
Porumbul modificat genetic (MONSANTO)este toxic pentru organele interne. El este cultivat si in Romania cu sustinerea Guvernului
Incredibilul tupeu al lui Valeriu Tabara: Sunt sanse mari ca in Romania sa se cultive in urmatorii ani organisme modificate genetic
Adevarul despre mancarea noastra modificata genetic cea de toate zilele: Monsanto
WikiLeaks – Mâncare modificată genetic: România era calul troian al SUA în Europa
Un ierbicid folosit pentru culturi modificate genetic produce malformatii si cancer
E-urile care ne ucid incet dar sigur

Vezi :
MONSANTO si Marea Afacere A Geneticii

HRISCA aliment miraculos

Pledoarie pentru hrișcă

Un aliment cu foarte mare capacitate de vitalizare, regenerare si intinerire !
"Acum câţiva ani am descoperit un aliment magic care m-a cucerit pe loc, aliment pe care îl consider absolut special şi pe care îl recomand cu mare drag tuturor. Este vorba despre hrişcă şi mulţumesc lui Dumnezeu, pentru că mi-a ieşit hrişca în cale.


Din păcate acestui aliment i s-a facut o mare nedreptate. Asociat poate cu un stil de viaţă mai sărăcăcios, el a fost scos uşor, uşor din alimentaţie, locul lui fiind luat în mare parte de orez şi de grâu.
De aceea acest articol este defapt o pledoarie şi un îndemn adresat tuturor pentru a redescoperi Hrişca cea de toate zilele, avantajele ei fiind surpinzătoare, după cum o să descoperiţi citind acest articol. Pe scurt se poate spune că principalele avantaje ale hrişcăi constau în faptul că:
- se găteşte foarte repede şi în diferite moduri şi poate fi consumată şi crudă şi fiartă şi prajită;
- este foarte ieftină raportat la coeficientul calitate/preţ;
- este foarte sănătoasă.
Ei bine, nu numai ca hrişca este cu mult mai sănătoasă decât orezul, dar este superioară şi grâului din multe puncte de vedere: conţine mult mai puţine glucide, nu conţine gluten, conţine cantităţi mari de lysina (aminoacid esenţial), fier, seleniu şi mai mult calciu, cantităţi impresionante de antioxidanţi şi reprezintă o alternativă la grâu pentru cei care au intoleranţă la cereale.
Hrişca este considerată eronat a face parte din categoria cerealelor. Ea este în realitate un nume generic dat unor plante ierboase, în mare majoritate anuale, care aparţin familiei Polygonaceae, familie din care fac parte măcrişul, rubarba (reventul), stevia creaţă, iar denumirea pentru hrişca cea mai des consumată este Fagopyrum esculentum.


Hrişca a fost “domesticită” şi cultivată iniţial, se pare, în Asia de sud-est, cu aproximativ 8000 de ani în urmă. Ulterior s-a răspândit cu rapiditate în Asia Centrala şi în Extremul Orient. Alte surse plasează originea ei în Tibet, iar în Balcani prezenţa ei este datată cu aproximativ 6000 de ani în urmă. Creşte cu uşurinţă pe terenuri puţin fertile, chiar acide, dar care necesită o bună drenare. De asemenea, nu îi priesc zonele cu temperaturi ridicate.


La noi în ţară se mai cultivă sporadic în nordul ţării, mai ales în Bucovina. În schimb în Moldova de peste Prut hrişca se bucură de multă preţuire. De asemenea, in Ucraina, Rusia, Polonia este încă consumată cu o frecvenţă ridicată. Efectele uimitoare asupra ficatului (mai ales de regenerare) au făcut ca hrişca să fie la ruşi, ucrainieni şi japonezi un aliment nelipsit la petreceri şi festinuri. A se lua aminte!!!

Cum se consumă hrişca???

Înmuiată
Pentru adepţii hranei vii, şi nu numai, hrişca este mană cerească deoarece se înmoaie foarte repede în apă rece (aproximativ 2-3 ore) şi se poate combina în nenumărate moduri, păstrându-se intacte propietăţile ei curative deosebite. Se poate pune în salate, se poate amesteca cu iaurt, smântână, cu sucuri de fructe, cu lapte, deşi ideal este ca fructele şi lactatele să le mâncăm separat. Se poate mânca amestecată cu miere, stafide, cacao, nucă de cocos sau alte feluri de nuci.
Cu ceapă tăiată marunt, roşii tăiate bucăţele, pătrunjel şi un pic de busuioc obţinem o salată delicioasă. Mie personal îmi place să o mănânc chiar şi puţin condimentată cu busuioc, chilli, cimbru…

