vineri, 30 noiembrie 2012

Medicamentul medicamentelor: POLENUL CRUD


Nu se poate compara, ca eficienţă, cu polenul uscat. Iar ca gust, nici atât. Luat proaspăt, din stupul albinelor, este o uzină de sănătate

Tatăl polenului crud
O descoperire remarcabilă pentru apicultură, nu­triţie şi apiterapie a constituit-o polenul crud. În spatele lui se află o întâmplare care merită a fi relatată. În martie 1992, Patrice Percie du Sert, inginer agricol şi apicultor pasionat din Franţa, era într-o stare alterată de sănătate, din cauza muncii extenuante. Medicul i-a spus că nu mai poate conti­nua la fel ca până atunci.
Cum albinele începuseră recoltarea polenului, atras de culorile plăcute şi proas­pete ale granulelor, s-a lăsat purtat de dorinţa de a-l gusta pentru prima oară, direct din colector. Era atât de plăcut în stare proaspătă, încât nu s-a oprit până nu a mâncat o bună cantitate, între 100 şi 200 de grame. Zilele urmă­toare, tentaţia s-a repetat, apoi a observat că se simte mai bine. După o săptămâ­nă, avea din nou vivacitatea şi optimismul obişnuite. Era totuşi nedumerit de cele petrecute şi se întreba dacă polenul fusese sursa stării sale de bine. Mirarea se datora faptului că de curând îşi încheiase cura uzuală de polen uscat, fără să fi observat o schimbare notabilă în starea sa. Spre a se convinge, a făcut o pauză de o săptămână în consumul de polen crud, observând că din nou se simte mai rău, apoi a reluat cura. A făcut acest lucru de trei ori, spre a-şi confirma observaţia, după care a început să ofere polen crud în locul celui uscat apropiaţilor săi. Îmbunătăţirile erau evidente la toţi cei care îl consumau. Patrice a înţeles că acesta era drumul său, de a cerceta şi promova polenul crud. I s-a dedicat, ajungând să coordoneze un întreg laborator de studii în domeniu. Astăzi, obişnuim să-i spunem "tatăl polenului crud”. După 14 ani, în 2006, a scris o carte "Ces pollens qui soignent” ("Aceste polenuri care vindecă”), publicată în mai multe ediţii.
L-am cunoscut în 2007, la Melbourne, la Con­gresul Apimondia, când mi-a şi dăruit cartea sa. Fiind la curent cu descoperirea luişi dornică de experi­mentare, utilizam deja polen crud de câţiva ani. Am fost însă încântată să aflu de cercetările laborioase în­treprinse şi sistematizate într-un tratat cu elemente de comparaţie între polenul proaspăt congelat şi cel uscat. Pe lânga "iasca” cu gust adesea neatrăgător şi cu o consistenţă nisipoasă, aşa cum se prezintă polenul us­cat, polenul crud este un veritabil regal de gusturi, miro­suri şi culori care aduc în minte imaginea câm­pului cu flori. Mergând cu comparaţia până la ele­mente de microscopie, toate înclină balanţa în favoarea polenului crud. Polenul crud conţine o mare varietate de vitamine, enzime, microelemente dificil de găsit într-un alt produs natural.

