TARATE de GRAU

Folosite de sute de ani, sunt un tratament ieftin si eficient, . pentru o multime de boli
Ieftine si la indemana oricui, taratele de grau sunt unul dintre cele mai importante "medicamente" ale naturii, cu rezultate uimitoare intr-o multime de boli. Cea mai importanta parte a bobului de grau se afla in invelisul lui, care se regaseste integral in tarate, dar nu si in faina cernuta pe care o consumam.
In urma cercetarilor de laborator, s-a stabilit ca cerealele integrale si inclusiv taratele din grau contin inhibitori de proteaze si antioxidanti care au un rol foarte important in inactivarea substantelor carcinogene. Un regim alimentar bazat pe cereale integrale, asociat medicatiei clasice, ajuta la vindecarea cancerului. Dar lista afectiunilor in care se recomanda administrarea taratelor de grau este mult mai mare, ele avand proprietatea de a readuce echilibrul organismului, atunci cand acesta este dereglat.

Taratele au mare eficienta si in curele de slabire, avand in vedere ca ele duc la scaderea colesterolului si a depunerii de grasimi. Totul depinde de cantitatea de tarate care se administreaza. Cu cat consumam mai multe, cu atat este mai rapida cura de slabire si rezultatele sunt mai vizibile.

Taratele se macina, foarte fin, cu rasnita de cafea.
Este indicat sa nu se puna in alimente care au temperaturi mai mari ca temperatura corpului.
Se pot lua cu apa, lapte, ceai, inainte de mese sau dupa mese, in orice perioada a zilei, de preferinta in 5-6 prize pe zi.

Proprietati medicinale

Foarte bogate in grupul de vitamine B (B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9), in aminoacizi si minerale (sodiu, potasiu, magneziu, calciu etc.), taratele de grau au numeroase proprietati medicinale: regleaza digestia, sunt emoliente, in special pentru stomac si intestine, laxative, nutritive, reconfortante, remineralizante, tonic general.

Se indica in urmatoarele afectiuni: demineralizare, afectiuni endocrine (regleaza glandele datorita continutului mare in minerale, aminoacizi si vitamine), afectiuni ale ovarelor, afectiunile prostatei, ale sanilor, adenopatii, anemie, cancer, dermatoze diferite, diabet zaharat, epilepsie, obezitate, afectiuni neuro-musculare, afectiuni neurologice, afectiuni ale sistemului neuro-vegetativ, afectiuni cardiace, ateroscleroza (se ia si usturoi zilnic), afectiuni digestive, ale ficatului, colita, constipatie cronica, dispepsie, dureri epigastrice, hemoroizi, meteorism, adenom de prostata, fibrom uterin, impotenta sexuala, prostatita, sterilitate, afectiuni renale, cistita, retentie urinara, laringita, rahitism, depresie nervoasa, nevroze, psihastenie, sarcina, tumori cu diferite localizari, reumatism, afectiuni degenerative, convalescenta, majoritatea afectiunilor care sunt denumite cu "hipo" sau "hiper", pentru ca taratele contribuie la reglarea intregului organism.

Preparate din tarate de grau

Cea mai sanatoasa parte a bobului de grau se afla in coaja, care se indeparteaza cand se fabrica faina
Inainte de a fi consumate, e bine ca taratele sa fie cat mai fin maruntite, pentru a fi asimilate mai usor de organism. Pentru aceasta, se vor macina din nou, cu ajutorul rasnitei de cafea.

Pulberea de tarate - se adauga cate 1-2 linguri la mancare, de 3-5 ori pe zi. S-a demonstrat ca taratele de grau contin substante care fac digestia rapida si usoara. Luati tarate praf, in ciorbe, ceai sau orice alt lichid, principalul este sa nu aiba temperaturi mai mari de 40 grade, ca sa nu distruga vitaminele si enzimele pe care le contin.