Fiartă
Înainte de a fi pusă la fiert pentru cei care nu îşi imaginează că ar putea să o mănânce doar înmuiată, hrişca se lasă 1/2-1 oră la înmuiat după care se pune la foc de intensitate medie, o parte hrişcă la doua părţi de apă şi se fierbe 15-20 de minute până când boabele devin moi şi fragede. Apoi poate fi combinată în salate, amestecată cu diferite condimente. Ea poate fi pusă şi în supe, diferite tipuri de ciorbă exact cu 20 de minute înainte de a lua ciorba/supa de pe foc.
Fiartă, hrişca era folosită şi ca garnitură exact cum folosim azi orezul şi în multe regiuni ( în Bucovina şi în ziua de azi) hrişca se folosea la umplutura de sarmale, piftele etc
Hrişca fiartă în lapte, la care se adaugă miere şi scorţişoară, se numeşte “kaşa” şi este un mic dejun tradiţional ucrainean.

Făina de hrişcă
Este la culoare mai închisă decât făina de grâu. Din ea se pot prepara diferite produse: pâine, biscuiţi, tăiţei, clătite, făină de hrişca fiind cunoscută şi folosită în întreaga lume la obţinerea diferitor delicatese de patiserie. În Japonia, hrişca este la mare preţ, fiind o adevarată artă să se prepare tăiţeii soba de diferite dimensiuni. În Rusia clătite făcute din hrişca sunt umplute cu caviar, obţinându-se un aliment festiv. În Franţa se fac clătite umplute cu gem. În Korea se fac numeroase tipuri de tăiţei. În Italia se fac biscuiţi de hrişcă etc

Compoziţie:
70-80% din masa fructelor de hrişcă este reprezentată de amidon, cantitate din care 25% este amiloză şi 75% amilopectină.
18% sunt reprezentate de proteine (dintre care cele cu aport biologic deosebit sunt peste 90%), printre care se numără gluteina şi globulina; se evidenţiază, de asemenea, concentraţia deosebită de aminoacizi esenţiali precum arginina, lyzina, threonina, triptofanul, cysteina.
Conţinutul în minerale este şi el ridicat: fier, zinc, seleniu. Compuşii aromatici (cei care au la bază un nucleu benzenic) şi care într-adevar dau “aroma” caracteristică pentru hrişcă sunt în principal reprezentaţi de salicilaldehida (2-hidroxibenzenaldehida.
Un rol deosebit îl au compuşii cu valoare antioxidantă precum rutinul şi taninurile. Hrişca a constituit mult timp sursa principală de extragere a rutinului din care se obţine rutozidul.
Un alt compus important este fagopyrina, substanţa toxică ce provoacă la unele persoane fenomenul de fotosensibilizare.

Efecte. Terapie. Remedii
Efectele deosebite ale acestui aliment “regal” şi pe nedrept neglijat sunt din ce în ce mai conştientizate, numeroase studii arătând avantajele hrişcăi în prevenţia şi în tratarea unor probleme de sănătate.
Un articol destul de cuprinzător ce abordează destul de cuprinzător efectele acestui aliment îl găsiţi pe situl revistei Formula As, accesând linkul http://www.formula-as.ro/2009/873/medicina-naturii-44/hrişca-fagopyrum-esculentum-11230

Să-i redăm utilitatea
Uşor de zis, greu de făcut. Îmi dau seama că poate multora, la prima întâlnire, gustul acestui aliment o să-i lase rece. Neavând o strânsă legătură cu el şi neintrând în zestrea culinară, este mai greu să ne reobişnuim cu surprinzătoarea hrişca. Dar sunt convins că cei care, sunt curioşi să re-descopere un aliment extraordinar de nutritiv, de sănătos prin calităţile lui şi care se găteşte în diferite moduri, vor îndrăzni să-i ofere o şansă şi să-l reintroducă în dietă.
Şi poate într-o zi vor fi reîntâlnite obişnuitele de odinioară plantaţii de hrişca, un aliment cu rezonanţă si personalitate….
Eu m-am bucurat deseori de acest aliment şi am îndrăznit să fac şi pâine uscată la căldura soarelui sau cea de iarnă a caloriferului din hrişca înmuiată, fulgi de grâu, “întărită” cu seminţe de floarea soarelui şi înmiresmată cu busuioc, cimbru, piper, boia dulce şi praf de ardei iute.
A ieşit foarte gustoasă, dar mai ales foare hrănitoare.
Am găsit anul trecut în Obor cu 10 lei kilogramul. Din fericire reîncep românii să planteze. L-am încurajat pe domnul de la care am cumpărat hrișca, care se plângea că se alege greu, se vinde greu etc. În târgurile din Iași, de asemenea, mai ales fiindcă este influența Moldovei de peste Prut unde hrișca este destul de apreciată. De mai aflu surse, postez.
Și astfel îmi închei pledoaria pentru hrișca noastră cea de toate zilele!"
http://www.doctor.info.ro/hrişca,_aliment_si_medicament.html
http://www.formula-as.ro/2009/873/medicina-naturii-44/hrişca-fagopyrum-esculentum-11230