Originea polenului recoltat de albine
Când încercăm să înţelegem proprietăţile polenului, ca şi pe ale oricărui produs al stu­pului, trebuie să pornim de la analiza scopului pentru care albinele îl recoltează. Pentru albine polenul are o însemnătate deosebită, fiind sursa lor principală de hrană, de proteine, de vitamine, minerale şi alţi micronutrienţi. De calitatea po­le­nului adus la stup depind atât vigoarea fa­miliei de albine, cât şi capacitatea de apărare, prin tăria veninului lor. De asemenea, cu cât polenul este mai bun, cu atât lăptişorul de matcă este mai valoros. Sunt astfel mai bine hrănite larvele tinere şi matca. Trântorii consumă şi ei mult polen, ceea ce le conferă putere şi fecun­ditate.
Polenul floral este, de fapt, celula sexuală masculină a plantei. Este dispusa o pulbere fină pe stamine. Albinele preiau această pulbere, apoi o amestecă cu miere şi nectar regurgitate, cât şi cu secreţii proprii. Astfel, pot să formeze granu­lele colorate binecunoscute, adică polenul apicol sau recoltat de albine, care ajunge în stup ori în recolta­toarele apicultorilor.
Pentru a forma o singură granulă de polen, albina trebuie să viziteze în medie 300 de flori.
Compoziţia şi proprietăţile organoleptice ale di­feritelor tipuri de polen dife­ră în funcţie de genul şi spe­cia plantelor de origine, pre­cum şi de momentul recol­tării. După cum florile se schimbă pe parcursul anului, vom afla şi la diferitele loturi de polen apicol gusturi di­verse, mirosuri, arome, cu­lori. Este o varietate naturală care oferă plăcere şi utilitate consumatorului, tot la fel cum alimentaţia noastră tre­buie să fie, în general, variată şi echilibrată.
Fiind o celulă sexuală a plantelor, e firesc că polenul este încărcat cu acele principii care sunt necesare unei noi fiinţe spre a se forma şi dezvolta. În plus, cum multe plante sunt medicinale, el poate trans­fera şi proprietăţile lor terapeutice.

Însuşirile medicale ale polenului crud
Refacerea florei intestinale
Un întăritor de excepţie pentru copii

Lucru destul de puţin cunoscut, polenul crud este un probiotic vegetal. Cercetările microbiologice de laborator din ultimii ani au dezvăluit un important conţinut în lactobacili şi bifidobacterii a căror prove­nienţă se află în stomacul albinelor.

Toate acestea sunt folositoare tubului nostru digestiv, unde polenul crud poate reface flora habituală. Prin con­ţinutul său de lactobacili natural dezvoltaţi, polenul crud apicol se poate lua la întrecere cu iaurtul.

Toto­dată, prezenţa lactobacililor na­tu­rali din polen realizează şi o inhi­biţie directă asupra germenilor pato­geni din tubul digestiv, cum au de­monstrat experimentele lui Pa­trice du Sert. În plus, polenul crud conţine câteva tipuri de drojdii, care la ni­ve­lul intestinelor ne protejează contra instalării unor micoze. Po­lenul uscat nu exercită aceste ac­ţiuni. Toate aceste micro-organisme sunt distruse atunci când polenul este încălzit pes­te 40 grade Celsius, pentru uscare. În schimb, dacă e păstrat crud, la con­gelator, ele ră­mân într-o stare latentă, iar la decongelare redevin active.