Apa de tarate (mai putin eficienta la obezitate, dar utila pentru anemii si boli nervoase). Se pun 3-4 linguri de tarate intr-un litru de apa si se lasa de seara pana dimineata, apoi se strecoara. Se consuma in locul apei, fiind mult imbogatita cu vitaminele din complexul B. Si ajuta mai ales pe cei care au probleme cu stresul sau au anumite dereglari la nivelul creierului. Este recomandata si celor care doresc sa-si imbunatateasca memoria sau se afla in fata unor examene. Persoanele varstnice care au avut sau au suferinte cronice prelungite pot sa foloseasca permanent aceasta apa. (Pentru a fi mai gustoasa si mai bogata in vitamine, in apa se pot adauga suc de lamaie si miere.) Exceptie fac diabeticii si alergicii la cele doua alimente. Important de stiut: mierea trebuie folosita cat mai proaspat scoasa din stup. Cu cat distanta dintre extragerea din stup si folosire este mai mare, cu atat mai mult scad efectele medicinale. Este bine ca oamenii sanatosi sa consume tarate, cel putin 1 lingurita de trei ori pe zi, taratele contribuind in toate cazurile la mentinerea unui echilibru corect al organismului.

Tarate amestecate cu prafuri din plante medicinale - se pun la 1 litru de apa 4-8 lingurite de praf de plante medicinale. Se lasa apoi timp de 8-12 ore, eventual de seara pana dimineata, si apoi se strecoara prin tifon. Se adauga 2-3 lingurite de pulbere de tarate si se consuma zilnic, cel putin 30 de zile, apoi se face o pauza de 7 zile, dupa care se poate relua acest tratament. Cei care nu au diabet zaharat, alergie sau obezitate pot sa adauge miere si lamaie dupa gust, obtinand in acest fel un suc foarte placut la gust si sanatos. Cateva sugestii: de exemplu, daca aveti o dereglare glandulara - puneti 4 lingurite de praf de obligeana (Acorus calamus); aveti o afectiune neurologica, cu nervi si agitatie mare, puneti 4 lingurite de radacina de ciubotica-cucului (Primula officinalis); anumite infectii: 4-8 lingurite de praf de cimbru (Saturneja hortensis) sau flori de galbenele (Calendula officinalis); afectiuni cardiace sau venoase - 4 lingurite de vasc (Viscum album); lipsa poftei de mancare – 3-4 lingurite de praf de tintaura (Centaurium umbellatum); afectiuni renale - 4 lingurite de osul-iepurelui (Ononis spinosa); afectiuni pancreatice - 4 lingurite de seminte macinate de schinduf (Trigonela foenum graecum); afectiuni ale ficatului - 4-8 lingurite de anghinare (Cynara scolymus); anemie, slabiciune - 4-8 lingurite de fructe macinate de catina (Tamarix ramosissima) sau coacaz negru (Ribes nigrum) sau macese (Rosa canina); diabet sau afectiuni digestive cu diaree - 4-8 lingurite de afine; cancer - 4-8 lingurite de fructe de coacaz negru (Ribes nigrum) si 2 lingurite de coaja de ulm (Ulmus campestre); obezitate - 4-8 lingurite de fructe de soc (Sambucus nigra) etc. Metoda se aplica si cu alte plante medicinale, in functie de afectiunea pe care o aveti.

Tarate cu ceaiuri medicinale - se prepara un ceai, in functie de afectiunea pe care o tratati, conform indicatiilor prezente pe pungile cu plante. Se face un litru de ceai, si dupa racire (nu inainte) si strecurare se adauga 5-8 linguri de tarate de grau. Se lasa apoi de seara pana dimineata, cand se poate strecura. Se adauga suc de lamaie si miere, in cazul cand bolnavii nu au alergie, obezitate sau diabet zaharat. Se consuma zilnic un litru de ceai imbogatit cu apa de tarate, timp de 30 de zile, apoi se face o pauza de 7 zile si cura se reia.

Apa de tarate si tincturi - in cazul cand aveti anumite afectiuni la care se indica tratamente cu tincturi, ele pot fi amestecate cu apa de tarate. Se adauga la un litru de apa de tarate strecurata, 4 lingurite de tinctura. Se agita bine inainte de a se administra. In acest fel, tratamentul devine mult mai eficient, pentru ca se adauga si substantele continute in taratele de grau.

Tarate cu lapte- se pun 5 linguri de tarate de grau la un litru de lapte proaspat nefiert (nu pasteurizat) si se lasa de seara pana dimineata. Se strecoara, se consuma pe tot parcursul unei zile, fiind util in special in bolile grave (cancer etc.). In cazul in care va aflati in convalescenta si va confruntati cu o slabiciune cauzata de o boala grava, se pot adauga 2-3 galbenusuri batute spuma, 1 lingurita de drojdie de bere si miere dupa gust.

