duminică, 21 august 2016

Hreanul minune

Gama uriaşă de afecţiuni vindecate cu hrean. Condimentul-afrodisiac calmează dureri articulare atroce


Hreanul este una dintre legumele cele mai utilizate în bucătăria românească, pentru condimentarea mâncărurilor. Pentru aroma şi gustul picant, hreanul este foarte folosit în industria conservelor dar şi la pregătirea murăturilor. Rădăcina de culoare alb-gălbuie este bogată în vitamina C, iar marinarii o luau cu ei în călătorii pentru a preveni scorbutul.
 În scop medicinal, hreanul se foloseşte ras şi amestecat cu oţet. 
Denumit ştiinţific „Armoracia rusticana“, hreanul este o rudă foarte apropiată a verzei şi a conopidei, dar şi a muştarului. Mirosul înţepător al rădăcinii de hrean este dat de sulfura de alil, o substanţă prezentă şi în usturoi ori ceapă, care prin radere dă naştere unei substanţe numite mirosina, cea care dă proprietatea iritantă a plantei.    
Rădăcina de hrean conţine de două ori mai multă vitamina C decât lămâia, vitamine C, A, B1, B2, săruri, minerale de fier, potasiu, calciu, magneziuacid clorhidric, carbonic, glutamine, aspargină.   
 Hreanul mai conţine un ulei esenţial bogat în compuşi cu sulf cu miros dulce, cunoscuţi drept glucozilinaţi şi care se găsesc doar în plantele care aparţin familiei muştarului. Ei pot irita pielea, provocând băşici şi arsuri.    Are efect stimulant asupra aparatului digestiv, accelerează peristaltismul intestinal, combate atonia intestinală, având efect laxativ sau purgativ, are efect expectorant şi decongestionant la nivelul căilor respiratorii superioare, revulsiv în aplicaţii externe, tonic cardiac, fortifiant în stări de debilitate, vermifug, antiparazitar, are un rol important în fiziologia sistemului nervos, de a induce o stare de bine, de satisfactie, de plăcere, relaxare are actiune excitant renală, diuretică.   Hreanul este folosit de multe secole, în Europa, ca plantă medicinală. A fost considerat un remediu natural încă din preistorie, aşa cum o arată descoperirile arheologice făcute în Europa. Hreanul este foarte bogat în nutrienţi, la fel ca legumele cultivate, însă are şi proprietăţile unei plante sălbatice, având o rezistenţă cu totul ieşită din comun, precum buruienile. 

Hreanul poate fi folosit ca aliment, stimulent al digestiei sau ca remediu medicamentos în tinctura, oţetul de hrean, făina de hrean sau în formă naturală, ras sau macerat.  
 O cură cu hrean şi miere de albine, de exemplu, câte o lingură înainte de micul dejun, ajută în ameliorarea bronşitelor, a pneumoniilor, în tratarea unor afecţiuni precum astmul, gripa, răcelile, cardiopatia ischemică, hipertensiunea arterială, inapetenţă, stări de debilitate fizică. Ajută digestia şi ameliorează tusea. Proprietatea lui de a stimula transpiraţia îl recomandă ca remediu pentru scăderea temperaturii corpului.   Conţine şi minerale foarte importante, precum fierul, potasiul, calciul şi magneziul. Mirosul înţepător şi gustul de foc al rădăcinii se datorează mai multor compuşi chimici, între care şi aşa-numiţii  Glucozinolaţii, compuşii chimici care dau mirosul înţepător, s-au dovedit un adevărat fenomen în lupta cu bacteriile dăunătoare, fiind uneori mai eficienţi decât cele mai avansate antibiotice de sinteză. Mai nou, cercetări de specialitate au arătat că focul conţinut în rădăcina de hrean are şi proprietăţi citostatice foarte puternice, glucozinolaţii fiind eficienţi în foarte multe forme de cancer, precum cel de piele, de plămâni, de colon sau de stomac.   
Cum putem prepara hreanul   
Salata de hrean: se spală trei-şase rădăcini de hrean, se curăţă bine şi se dau prin răzătoare. Peste ele se adaugă o sfeclă roşie fiartă şi dată, de asemenea, prin răzătoare. Cele două legume se amestecă foarte bine, după care se adaugă sare, ulei şi oţet după gust. Se adaugă şi puţină miere, după care se amestecă bine şi se pun într-un borcan închis ermetic, cu capac. Salata de hrean se păstrează la frigider, fără probleme, vreme de două săptămâni, timp în care îşi va conserva proprietăţile terapeutice.   
Siropul de hrean: se dă prin răzătoare o rădăcină de hrean, se adaugă patru linguri de miere, se amestecă bine şi se lasă 20-30 de minute la macerat. Se strecoară, presând conţinutul cu un tifon. Se obţine siropul crud. Resturile care rămân în tifon se pun la fiert cu puţină apă, cât să le acopere. După fierbere, se strecoară prin presare, se lasă să se răcească, apoi se amestecă împreună cu siropul crud. Se iau trei linguri pe zi. Compoziţia este recomandată pentru astm, bronşită cronică, afecţiuni ale căilor respiratorii medii şi inferioare, în general.