Anghinare si Leurda

Anghinarea este planta care vindeca ficatul, rinichii si curata sangele, secrete bine cunoscute de locuitorii Greciei si Romei antice. Descopera beneficiile ei!

Anghinarea este planta care vindeca ficatul, rinichii si curata sangele, secrete bine cunoscute de locuitorii Greciei si Romei antice. In Antichitate era cunoscuta drept mancarea bogatilor si era preparata cu miere, otet si chimen. In prezent, anghinarea se gaseste cruda, inghetata, in conserve sau uscata si se foloseste in mancare sau in prepararea ceaiurilor. Are un gust usor amar dar este plina de sanatate!
Cea mai delicioasa parte este inima plantei, dar si frunzele sunt foarte bune pentru ca ele aduc multe beneficii pentru intreg organismul.
Asadar, anghinarea este o sursa excelenta de:
* antioxidanti
* fibre
* magneziu
* potasiu
* zinc
* mangan
* fier
* calciu
* acid folic
* complexul de vitamina B
* nu are niciun pic de grasime sau de colesterol
Bolile de ficat si de bila se trateaza cu anghinare
Inca din Antichitate, oamenii cunosteau efectele miraculoase pe care consumul de anghinare il avea asupra organismului. Ei se foloseau de anghinare pentru a vindeca bolile de ficat, de bila si pentru a detoxifia intreg organismul. Ea era cunoscuta drept „mancarea pentru bogati” pentru ca era consumata de bogati in tratarea problemelor de sanatate aparute ca urmare a stilului lor de viata in care consumau mancaruri grase si alcool. De asemenea, anghinarea este buna pentru ca ea stimuleaza capacitatea de regenerare a celulelor hepatice.

Anghinarea este un bun antioxidant
Un studiu realizat de USDA a relevat faptul ca anghinarea este leguma cucea mai mare cantitate de antioxidanti dintr-o paleta la 1000 de alte legume diferite. Quercitina, rutina, antocianina, cinarina, luteolina sisilimarina sunt unii din cei mai puternici antioxidanti pe care anghinarea ii contine. Acestia au rolul de a preveni anumite tipuri de cancer, de boli de inima sau alte afectiuni.
Cancerul se previne prin consumul de anghinare
Anghinarea este un aliment bogat in acid folic, iar acesta produce timina, o substanta care ajuta la repararea structurilor ADN. O cantitate insuficienta de timina destabilizeaza ADN-ul si stimuleaza dezvoltarea celulelor canceroase.
Anghinarea, un puternic detoxifiant
Anghinarea are un puternic efect diuretic fiind foarte buna in curele de detoxifiere pentru ca ea curata sangele, ficatul si rinichii de toxine.
Consumul de anghinare poate stimula apetitul, digestia, poate elimina durerile de cap, elimina apa si imbunatateste aspectul pielii.
Consumul de anghinare scade nivelul de colesterol rau
Motivul pentru care anghinarea poate preveni anumite boli de inima este pentru ca ea are proprietatea de a reduce nivelul de colesterol rau din sange. Cinarina este o substanta care stimuleaza producerea bilei, proces prin care este facilitata digestia grasimilor, descopunandu-le sireducand astfel nivelul de colesterol. Un studiu recent realizat pe un esantion de 30 de persoane a avut ca rezultat scaderea nivelului de colesterol cu 20% in 50 de zile. Pacientilor le-a fost administrat zilnic anghinare.

Trateaza bolile de rinichi cu anghinare
Datorita efectului sau diuretic, consumul de anghinare este recomandat persoanelor care sufera de nefrite acute si cronice pentru ca mareste volumul de urina, eliminand astfel toxinele de la nivelul rinichilor dar si a ficatului.