Cateva tratamente curente cu tarate de grau.

Constipatie cronica - se pun la 1 litru de apa 5-8 linguri de tarate de grau si 6-8 prune uscate si maruntite (fara samburi) sau 4 lingurite de stafide maruntite. Se lasa de seara pana dimineata, cand se strecoara prin tifon. Se consuma lichidul in cursul zilei. Este un tratament foarte simplu, eficient si care se poate lua, fara efecte secundare, perioade lungi de timp. Cei care nu au alergie, diabet sau obezitate pot adauga si 2-3 linguri de miere de albine.

Diaree - intr-un litru de apa se pun la macerat 5 linguri de tarate si 4 linguri de afine uscate (fructe maruntite). Se consuma zilnic. Un mic secret: daca se adauga doua linguri de miere, este un foarte bun laxativ, dar daca cantitatea este mai mare – 3-4 linguri pe zi - mierea devine utila contra diareei. In plus, mierea ajuta la foarte multe alte afectiuni, inclusiv in afectiunile intestinale care au nevoie de antibiotice, distrugand o serie de germeni patogeni.

Prostata - apa de tarate facuta cu ceai de seminte de bostan (Curcubita pepo). Se iau 8 linguri de seminte si se maruntesc cu coaja cu tot (neprajite si nesarate). Se pun intr-un litru de apa si se fierb 15 minute. Se lasa sa se raceasca. Se scurge numai apa de la suprafata, care contine ulei de bostan, si se pune deoparte pana a doua zi. Restul de lichid se va turna nestrecurat peste 5 linguri de tarate de grau. Se lasa de seara pana dimineata, apoi se strecoara. Se combina cu apa care contine uleiul. Se pot adauga sucul de la doua lamai si, eventual, miere, daca nu aveti diabet, obezitate sau nu sunteti alergici. Este un tratament simplu, care se poate lua in completarea altor tratamente mult mai costisitoare.

Laringita, faringita - apa de tarate cu miere, daca nu exista contraindicatii. Rezolva foarte rapid aceasta afectiune.

Impotenta sexuala, frigiditate - la apa de tarate se adauga suc de telina, in cazul impotentei (50 ml la litru), sau 50 ml suc de patrunjel, pentru frigiditate.

Cancer de colon - se pun 5 linguri de tarate de grau la un litru de apa (sau ceai din plante antitumorale), se lasa pentru 8-12 ore (de seara pana dimineata), cand se strecoara si se consuma indulcit cu miere (daca nu exista contraindicatii). Acest lichid se foloseste zilnic si la clisme.

Taratele tuturor cerealelor sunt veritabile medicamente

Boli de piele cronice (inclusiv cancer) - se fac bai cu tarate: 500 g tarate se pun in cada, intr-un saculet, peste care se toarna apa fierbinte. Apoi se completeaza cu apa rece, pana se ajunge la temperatura dorita (preferabil temperatura corpului) si se sta in cada 20-30 de minute. Baile se fac zilnic. Intern, se consuma tarate de grau cu plante medicinale specifice bolii, in una din formele de mai sus. Are rol cicatrizant, emolient si este indicat si in psoriazis sau ihtioza.
Clisme - 100 g de tarate se lasa intr-un litru de apa de seara pana dimineata. Se strecoara si apoi se incalzeste la temperatura corpului. Se fac clisme utile in cancerul de colon sau afectiuni intestinale grave.
Dureri abdominale sau reumatice, dureri sciatice etc. - se pun tarate intr-un saculet de panza, se incalzesc si se aplica calde pe locul dureros. Remediul e bun si la dismenoree sau fibroame uterine. Taratele se pot incalzi cu apa calda sau cu ceaiuri calde, cu care se umezeste saculetul inainte de aplicare. Se tine cat timp este cald. Se pune apoi din nou apa calda (ceai) si se aplica pe locul bolnav.

Efecte adverse sau contraindicatii legate de tratamentele cu tarate nu secunosc, cu toate ca se folosesc de sute de ani.