Polenul crud - polivitaminizant

În polenul crud se găseşte o generoasă paletă de vitamine, atât liposolubile -A (şi provitamina A), D, E, F -, cât şi hidrosolubile - C, P (rutin), acid olic, B1, B2, B3 (PP), B5, B6, B8 (H). Unele dintre ele se găsesc în cantităţi atat de mari, încât 30 g polen asigură integral doza zilnică recomandată.
Vitamina A este cunoscută şi drept vitamina ochiului. În polenul poli­flor se găsesc mari cantităţi de provitamina A; în unele sorturi (salcâm galben) chiar de 20de ori mai mult decât în morcovi.
Tocoferolul (E) îşi trage denumirea din grecescul "tokos” care înseamnă "a naşte” şi este considerat vitamina fertilităţii.
Vitamina P (rutin) este trofică a pereţilor tuturor vaselor de sânge, în special a capilarelor, fiind şi antitrombotică; previne hemora­giile, cu deosebire cerebrale şi retiniene; menţine me­ta­bolismul oxidativ al ţesutului nervos.
Biotina are un rol cheie în metabolismul proteinelor, glucidelor şi lipidelor, precum şi în procesele de eliminare a bio­xi­du­lui de carbon.
În cantităţi importante se găseşte şi Vi­ta­mina B3 (niacina). Între altele, ea este implicată în pro­tecţia contra mutaţiilor genetice, fiind utilă în pre­venţia cancerului.
De asemenea este multă vitamina B1. Merită menţionat că B1 este pierdut în mod exa­gerat de către cei care au un regim alimentar bogat în za­hăr rafinat. Acesta este omniprezent azi, chiar şi în produse ce nu sunt deserturi (muştar, pâine, chipsuri, sosuri...). Carenţa de B1 creată astfel artificial afectea­ză sever sistemul nervos. Ceea ce este una dintre expli­caţiile pentru tulburările de comportament de la copii şi adolescenţi, astăzi mari consumatori de dulciuri şi sucuri.
Vitamina B9 (acidul folic), de asemenea bine reprezentată în polen, protejează contra anemiei, trom­bocitopeniei şi altor anormalităţi sanguine. În privinţa vitaminei C, dacă se consumă polenul aşa cum este recomandat de regulă, adică dizolvat în apă şi suc de lămâie, sau într-un suc fresh, se acoperă cea mai mare parte din necesarul zilnic. Polenul are doar urme de vitamina D, dar joacă un rol important în producerea ei de către organism, prin stimularea activităţii enzima­tice. În mod indirect, polenul favorizează normalizarea nivelului sanguin de vitamina K antihemoragică, care este produsă în corp de către flora intestinală. Polenul normalizează flora prin lactobacili şi o hrăneşte prin nutrienţi.
De menţionat că în zilele noastre carenţele vita­mi­nice sunt multiple. Alimentaţia modernă este multiplu sărăcită în vitamine, datorită chimizării exagerate din agricultură, procesărilor multiple din industria ali­mentară, cât şi aditivării chimice a alimentelor. În plus, consumul exagerat de alcool, tutun, zahăr rafinat, an­tibiotice accentuează carenţele. Medicina conven­ţio­nală încearcă să compenseze cu vitaminele şi polivi­taminele de sinteză din farmacii. Dar cine poate cal­cula exact necesarul fiecărui organism, cine poate spune cât se absorb vitaminele de sinteză şi cât de bine sunt ele utilizate de organism? Un exemplu in extremis asupra eficienţei lor la administrarea de lungă durată îl constituie copiii supra-ponderali, datorită hipervita­minizării. Astăzi, toţi medicii se confruntă cu situaţii patologice tot mai complexe, ce includ poli-carenţe vitaminice. Cu atât mai util este un polivitaminizant natural, din care corpul îşi extrage armonios ce şi cât are nevoie.

Polenul crud - polimineralizant
O minune a lui Dumnezeu: albina
Absorbţia şi funcţionarea corectă a unor minerale este condiţionată de alte minerale ori vitamine. Exem­plu: absorbţia calciului este dependentă de magneziu, totodată şi de fosfor, care susţine şi absorbţia fierului; dar şi absorbţia fosforului depinde de calciu. La fel putem extinde dezbaterea pentru oricare dintre ele­men­tele minerale ale corpului nostru. Dacă facem analize de sânge şi determinăm o carenţă oarecare, să zicem de calciu, nu înseamnă că dacă luăm calciu singular, problema e rezolvată; trebuie ca şi restul componen­telor aflate în inter-relaţie cu el să fie la niveluri corespun­zătoare, spre a reveni la echilibru. Aceste relaţii se pot nor­ma­liza printr-un aport complex de elemente nutritive, oferite in­ter-relaţionar la "pa­chet”, de anumite produse. Polenul crud este unul dintre cele mai importante.
În polenul crud se găsesc practic toate elementele chimice care constituie corpul omenesc. De menţionat ca macroelemente minerale Ca, Mg, P, K, Na şi ca microelemente Cu, Fe, Mn, Ni, S, Se, Si, Zn, B, Co, Cr, I, Mo.
Atrag în mod particular atenţia asupra câtorva dintre ele.
Zincul, deşi aflat în orga­nism în cantităţi foarte mici, mai puţin de 2 g la un adult de 70 de kg, este element constitutiv pentru mai bine de 200 de enzime din cele peste 1.000 care ne ges­tionează viaţa.
Seleniul este un antioxidant puter­nic, lucru cunoscut de multă vreme, aflat în cantităţi mici în întreaga natură, iar în corpul uman circa 20 mg. După nuca de Brazilia, polenul este creditat ca a doua sursă naturală de seleniu.
Borul, un element puţin cu­noscut, este necesar pentru rezistenţa oaselor, stimu­lează funcţiile cerebrale şi vivacitatea mentală, favori­zează somnul, contribuie la reglarea secreţiilor de hormoni sexuali. Se găseşte destul puţin în surse na­turale, iar polenul este una dintre ele.