Tratamente cu hrean, recomandat pentru boala canceroasă    
Un studiu recent făcut la Universitatea Illinois, Statele Unite, arată că administrarea zilnică de hrean creşte rezistenţa organismului uman la boala canceroasă, atât în ce priveşte prevenirea îmbolnăvirii, cât şi la tratamentul bolii deja instalate. Pacienţii cu tumori cu diferite localizări prezintă o mai bună vitalitate, evoluţia bolii este încetinită, celelalte tratamente, fie ele naturale sau alopate, sunt potenţate de către această rădăcină. 
Se administrează, în mod special, salata de sfeclă cu hrean, minimum 50 de grame pe zi.   

Hreanul este recomandat şi pentru infecţii urinare sau infecţii renale. Cincizeci de grame de hrean proaspăt, ingerate pe parcursul unei zile, atacă bacteriile parazite din rinichi, vezică şi de pe traiectul urinar, distrugându-le. Tratamentul trebuie să dureze minimum 21 de zile şi se asociază cu oricare altă formă de tratament cu antibiotice, naturale sau de sinteză.   

Rădăcina de hrean rasă se pune în cataplasme pentru calmarea nevralgiilor, junghiurilor; rădăcina de hrean rasă în amestec cu mierea se consumă dimineaţa câte o linguriţă înainte de masă, într-o cură de 30 zile, pentru combaterea bolilor cardio-vasculare.   

Tinctura de hrean: câte 20 picaturi de 3 ori pe zi este eficientă în tratamentul parazitozelor intestinale, precum tenia; se dau pe răzătoare rădăcinile de hrean, se pun într-un borcan, până se umple 1/3 iar restul se acoperă cu alcool de 60 grade, se lasă la macerat 10 zile după care se strecoară şi se păstrează la loc răcoros.  

 Vin tonic: într-un litru de vin rosu se pun 20 linguri de hrean ras, se lasă la macerat 8-10 zile, apoi se strecoară; se administrează câte 3-4 linguri din acest vin tonic pentru stimularea digestiei, creşterea apetitului, reglarea activitatii cardiace, prevenirea litiazei renale, iar pe termen lung poate fi un bun afrodisiac, tonic sexual, energizant.


Alte recomandări ale hreanului   
Retenţie de lichide - Consumul regulat de hrean, mai ales după orele după amiezii, este un foarte bun diuretic, foarte util celor care au tenul, mâinile sau picioarele umflate din cauza retenţiei de apă.   
Bronşită cronică şi acută - se consumă zilnic 4-10 linguriţe de hrean ras, simplu sau în salata cu sfeclă roşie, al cărei mod de preparare l-am pre­zentat mai sus. Suplimentar, se pun seara cataplasme cu hrean pe zona toracelui. Hreanul are efecte antibiotice puternice, expectorante şi bronhodilatatoare.   
Anemie la adulţi - se consumă câte 15-20 de linguriţe de salată de hrean cu sfeclă roşie pe zi. Hreanul conţine mici cantităţi de fier, dar cel mai important rol al său este optimizarea digestiei şi a metabolismului, astfel încât fierul prezent în celelalte alimente să poată fi asimilat de către organism.   
Reumatism, gută - într-o cană de lapte cald se pun 1-2 linguriţe de suc de hrean. Acest preparat se bea pe stomacul gol, de 1-2 ori pe zi. Un tratament durează minimum trei săptămâni, având efecte antiinflamatoare şi detoxifiante.   
Dureri articulare - pe zona afectată se aplică o cataplasmă cu hrean crud, atât timp cât nu apare senzaţia de arsură. Suplimentar, după îndepărtarea cataplasmei, se poate aplica un unguent camforat.