ROZMARINUL

Denumire stiintifica: Rosmarinus officinalis (provine din cuvintele latinesti "ros" = "roua" si "marinus" = "de mare", deci ar vrea sa insemne "roua marii"). Familia labiate (Lamiaceae).
Nume populare: martin, marin, rujmalin, rusmalin.
Ca o plantă iubitoare de soare (cu cât mai mult cu atât mai bun pentru aromă), care are nevoie de puţină apă şi care nu suportă îngheţul, rozmarinul iubeşte zona Mării Mediterane de unde îşi trage originile şi unde creşte sălbatic şi astăzi. Rozmarinul se cultivă în Spania, Franţa, Africa de Nord şi Statele Unite.
Similitudini si astrologie: Cu infatisarea sa de arbust ce-si pastreaza verdeata si peste iarna si ale carui crengi pot fi impletite in cununi, rozmarinul simbolizeaza statornicia, atractia fizica si renasterea afectiva. De aceea, el e prezent in obiceiurile de nunta, ca simbol al iubirii vesnice, de unde si zicala: "Cununa de mireasa din rozmarin sa-ti fie vesnic vie". Fiind un simbol al nemuririi, rozmarinul se regaseste de asemenea si in cultul mortilor.
Datorita parfumului sau puternic si intensiv, a fost pus in legatura cu soarele nepieritor, care guverneaza in corpul omului in primul rand inima si circulatia sangelui. El incalzeste trupul si inima, activeaza circulatia si functiile glandelor sexuale, poate dezmetici pe cineva din betie. Parfumul de rozmarin imbunatateste concentrarea si improspateaza simturile, fiindca planta poseda intr-adevar acea prospetime sugerata de numele ei: "roua marii".

Substante active: Rozmarinul contine: uleiuri esentiale ( borneol, camphor, cineol, linalol, verbenol, carnosol), taninuri, flavonoide (apigenin, diosmin, luteolin), acid rosmarinic, rosmaricina, heterozide, triterpene (acid ursolic, acid oleanic), resina, etc. Datorita acestora are numeroase efecte terapeutice : analgezic, antiseptic, antidepresiv, antiinflamator, expectorant, antiviral, afrodisiac, tonic, diuretic, etc.
Gustul rozmarinului este răşinos şi aromat. Rozmarinul proaspăt este foarte aromat. Dacă este uscat, gustul rozmarinului este uşor amar şi puţin iute motiv pentru care se foloseşte în cantităţi reduse.
Rozmarinul este un condiment clasic al bucătăriei mediteranene dar este folosit totodată şi în bucătăriile din restul Europei, în special cea Centrală. Se potriveşte pentru asezonarea mielului, a vânatului, a cărnii de porc şi pui. Foarte bun cu fructe şi legume precum roşiile, dovleceii, dar şi cu fasolea, cartofii şi alte legume.
Proprietati terapeutice: Activeaza circulatia sangelui, invioreaza mintea (recomandat pentru aromaterapie), stimuleaza digestia, menstruatia, ovulatia, mareste fertilitatea si are un usor efect afrodiziac asupra femeii si a barbatului, in aplicatii externe intensifica circulatia locala.
Sexualitate: Aceasta planta cu miros patrunzator se intalneste in ceremonialul de nunta, chiar si in zilele noastre. De cele mai multe ori, domnisoarele de onoare impart ramurele oaspetilor, ca simbol al iubirii eterne. Dar simbolistica include si unele indicii privitoare la proprietatile terapeutice ale acestei plante, caci de regula ierburile folosite in cadrul obiceiurilor de nunta au o influenta pozitiva asupra performantelor conjugale,. Rozmarinul este deosebit de eficace, el are o actiune usor afrodiziaca, mai degraba incalzeste toata "partea inferioara" a corpului.
In acelasi timp, rozmarinul activeaza circulatia sangelui, invioreaza si confera un plus de energie, ca un tonic (de pilda, sub forma vinului de rozmarin, stimulator pentru indragostiti, asa cum grecii il prepara si astazi, din crengute si flori).
"Rozmarinul ne poate fi de folos, ori de cate ori avem creierul suprasolicitat si organele de reproducere nu mai dau randament. Aceasta se manifesta fie prin menstruatii reduse, fie printr-o functionare deficitara a ovarelor, ceea ce duce la diminuarea fertilitatii. Rozmarinul este recomandat femeilor friguroase, celor care se plang adesea ca au picioarele si mainile reci, care isi scot hainele zgribulindu-se si n-ar renunta in ruptul capului la plapuma lor de lana ".
Pe de alta parte, rozmarinul impulsioneaza glandele sexuale, atat la femei, cat si la barbati. Administrat in prima jumatate a ciclului, adica de la oprirea menstruatiei pana la ovulatie, el ajuta la formarea ovulului si intensifica intr-o oarecare masura dorinta. Luat in a doua jumatate a ciclului, asadar de la ovulatie pana la aparitia menstruatiei, face ca fluxul sangelui menstrual sa devina mai abundent, efect extrem de util pentru femeile cu menstruatii prea slabe.
Dar rozmarinul nu se limiteaza la sustinerea ovulatiei si normalizarea menstrelor, ci reprezinta si un stimulent pentru declansarea contractiilor uterine, in scopul nasterii. De aceea, moasele recomandau bai calde cu rozmarin, pentru a grabi expulzarea fatului, daca travaliul se desfasura prea lent. Ca toate celelalte ierburi care activeaza circulatia sangelui, rozmarinul este si un tonic pentru uter si, in aceasta calitate, poate impiedica nasterile intarziate.
Datorită proprietăţilor de stimulare a corticosuprarenalelor, rozmarinul a fost considerat întotdeauna un elixir al tinereţii, care fortifică organismele anemice, debilitate prin boală sau aflate în convalescenţă. Planta acţionează în combaterea proceselor de îmbătrânire, astfel că persoanele consumatoare de rozmarin manifestă o vitalizare a activităţii tuturor organelor, un plus de energie şi de optimism.
Rozmarinul este indicat in: probleme digestive, obezitate, boli de ficat, gastrite, hipercolesterolemii, astm bronsic, edeme, afectiuni cardiace usoare provocate de consum de cafea, tutun sau stress, constipatii, cistite, sinuzite, nevralgii, migrene, depresii sau debilitate. Datorita continutului de carnosol si acid carnosic, neutralizeaza radicalii liberi din organism.
Rozmarinul este utilizat intens in industria cosmetica datorita efectului sau stimulant asupra foliculului de par si asupra circulatiei scalpului, ajutand la stoparea caderii parului si regenerarii acestuia. Are efect de regenerare a epidermei prin stimularea circulatiei sangelui la acest nivel. Infuzia de rozmarin se poate folosi la spalarea cavitatii bucale, pentru dezinfectarea si tonifierea gingiilor precum si pentru reimprospatarea respiratiei.