Polenul - aliment funcţional
În medie, polenul poliflor conţine: proteine 23,7%, lipide 4,8%, glucide 27,8%, apă 7-11%, fibre solubile şi insolubile 13-14%.
Proteinele se găsesc în polen în proporţie mai mare decât în carne, iar mare parte dintre ele sunt sub formă de aminoacizi, care se absorb direct, fără efor­turi din partea organismului. Bogăţia de aminoacizi întrece în medie de 3 ori oul, brânza şi carnea.
Numărul reacţiilor chimice (cunoscute) care au loc în organismul uman este de ordinul miilor. Aproape toate acestea sunt catalizate de către enzime. În polen se găsesc circa 100 de enzime, cât şi co-enzime şi pro-enzime.
Astăzi se ştie tot mai mult despre necesitatea con­su­mării de antioxidante,spre a preveni îmbătrânirea şi îmbolnăvirile, în special cancerele.
Unele dintre cele mai apreciate sunt vitaminele A şi E, care se găsesc în mari cantităţi în polen.
Dar o mai intensă acţiune antioxidantă o conferă polenului flavonoidele din com­poziţia sa. Se consideră că unele dintre acestea sunt de 200 de ori mai puternice decât vitamina E. Spre exemplu, comparativ cu alte vegetale cunoscute cu efecte antioxidante, 30 de g de polen echivalează cu consumul a 1350 g de broccoli... Flavonoidele reduc incidenţa cancerelor (ex. sân, prostată) asociate regimurilor alimentare bogate în grăsimi saturate.
Fitosterolii din polen reduc absorbţia colesterolului şi influenţează excreţia de săruri biliare, reducând inci­denţa cancerelor rectal şi de colon. Totodată menţin echilibrul mecanismelor imune.
Ca o mărturie personală, soţul meu şi cu mine consumăm de aproape trei ani câte 50 grame de polen crud la micul dejun, şase zile pe săptămână. Ne-am con­vins în acest timp că datorită produselor stupului am reuşit să facem faţă sănătoşi perioadei de greu efort prin care trecem. În plus, am observat cum, funcţional, întregul corp se aşează pe o direcţie ce tinde către ideal.
Un alt exemplu practic ce merită reamintit este cura de produse apicole făcută de apiterapeutul Anto­nio Couto din Portugalia. În 2009, la vârsta de 47 de ani, s-a decis să facă un experiment personal: în loc de alimente uzuale, a mâncat timp de 6 luni doar polen (250 g/zi), miere, puţin lăptişor de matcă şi propolis, şi unele sucuri de fructe, în care îşi dizolva polenul. Şi-a desfăşurat viaţa normal, analizele de sânge urmărite lunar au fost impecabile, incluzând şi normalizarea colesterolului în prima lună, şi a pierdut 7 kilograme din greutate.
În unele ţări din UE, polenul este deja considerat în mod legal aliment. Legislaţia română include, în mod greşit, polenul în categoria "produselor animale”, chiar dacă pare evidentă originea sa vegetală. Dată fiind apropierea postului Naşterii Domnului, am căutat o părere competentă pentru li­niştea sufletelor tuturor creş­ti­nilor. Pă­rintele ieromonah Teo­fan de la Mânăstirea Nera ne-a confirmat că, în mod incon­tes­tabil, polenul se poate consi­dera un produs de sec.

Există hormoni în polen?
Trei sute de flori pentru o granulă de polen
Răspunsul simplu este nu. Mai pe larg, vegetalele nu pro­duc şi nu conţin hormoni, în înţelesul biologiei umane. Ele au în schimb nişte substanţe numite au­xine, care ţin sub con­trol creş­terea plantelor. Auxinele se gă­sesc de regulă în părţile lor tinere, în seminţe şi polen. Sunt sub­stanţe care pen­tru om contribuie la reglarea unor funcţii fiziolo­gice. Un exem­plu simplu: la administrare de durată, părul corporal se diminează la femei şi se fortifică la bărbaţi, iar părul capilar se înfrumuseţează la ambele sexe.

Ce indicaţii are polenul?