miercuri, 13 iulie 2016

Detoxifiere cu varza, sfecla rosie si mere


Detoxifiere naturală cu sfeclă roşie, varză şi mere. 
 organismul trebuie să-şi găsească un refugiu din calea toxinelor


Pentru a beneficia de o stare optimă a sănătăţii, organismul are nevoie de repaus de la un stil de viaţă haotic cu mese neregulate şi excese. Detoxifierea se poate face prin mai multe metode: una dintre ele ar fi folosirea crudităţilor, cum ar fi sfecla roşie, varza şi merele. Ele produc adevărate minuni folosite împreună sau etapizat.
Adevărul despre alimentele care ar stimula metabolismului şi arderile.... 
Nutriţioniştii arădeni spun că pentru o detoxifiere eficientă este foarte important să alegem perioada optimă din an, dar şi modalitatea în care o facem. Organismul are nevoie de o perioadă de repaus, de la un stil de viaţă haotic şi o alimentaţie necorespunzatoare. „Pentru asta trebuie să ajutam organismul să se purifice de substanţele extrem de dăunatoare existente în grăsimile de origine animală, produsele fast-food, junk-food, sucuri, alcool. tutun”, spune medicul nutriţionist Dan Merişca. 
Cum începem detoxifierea? Dan Merişca adaugă că debutul se face cu renunţarea la excesul de zahăr, sucuri, energizante, dulciuri, grăsimi animale, carne de porc, fast-food, mâncăruri grele (sarmale, prăjeli). 
Concomintent cu renunţarea la produsele amintite, se recomandă consumul crescut de lichide (ceaiuri, apa).
În această perioada a anului, sfârşit de iarnă-debut de primăvară, de foarte mulţi ani s-a recomandat şi postul mare, nu doar ca un liant spiritual, dar şi ca un refugiu pentru organism din calea toxinelor! 
Detoxifierea se face prin mai multe metode: ceai şi crudităţi”, adaugă medicul.
Metoda detoxifierii cu ajutorul crudităţilor 
Arădeanul spune că pentru detoxifierea cu ajutorul crudităţilor trebuie să apelăm la două legume şi un fruct. 
Sfecla roşie devine un aliment minune, consumat în cantităţi moderate. Ea conţine tot complexul de vitamina B, potasiu, vitamina C, vitamina A, mangan, fosfor, iod, magneziu, calciu, sulf, fier, aminoacizi. Tot pachetul necesar revigorării organismului şi detoxifierii acestuia poate fi consumat de oricine fără retricţii! 
Sucul de sfeclă roşie se poate combina cu suc din alte rădăcinoase (ţelina, morcov, pâstârnac) sau suc de mere. O cură de suc de sfeclă roşie se ţine trei săptămâni. Se consumă cu precauţie 100 ml pe zi, de preferat înainte de masa de prânz. Sfecla roşie poate fi folosită în prepararea salatelor de crudităţi: morcovi, ţelină, hrean, mere, puţin ulei de măsline şi sare. Nutriţionistul spune trebuie să se evite acele sosuri folosite necorespunzator în salate. O astfel de cură ajută la eliminarea toxinelor, protejarea organismului împotriva răcelilor şi altor boli de sezon. 
Varza Sucul de varză crudă face minuni în detoxifierea organismului  fiind bogat în vitamina C (de doua ori mai mult decât în portocale), potasiu, vitamina A, calciu, vitamina K, vitmina B2,B3,B5, cobalt, iod, magneziu şi fitonutrienţi (esenţiali în fibrarea musculaturii). Se consumă în salată. Sucul de varză proaspăt stors se poate consuma până la un litru pe zi, în cura de doua luni cu pauză de o lună între. De asemenea, zeama de varză roşie murată ajută la detoxifierea organismului, previne infecţiile respiratorii, vitaminizează şi remineralizează organismul.
Merele Merele sunt cel mai important aliat al detoxifierii, pe tot timpul anului. Ele pot fi consumate ca atare, în salate sau sub formă de sucuri. În curele de trei săptămâni se pot consuma 2-3 pahare zilnic. Se recomandă consumul de mere înaintea mesei de prânz pentru o digestie mai bună. „