Prima utilizare în medicină datează din jurul anului 100 î.Hr., când se prepara un ulei „Oleum coctum“, eficient împotriva tetanusului şi a paraliziei.
Obiceiul de ardere a rozmarinului s-a pastrat pana tarziu, cand in secolul al IX-lea, francezii il utilizau astfel pentru purificarea aerului din spitale si pentru conservarea preparatelor din carne, dovedindu-se a fi mult mai puternic decat multi conservanti de astazi.
Rozmarinul este planta care simbolizeaza pacea, respectul si iubirea fiind utilizata adesea in ceremonia de casatorie. Multe mirese isi ascund in buchet o crenguta de rozmarin. La ceremonia de inmormantare rudele arunca rozmarin in mormant ca simbol ca cel plecat va fi respectat, pretuit si nu va fi uitat.
Legenda spune că bătrâna regină a Ungariei, Isabella, în vârstă de 70 de ani, care suferea de paralizie şi dureri acute de reumatism şi poliartroze, a visat un înger care i-a dăruit o crenguţă de rozmarin cu care să se facă sănătoasă. Prin macerare în alcool împreună cu alte specii aromatice, regina a obţinut o tinctură cu care s-a masat câteva săptămâni la rând. Efectele au fost miraculoase, bătrâna regină s-a vindecat, a început să întinerească, astfel că, în scurt timp, s-a recăsătorit cu regele Poloniei. Mult timp, „apa reginei Ungariei“ a fost utilizată în toată Europa, fiindu-i recunoscute efectele magice în tratarea reumatismelor.
Rozmarinul favorizează secreţia bilei
În bolile aparatului digestiv, preparatele pe bază de rozmarin se folosesc cu succes în gastrite şi infecţii gastro-intestinale, calmarea tulburărilor de stomac şi de intestine (colite) în cazul indigestiilor provocate de stres. Favorizează secreţia bilei prin acţiunea coleretică care măreşte de 1,5-2 ori cantitatea de bilă secretată. Prin funcţionarea optimă a ficatului se asigură o bună digestie, evitând apariţia unor afecţiuni hepatice (icter, ascită, dischinezie biliară, colecistite cronice, hepatite virale şi insuficienţă hepatică). Tranzitul intestinal leneş se accelerează şi dispar atoniile gastrice, balonările, aerofagia, râgâielile, iar gazele sunt eliminate rapid. Are efect în lipsa poftei de mâncare prin stimularea apetitului.
În afecţiunile cardiovasculare, rozmarinul este un remediu de mult consacrat, acţionând favorabil prin stimularea activităţii inimii slăbite şi dureroase, tratarea tensiunii scăzute (hipotensiune arterială), reglarea ritmului cardiac cu eliminarea palpitaţiilor şi extrasistolelor provocate de stările nevrotice.
Intervine benefic în cardiopatia ischemică dureroasă, în angina pectorală şi în prevenirea aterosclerozei coronariene ca urmare a curăţirii vaselor sanguine şi a evitării rigidizării pereţilor vasculari. Datorită conţinutului ridicat în flavonoide, rozmarinul intensifică circulaţia sângelui la nivel periferic şi la creier şi se evită arteritele, trombozele, scleroza cerebrală, edemele cardiace cu umflarea gleznelor, precum şi senzaţia de sufocare sau cea de răcire a mâinilor şi picioarelor, chiar în anotimpurile calde.
Stimulează memoria şi capacitatea de concentare
Pentru reglarea sistemului nervos, rozmarinul este neegalat tămăduitor, având efecte benefice în cazuri de insomnie, stări de nervozitate, angoase, vertij, migrene de origine nervoasă, dureri de cap, depresie psihică, anxietate. Intervine în instabilitate emoţională, oboseală prelungită, slăbirea treptată a memoriei, surmenajul fizic şi intelectual. La şcolari, studenţi şi adulţii cu muncă de birou, rozmarinul îmbunătăţeşte memoria şi capacitatea de concentrare.
Bolile osoase, respectiv reumatismul cardioarticular şi degenerativ, poliartrozele, durerile articulare şi musculare găsesc alinare prin tratamente cu produse din rozmarin. Aceleaşi efecte se constată şi în nevralgii, sciatică, contuzii, luxaţii articulare.
Datorită proprietăţilor diuretice, intervine favorabil în litiaza renală, colici nefritice, edeme renale, retenţie urinară. Prin stimularea secreţiei renale are rol de curăţire a organismului de toxine.
În tratamentele externe, rozmarinul şi-a dovedit eficacitatea în întărirea şi regenerarea firului de păr şi în activarea microcirculaţiei sanguine la nivelul pielii capului. Combate alopecia, seboreea, iar prin proprietăţile cicatrizante, antiseptice şi antimicrobiene intervine în vindecarea unor dermatoze, plăgi deschise, răni purulente, râie şi înţepături de insecte.
Formele de utilizare în fitoterapie
- Decoct din 50 g vârfuri înflorite, care se fierb 5 minute într-un litru de apă; se infuzează acoperit 15-20 minute, se strecoară şi se foloseşte sub formă de comprese contra reumatismului sau se toarnă în cada de baie, adăugând 20 g sare amară pentru tratamente în dureri musculare, edeme ale gambelor şi reumatism sau la spălarea capului contra mătreţii;
- Infuzie din 20 g vârfuri înflorite la 1 litru apă clocotită; se infuzează 10-15 minute acoperit, se strecoară şi se beau 1-2 căni pe zi, după mese, cu efecte în tratarea afecţiunilor de stomac şi intestine, steatoză hepatică, boli respiratorii (gripă, pneumonie), slăbirea memoriei, astenie, surmenaj, debilitate şi ameliorarea stărilor de menopauză (climax);
- Infuzie concentrată din 50 g vârfuri înflorite la 1 litru apă clocotită; se infuzează 15 minute şi se utilizează extern în gargarisme, spălături, duşuri vaginale, frecţii la entorse şi băi în reumatisme, artroze, convalescenţă şi la copiii nervoşi;
- Macerat din 15 g frunze şi flori la 1 litru apă rece din care se beau 1-3 căni pe zi;
- Tinctură din 10-15 g de frunze uscate la un pahar alcool 700 şi un pahar apă; se lasă la macerat 10-14 zile, se strecoară în sticluţe bine înfundate şi se consumă intern câte o linguriţă de 3-4 ori pe zi, înainte de mese, având efecte contra colicilor abdominale, ateroscleroză coronariană, scleroză cerebrală, astenie, oboseală, stări de slăbiciune, întărirea memoriei, debilitate fizică la tineri, pneumonie, hipotensiune, leşin (într-o cură de 3-4 luni). Pentru uz extern, tinctura se diluează de 3 ori cu apă fiartă şi răcită şi se foloseşte în comprese sau frecţii contra paraliziei faciale, hemipareză, reumatism, contuzii, luxaţii (în amestec cu salvie), gargară pentru dureri de dinţi, antiseptic şi cicatrizant în tratarea plăgilor, degerăturilor, eczeme, acnee şi seboree.