O portie de anghinare scade nivelul de zahar din sange
Da, anghinarea este o planta foarte buna pentru cei care sufera de diabet pentru ca studiile au demonstrat ca ea contine inulina, o substanta care ajuta la reglarea nivelul de zahar din sange. Asadar, anghinarea este planta perfecta si pentru cei care vor sa slabeasca datorita proprietatilor sale de reglare a nivelului de zahar din sange.
Anghinarea, adjuvant in tratarea multor afectiuni
Datorita substantelor pe care le continesi a proprietatilor antimicrobiene, anghinarea este recomandata in tratarea urticariilor, a bolilor de piele, in bolile tubului digestiv, in varsaturi, colite, hemoroizi etc.

Mod de folosire
Infuzie
La 500 de ml de apa clocotita se pune o lingura de frunze si se lasa la infuzat timp de 20-30 de minute. Se bea o cana dimineata pe stomacul gol si o cana seara, inainte de masa. Tratamentul dureaza 20-30 de zile, urmat de o luna de pauza dupa care se reia. Aceasta infuzie este recomandata in cazul tuturor afectiunilor prezentate mai sus.
Masti cu anghinare
Pentru masti de fata cu anghinare se amesteca suc de planta cu o lingurita de miere si se intinde pe fata cu ajutorul unui tifon steril. Se lasa la actionat 15-20 de minute si se spala cu apa calduta.
Pulbere de anghinare
Se macina in rasnita planta si se pune sub limba o jumatate de linguritade pulbere, se tine 10 minute. Dupa acest timp se inghite cu putina apa.

LEURDA

Se spune ca primavara, atunci cand ies din hibernare, ursii cauta leurda pentru a face o cura de detoxifiere. Probabil ca tocmai pentru ca este preferata ursilor, leurda mai poarta denumirea si de usturoiul ursului. De asemenea, in functie de regiune, leurda poarta denumirea de aiurda (de la daci, ai inseamna usturoi), usturoi salbatic, usturoi de padure sau ceapa vrajitoarelor.
Leurda are mirosul specific de usturoi iar frunzele sale cresc din bulb,sunt de un verde foarte frumos, alungite si foarte asemanatoare cu celeale lacrimioarelor. Atunci cand infloreste are o floare alba.
Se pare ca leurda este o planta specifica acestui continent batran pentru ca nu s-a lasat aclimatizata pe alte meleaguri.

Leurda – cel mai puternic detoxifiant de primavara
Ea este cunoscuta pentru beneficiile sale asupra sanatatii inca din vremea dacilor cand era folosita pentru tratarea bolilor de rinichi si ca depurativ. In Imperiul Roman, leurda era folosita ca adjuvant in detoxifierile de primavara pentru ca ea curata sangele, plamanii si tractul digestiv. Iata cum acest leac din strabuni revine in atentia noastra dupa ani si ani. Este incredibil cum stramosii nostri cunoasteau tainele naturii si se foloseau de aceste plante pentru a se trata si vindeca de boli, iar noi am uitat aproape complet de ele.
Asadar, leurda contine: vitamina A, C, complexul de vitamina B, calciu, fier, fosfor, antivirale), ulei eteric, adenozina (o substanta care reduce colesterolul) si multe alte substante care aduc multe beneficii pentru sanatate.

10 beneficii ale consumului de leurda
Detoxifierea de primavara se face cu leurda. Leurda este cunoscuta pentru rolul ei depurativ si diuretic. Ea curata sangele, ficatul, rinichii si vezica, stomacul si intestinele. Asadar, dupa o iarna lunga, cea mai buna planta pentru detoxifiere este leurda.
Pentru a beneficia de acest detoxifiant natural, se recomanda o cura cu salata in care sa puneti si leurda, timp de 3-4 saptamani.

Leurda, remediu pentru cancer
Testele facute au relevat faptul ca leurda stimuleaza sistemul imunitar iar compusii pe baza de sulf (alicina, ajoena) au o actiune antitumorala foarte puternica. De asemenea, continutul de seleniu din leurda este un antitumoral foarte puternic. Asadar, pentru prevenirea si combatarea cancerului se recomanda consumul de frunze de leurda proaspete, in salata, in cure cat mai lungi. Se recomanda in cancerul de colon, tiroidian, testicular, genital feminin, bucal, pulmonar si urinar.