După detoxifiere, foarte important este să reintroducem etapizat alimentele folosite înainte, cu mare atenţie la cantitatea şi provenienţa acestora. Pe toată perioada detoxifierii se vor folosi alimente uşoare (carne în cantităţi mici de peşte sau carne albă sau FARA). Ideal este să evităm consumul de suplimeţi alimentari (vitamine etc) astfel încât să-i oferim organismului repausul necesar pentru o restartare în forţă a metabolismului”, încheie Dan Meişca.  

adevarul.ro

sâmbătă, 25 iunie 2016

Punctul care poate trata 100 de boli


Zu San Li – Punctul care poate trata 100 de boli


O legenda japoneza spune ca, odata acolo traia un om fericit care a primit cunostinte de nepretuit de la tatal sau – cunoasterea punctului longevitatii sau punctului celor 100 de boli.

In urma sfatului primit in dar de la tatal sau, fiul si-a masat acest punct in fiecare zi si a trait sa vada nasterea si moartea mai multor imparati.
Masarea unor puncte specifice este una dintre cele mai vechi metode de tratament orientale cunoscute, fiind folosita de mii de ani. In ansamblu, corpul uman are 365 de puncte si 12 meridiane principale, acelasi numar cu cel al zilelor si cu cel al lunilor dintr-un an. Efectul acestor masaje speciale se bazeaza pe teoria canalelor si meridianelor care se afla intr-o foarte stransa legatura  cu anumite organe ale organismului uman.
In medicina traditionala chineza, corpul este vazut ca fiind un sistem energetic si, prin urmare, acest masaj poate afecta intr-un mod pozitiv fluxul de energie si activitatea functionala a organelor.
Activarea punctului Zu San Li produce un efect de intinerire si de vindecare, intarziind procesul de imbatranire. In China, acest punct este cunoscut sub numele de “Punctul Longevitatii”, iar in Japonia sub numele de “Punctul celor 100 de boli”.
Punctul Longevitatii este localizat sub rotula genunchiului. Pentru a-l gasi, acopera-ti genunchiul cu palma corespunzatoare genunchiului pe care-l acoperi (ex. genunchiul drept – palma dreapta). Punctul este situat intre sfarsitul degetului mic si degetul inelar, sub forma unei adancituri intre oase. Acesta este punctul magic Zu San Li.

Ce responsabilitati are acest punct si de ce japonezii il numesc “Punctul celor 100 de boli”?
Acest punct:
• controleaza activitatea organelor care se afla in jumatatea inferioara a corpului;
• controleaza activitatea maduvei spinarii in partile responsabile de functionarea tractului gastrointestinal, organelor genitale, rinichilor si glandelor suprarenale;
Prin masarea punctului “celor 100 de boli” poti creste activitate glandelor suprarenale, cele mai puternice glande care actioneaza ca un sistem de aparare principal al sanatatii tale. Aceste glande sunt cele care secreta adrenalina, hidrocortizon si alti hormoni foarte importanti in sange.
Prin masarea punctului “celor 100 de boli” in fiecare zi, poti normaliza activitatea glandelor suprarenale, glande care indeplinesc urmatoarele functii la nivelul intregului organism:
• Normalizeaza tensiunea arteriala;
• Normalizeaza glucoza, insulina;
• Elimina procesele inflamatorii de la nivelul intregului organism;
• Regleaza activitatea sistemului imunitar;
• Imbunatatesc digestia;
• Vindeca boli ale tractului gastrointestinal;
• Trateaza efectele unui accident vascular cerebral;
Prin masarea punctului “celor 100 de boli” iti vei putea dezvolta increderea in sine, vei elimina stresul si tensiunea si vei gasi armonia interioara.


Prin masarea punctului “celor 100 de boli” se pot vindeca mai multe boli, inclusiv banalul sughit, constipatia, gastrita sau incontinenta.
Se recomanda masarea acestui punct dimineata, inainte de pranz, de noua ori intr-o miscare circulara, in sensul acelor de ceasornic, pentru fiecare picior. Masajul, impreuna cu pregatirea o sa dureze in jur de 10 minute.
Inainte de a incepe masajul ar trebui sa te afli intr-o pozitie confortabila, relaxat. Calmeaza-ti respiratia si concentreaza-te asupra sentimentelor tale. Relaxeaza-te!
Poti masa punctul Zu San Li in fiecare zi, dar cel mai bun efect se obtine in timpul cu Luna Noua.