RETETE
Vin de rozmarin
* Alegeti cu grija cateva crengute de rozmarin cat mai proaspete, indepartand frunzele ofilite sau uscate. Desprindeti frunzele de pe crengi si introduceti-le intr-un borcan de sticla (cu capacitatea de circa 750 ml). * Turnati deasupra 0,7 l vin alb de buna calitate, umpland borcanul pana la gura, apoi nchideti-l bine si asezati-l pe un pervaz, in bataia soarelui. Din cand in cand, agitati-l. * Dupa 7 pana la 14 zile, vinul de rozmarin poate fi strecurat, presand bine plantele printr-un tifon curat. * La sfarsit, vinul se toarna inapoi in sticla initiala, pe care bineinteles ca intre timp ati spalat-o. E pus in frigider, unde va rezista cateva saptamani.
Cum se consuma:
Se bea la nevoie ori, daca doriti sa faceti o cura, luati zilnic 2-3 paharele de lichior, timp de cateva saptamani.
Ceai contra depasirii termenului nasterii
Pelinita - 1 lingura, verbina - 1 lingura, rozmarin - 1 lingura, scortisoara - 1 baton.
Toate se pun intr-o oala cu 1 litru de apa, se dau intr-un clocot si apoi se fierb la foc mic aproximativ 5 minute. Dupa care oala se ia de pe plita, se acopera si se lasa la infuzare inca 5 minute, pe urma ceaiul se strecoara si se toarna intr-un termos.
Incepand de la data calculata pentru nastere si pentru a impiedica o depasire a ei, se bea 1 litru de ceai, impartit in mai multe portii de-a lungul zilei - de preferinta in intelegere cu medicul care se ocupa de dvs.