Afecţiuni hepatice. Polenul este un foarte pu­ternic hepato-protector şi hepato-trofic, fiind indicat de la simpla steatoză, hepatite acute şi cronice, până la ciroze şi cancere hepatice. De asemenea, susţine fi­catul, flora intestinală şi întregul organism, prin mul­tiple mecanisme, în cursul altor terapii convenţionale. Este de mare folos ca adjuvant în chimio-terapie şi radioterapie, unde efectele favorabile sunt vădite de starea clinică şi analizele bune de sânge.
Cancerul de prostată - Încă de mult timp, po­lenul era cunoscut ca eficient în prevenirea şi tratarea afecţiunilor prostatei. Cercetările de laborator au dez­văluit câteva dintre mecanismele implicate. Seleniul din polen reface rezervele din testicule şi canalele adia­cente prostatei, de unde se pierde prin spermă. Acesta este un puternic antioxidant şi anticanceros. Fitosterolii susţin buna funcţionare a prostatei şi reduc incidenţa hiperplaziei de prostată. Odată cu vârsta se cunoaşte că scade capacitatea endogenă de sinteză a vitaminei D, care este implicată şi în buna funcţionare a prostatei, implicit, atunci când lipseşte, în cancerul de prostată. Dar producerea vitaminei D este favo­ri­za­tă de polen pe căi enzimatice. Vitamina E şi zincul protejează de asemenea contra cancerului.
Flavonoi­dele din polen, prin acţiunea lor intens antioxidantă, protejează contra peroxidării grăsimilor saturate, ce sunt implicate în cancerul de prostată, ca şi în cel de sân.
Cancerul de sân la femei prezintă, sub raport cauzal, unele similarităţi cu cel de prostată la bărbaţi. Elementele descrise mai sus, cât şi un regim alimentar bogat în fibre solubile (prezente în polen) şi acizi graşi polinesaturaţi, contribuie la profilaxia şi tratamentul acestor tipuri de cancer.
Colesterol şi trigliceride - O doză de 30 g polen asigură circa 15% din raţia zilnică de fibre. Aceasta contribuie la redu­cerea LDL colesterolului. Polenul tinde să normalizeze şi nivelurile de trigliceride în condiţiile în care ali­mentaţia şi stresul sunt corect gestionate.
Polenul în profilaxia osteoporozei este men­ţionat de dr. Patrice Percie du Sert în cartea sa. Studii făcute pe şobolani au demonstrat că polenul previne resorbţia osoasă. Polenul susţine producerea de vitami­na D, cât şi absorbţia şi utilizarea calciului şi fosfo­rului.
Este un bun trofic pentru creier, lucru remarcat de studenţii în sesiune. Polenul crud este util în acti­vitatea intelectuală intensă, depresii, pentru reducerea efectelor stresului prelungit, a oboselii cronice.
Cure de slăbire - persoanele supraponderale, datorită regimului lor alimentar defectuos, sunt de regulă multicarenţate şi constipate. Polenul le este de mare folos. Fibrele şi lactobacilii refac flora intestinală şi combat constipaţia. Aşa cum şi practica o arată di­rect, el este de folos în curele de slăbire, asociat cu o alimentaţie echilibrată, dominată de vegetale. În aceste cazuri, polenul poate înlocui una-două mese pe zi.
Polenul crud este indicat în toate stările caren­ţiale, inclusiv anemii de orice natură.
La femeile cu men­struaţii abundente, îmbunătăţeşte calitatea sânge­lui şi contribuie la reglajul funcţiilor hormonale.
Polenul este un bun trofic muscular, fiind adec­vat sportivilor şi tuturor acelora care desfăşoară acti­vitate fizică intensă şi au nevoie de o bună structură mus­culară. Susţine şi muşchiul cardiac, hrăneşte bine pereţii tuturor vaselor de sânge. De aceea este deosebit de util în profilaxia şi tratamentul afecţiunilor cardio-vasculare.