Leurda reduce colesterolul rau si ajuta inima
Leurda contine adenozina, o substanta care ajuta la reducerea colesterolului rau, reducand formarea trombilor, regland astfel tensiunea. De asemenea, leurda este un bun vasodilatator, regleaza bataile inimii, tonifica muschiul inimii, mentine elasticitatea vaselor de sange si impiedica formarea cheagurilor de sange tinand la distanta bolile de inima si accidentele vasculare. Se recomanda consumul a 2 lingurite de ulei de leurda a cate 4 ori pe zi, inainte de masa, timp de cel putin o luna.

Leurda este un puternic antiinflamator
Datorita substantelor intalnite in leurda, aceasta planta este un puternic antiinflamator foarte bun in vindecarea flebielor, tromboflebitelor, a sechelelor dupa accidentele vasculare si favorizeazacirculatia cerebrala.

Leurda – remediu pentru varice si hemoroizi
Datorita efectului sau antiinflamator, vasodilatator si tonifiant, favorizeaza reducerea in volum a varicelor si ajuta persoanele care sufera din cauza hemoroizilor.

Astmul si astmul alergic, tratate cu leurda
Substantele din leurda au efecte bronholdilatatoare, expectorante si antiseptice ajuta foarte mult persoanele care sufera din cauza astmului.
De asemenea, leurda are si substante antivirale si antibiotice si este foarte buna in tratarea bronsitelor, virozelor, gripelor sau a pneumoniilor.

Leurda este buna pentru stomac
Leurda contine substante cu proprietati vermifuge, asadar ajuta la inhibarea si eliminarea prazitilor intestinali (viermi intestinali, limbrici) si reface flora intestinala. De asemenea, leurda este buna in tratarea colitelor, a constipatiilor cronice, a diareei, a dizenteriei, aindigestiilor, a balonilor etc. Se recomanda curele cu salata de leurdatimp de o luna.

Leurda – adjuvant in tratarea infectiilor urinare
Dacii foloseau leurda pentru a trata infectiile urinare si a bolilor de rinichi. Si pe buna dreptate. Leurda contine substante antiseptice, antibacteriene, antivirale, stimuleaza imunitatea organismului si diureza. Pentru rezultate bune, se administreaza cate 4 linguri de tinctura pe zi de leurda, timp de o luna.

Prevenim imbratranirea cu leurda
Leurda este un remediu foarte bun impotriva radicalilor liberi, cei din cauza carora procesul de imbatranire are loc. O cura cu tinctura de leurda (4 linguri pe zi timp de 2 luni) poate ajuta la neutralizarea radicalilor liberi, asadar la incetinirea procesului de imbatranire.Leurda vindeca micozele.
Datorita substantelor sale antibacteriene si antivirale, tinctura de leurda este foarte buna in tratarea micozelor unghiilor (se aplica comprese cu tinctura nediluata si se tin 3-4 ore si apoi se indeparteaza pielea de pe zona afectata) si a celor vaginale (se dilueaza 2 linguri de tinctura in jumatate de cana de apa si se fac spalaturi vaginale).

Cum se prepara si consuma leurda?
Salata de leurda
Se ia o mana de frunze proaspete de leurda, se spala, se taie si se combina cu ulei de masline si otet de mere sau cu lamaie. Nu se pune sare, ea este recomandata doar in cazul persoanelor hipotensive. Curele cu salata dureaza cel putin 3 saptamani, timp in care zilnic se consuma 1-2 salate.
Tinctura de leurda
Tinctura de leurda se face din 100 de grame de fruze de leurda (fierte si mixate), 350 ml de alcool. Se amesteca bine si se lasa la macerat doua saptamani, dupa care se strecoara. Preparatul obtinut se pastreaza in sticlute inchise la culoare, in spatii ferite de soare. O cura cu tinctura poate sa dureze 1-4 luni, in functie de afectiune, si se consuma cate 1-2 lingurite timp de 3-4 ori pe zi.
Ulei de leurda
Uleiul de leurda se obtine prin amestecul unei jumatati de litru de uleide masline cu 200 de grame de frunze de leurda, lasate la macerat doua saptamani, in lumina soarelui. Amestecul se strecoara si se lasa cateva ore nemiscat, pana cand resturile de planta se ridica la suprafata si pot fi luate cu o lingura. Uleiul obtinut se pastreaza la rece, ferit delumina soarelui.

Contraindicatii ale consumului de leurda
Leurda este contraindicata femeilor care alapteaza pentru ca substanteleei active pot schimba calitatea laptelui, provocand colici sugarului.
De asemenea, leurda este contraindicata persoanelor care au gastrita hipoacida sau colita.