Reţeta reginei Ungariei
- Apa reginei Ungariei se prepară din 100 g flori proaspete de rozmarin şi 20 g frunze proaspete de mentă puse la macerat în 1 ½ litri alcool 960, timp de 6 săptămâni la soare sau în loc călduros, cu agitare zilnică. Se strecoară prin stoarcere. Se adaugă apă de trandafiri (în cantitate egală) şi 50 picături ulei de rozmarin. Are efecte venotonice şi de împrospătare a tenurilor obosite şi cu pori dilataţi ca urmare a stimulării circulaţiei sanguine;
- Siropul de rozmarin se prepară numai din frunze proaspete, cu efecte excelente în ciroze, hepatite cronice, infecţii intestinale, afecţiuni bronho-respiratorii, pleurezie, nevralgii, epilepsie, paralizie, surmenaj fizic, tulburări cardiace pe fond nervos, anemie, hipotensiune, cancere;
- Vinul de rozmarin se prepară din 50 g frunze proaspete la 1 litru vin roşu de calitate, se lasă timp de 5 zile cu agitare repetată şi se consumă câte un păhărel la fiecare masă. Asociat cu frunze de salvie (câte 20 g din fiecare) şi o lingură de miere are efecte ca tonic general şi în afecţiuni cardiace, colesterol ridicat, precum şi contra asteniei, oboselii şi a stresului;
- Pulbere din frunze şi flori uscate şi măcinate fin din care se iau sublingual câte 1 gram de 4 ori pe zi, timp de minim 2 săptămâni, cu efecte de stabilizare a tensiunii arteriale, combaterea hipotensiunii şi în cazuri de instabilitate emoţională. Amestecată cu pâine albă prăjită şi măcinată, pulberea de rozmarin are bune efecte în albirea dinţilor şi fortificarea gingiilor;
- Uleiul eteric de rozmarin, diluat cu ulei de măslin, se administrează (câteva picături pe puţin zahăr) pentru întărirea nervilor şi contra crampelor intestinale, iar extern se foloseşte la frecţii în dureri reumatice, sciatică, nevralgii;
- Şamponul de rozmarin se prepară dintr-un pumn de frunze uscate, opărite cu 250 ml apă clocotită; se infuzează 3 ore acoperit şi se strecoară. În 500 ml apă distilată se
dizolvă 50 g săpun lichid de potasiu şi 10 g carbonat de potasiu care se fierb timp de 30 minute. După răcire se adaugă infuzia de rozmarin în care s-a adăugat 50 ml tinctură de rozmarin şi 1 linguriţă ulei eteric de rozmarin. Şamponul obţinut se trece într-o sticlă care se astupă bine şi se utilizează la spălarea părului de culoare închisă, eventual gras sau cu mătreaţă. Se constată un efect revigorant şi venotonic asupra pielii capului, ceea ce face ca spălatul să fie o adevărată plăcere.
Utilizări în alimentaţie
Bucătăria mediteraneană, mai ales cea franceză şi italiană, întrebuinţează rozmarinul proaspăt şi tocat mărunt la condimentarea multor preparate alimentare, cărora le dă un gust delicios, aromat, uşor amărui şi miros camforat.
Cu acest condiment se prepară supe (de ciuperci), sosuri (Grill şi cu ciuperci), umpluturi, preparate vânătoreşti, fripturi (de viţel, miel, porc, peşte şi pasăre). De asemenea, intră în reţeta de preparare a oţeturilor aromate şi a saramurilor sau la aromatizarea unor băuturi şi dulciuri. În toate aceste preparate alimentare exercită un important rol de activator al funcţiilor digestive şi efect tonic în buna asimilare a fierului, mai ales în curele antianemice la copii, bătrâni şi convalescenţi.
Din vechime s-au constatat proprietăţile conservante şi antiseptice ale frunzelor de rozmarin, fiind utilizat la prevenirea degradării cărnii şi la păstrarea mâncărurilor în stare proaspătă timp de mai multe zile, pe vreme de caniculă.