Polenul crud şi alergiile
Este bine de lămurit că alergiile de primăvară sunt determinate de po­lenurile purtate de vânt, şi nu de po­lenurile recoltate de albine. Alergiile la polenurile recoltate de albine, în special la polenul crud, sunt cazuri rari­si­me.
A­ceasta nu trebuie să ne sperie, aşa cum, de exemplu, nici faptul că unele per­soane sunt alergice la căpşuni nu ne face sa nu le mai savurăm. Dimpotrivă, s-a observat la persoanele cu alergii de primăvară că dacă consumă curent polen crud (minim 3 linguriţe/zi) fenomenele alergice se reduc.
Polenul crud (nu şi cel uscat) poate fi utilizat în general în terapia alergiilor.

Utilizarea polenului
Polenul poate fi ingerat şi în amestec cu miere
Păstrarea polenului crud se face la congelator, pen­tru perioade îndelungate (luni, ani). Decongelat nu-şi pierde din proprietăţi. Datorită conţinutului scăzut de apă, la decongelare nu se sparge membrana celulară şi nu apare nici un "suc celular” în care să se piardă ori să se deterioreze principii active. Patrice du Sert a făcut în laborator 12 congelări-decongelări succesive, fără a se determina nici o degradare. Scos de la conge­lator, se poate păstra fără a fi închis ermetic (lactoba­cilii au nevoie de aer spre a supravieţui) până la 7-10 zile, la temperatura ambientală (în regim de "cămară”) sau în frigider.

Dozele utile în regim obişnuit de viaţă sunt de :
2-5 g/zi la copii sub un an,
5-10 g/zi la copii de 1-10 ani,
10-30 g/zi peste vârsta de 10 ani.


În regim de supraso­licitare (fizică sau intelectuală), cât şi în cure de încăr­care nutritivă, cantităţile pot creşte până la 50-100 g/zi.
La fel şi în curele de slăbire,când polenul poate înlo­cui una-două mese ale zilei. Este indicat ca persoanelecu probleme de sănătate să ceară sfatul unui medic apifitoterapeut.


Spre a se absorbi complet din tubul digestiv e bine ca polenul să fie predizolvat în apă cu suc de lămâie proaspăt, într-un suc fresh, borş sau kefir (iaurt);
vo­lumul orientativ (polen plus lichid): 150 ml pentru 30 g polen.
Trebuie să stea la dizolvat minimum 20 de mi­nute. Când este în doză unică, ideal se adminis­trează dimineaţa.
Cei care iau prima dată e bine să crească progresiv dozele şi să înceapă administrarea după ce au mâncat. Mai târziu, se poate trece la administrarea pe stomacul gol.
Spre a descrie corect şi complet polenul, cu com­poziţia, proprietăţile şi acţiunile sale complexe, ar fi nevoie de un tratat în mai multe volume. Închei acest text, permiţându-mi să-l citez pe respectatul profesor dr. Mencinicopschi: "Astăzi scapă cine ştie, cine este informat, nu mai scapă cine poate”...
Dr. Cristina Aosan
www.melidava.ro

2 comentarii:

Ione Kuth spunea...

Felicitari pentru acest articol despre polen crud!

Cristina Muresan spunea...

Buna,
In primul rand felicitari pentru articolul detaliat :)
Ma numesc Cristina si as adauga la acest articol cat de benefic este consumul de polen crud, miere si alte produse apicole.
Am inceput sa consum polen crud intr-un moment al vietii nefavorabil dpdvd al sanatatii.Am suferit de diferite infectii vaginale combinate sindromul polichistic.Tratament:bisturiu.Nu am acceptat ideea de a ramane fara un ovar la o varsta frageda(aveam 15 ani)si am cautat alternative de tratamente naturiste.Am tinut dieta combinata cu polen crud(administrat dimineata) si diferite tipuri de ceaiuri.Polenul se poate combina cu fructe, iaurt,ceaiuri sau chiar gol.Vreau sa va spun ca dupa aprox. o saptamana jumate de tratament de la un chist cat pumnul s-a micsorat la unul de dimensiunea unui bob de fasole, ulterior absorbindu-se complet.
Va recomand cu drag produsele apicole, fiind benefice pt diferite tipuri de afectiuni.
Azi consum polen crud de aici :http://www.apiland.ro/
Sanatate multa.
“Mens sana in corpore sano”

 
Alterative Medicine Blogs - BlogCatalog Blog DirectoryDirector web luxdesign28.ro ClickLink.ro
>