CRESTERE si RECOLTARE
Rozmarinul are nevoie de lumină şi căldură
Originea speciei este localizată în jurul Mediteranei, fiind cultivat, pe scară largă, în preajma litoralului. De altfel, denumirea ştiinţifică provine din două cuvinte latine „ros“ şi „marinus“, care înseamnă „roua mării“. Principalele ţări cultivatoare sunt Spania, Franţa, Italia, Tunisia, Maroc, fosta Iugoslavie şi, mai recent, SUA şi China.
În stare spontană se cultivă pe terenuri însorite, pietroase, pe ziduri vechi, ferite de curenţi reci şi ierni aspre.
În România se cultivă ca plantă ornamentală în grădini, sere şi apartamente, mai ales în zonele sudice şi sud-vestice, până la altitudinea de 1.500 metri, fiind mult apreciată pentru parfumul foarte plăcut de tămâie şi camfor.
Condiţii favorabile de cultură sunt în sud-vestul ţării (câmpia Timişului) şi în zonele ferite de curenţi reci din Dobrogea. În restul ţării, rozmarinul se cultivă în grădini, sere şi balcoane, fiind lăsat în aer liber în timpul verii, dar se protejează în timpul iernii, deoarece pretinde lumină intensă şi temperaturi care să nu scadă sub 6 grade C. În aceste condiţii poate supravieţui în cultură timp de 10-20 de ani.
Planta se prezintă ca un subarbust peren, veşnic verde, stufos, de talie scundă, cu tulpini verticale, puternic ramificate, înalte de 40-80 cm, uneori ajungând la 120-150 cm în condiţii optime de căldură şi umiditate.
În scopuri terapeutice şi condimentare se folosesc frunzele sau vârfurile înflorite, recoltate începând din anul III de cultură, prin tăiere la maxim 5 cm sub ultima ramificaţie.

Sugestii de recoltare: Rozmarinul se recolteaza pe toata durata verii. Manunchiurile de crengi se atarna cu varfurile in jos, ca sa se usuce. Deosebit de pretioase sunt florile, culese cate una, ce pot fi adaugate la amestecurile de ceaiuri pentru indragostiti. Bogate in uleiuri volatile sunt mai ales frunzele, care pot fi utilizate si in scopuri terapeutice. Tulpinile se intrebuinteaza la fumigatii ori se fierb pentru bai de sezut.
Momentul ideal de recoltare este cu Luna in crestere, sub semnul Taurului sau al Gemenilor