Opt zile de la inceperea perioadei de Luna Noua maseaza acest punct:

• dimineata, alternativ pe fiecare picior in sensul acelor de ceasornic. Aceasta este cea mai buna perioada pentru a-ti consolida imunitatea, pentru a imbunatati activitatea organelor si pentru a incetini procesul de imbatranire.
• inainte de masa de pranz, alternativ pe fiecare picior, in sensul acelor de ceasornic cu scopul de a-ti imbunatati tonusul general, memoria, activitatea sistemului cardiovascular si activitatea sistemului digestiv.
• dupa masa de pranz, simultan pe ambele picioare, in sensul acelor de ceasornic cu scopul de a elimina stresul, nervozitatea, iritabilitatea, durerile de cap si pentru a scapa de tulburarile de somn.
• Seara (nu tarziu), alternativ pe fiecare picior, in sensul invers al acelor de ceasornic, cu scopul de a-ti stimula metabolismul si de a sprijini eliminarea kilogramelor in plus si a tesutului adipos.

Surse:

duminică, 15 mai 2016

Leacuri placute


FRAGMENTE DIN POVESTILE SI LEGENDELE PLANTELOR

Pentru ca la cursuri se vorbesc multe despre plante si utilizarea acestora in multe feluri, ar fi util  o serie de rezumate despre istoria, legendele plantelor. Iata mai jos cateva la indemana tuturor...


VERBINA

Verbina, numita si "iarba sacra" de catre persani, egipteni si romani, si cunoscuta la noi si cu numele de "spornic" sau "veronica", pare o planta venita de nicaieri pentru ca inca nu i s-a putut stabili locul de origine.

Insa poate fi intalnita pretutindeni, pe toate continentele lumii, in zonele cu clima subtropicala si temperate, verbina a fost pretuita inca din antichitate atat ca planta medicinala, cat si ca planta magica.

Ca sa aiba eficienta maxima, se stie ca verbina se culege numai in noptile de sarbatoare, de Inaltare , de Sanziene si de Sfantul Petru si Pavel. In antichitate, romanii isi impodobeau cu ea templele si o foloseau in ritualurile pentru dragoste. Pusa pe camp, se credea ca aduce recolta bogata. Asezata in incaltaminte, lua oboseala pe loc si era de folos la drum lung.

Ca sa fie de leac, indiferent de scopul cu care este folosita, verbina trebuie scoasa din pamant numai cu un obiect de argint, in noptile amintite, si vegheata pana la rasaritul zorilor. In popor, se crede ca, daca culegi aceasta planta inainte de asfintitul soarelui, tot anul care urmeaza nu mai ai dureri de cap.

Verbina creste prin locurile virane si in preajma asezamintelor omenesti, pe unde pamantul este ingrasat cu gunoaie. In scop medicinal, de la verbina se recolteaza, in iulie si august, cand are maximul calitatilor terapeutice, prin taiere cu foarfeca, partea aeriana, tulpine, frunze si flori. Radacinile se lasa in pamant ca din ele sa iasa alte tulpini in anul care urmeaza.

Ca planta de leac, verbina a fost folosita, inca din antichitate, impotriva durerilor de cap. Specialistii medicinii naturiste recomanda produsele de verbina, infuzie, pulbere, tinctura, in tratarea afectiunilor aparatului digestiv, sistemului circulator, organelor de excretie.

Planta se recomanda, de asemenea, si in tratarea starilor febrile si a intoxicatiilor. S-a constatat, insa, ca jumatate din bolile pe care verbina le trateaza tin de sistemul nervos si de psihic, domeniu in care verbina are proprietati cu adevarat miraculoase.

Ceaiul preparat din verbina bine uscata si maruntita, o cana de apa clocotita peste o lingurita de planta, trateaza insomniile, migrenele, hipertensiunea arteriala, durerile de stomac, starile de nervozitate, oboseala fizica si psihica. Se recomanda sa se bea cate o cana din aceasta infuzie, zilnic, dupa fiecare masa principala.

Pulberea de verbina se obtine rasnind planta bine uscata in rasnita electrica de cafea. Se rasneste doar cat se foloseste timp de doua saptamani pentru ca, dupa aceasta perioada, planta isi pierde din proprietati. Se pastreaza la rece, in borcane inchise ermetic.

De regula, se ia cate o lingurita rasa de trei-patru ori pe zi, pe stomacul gol, fiind considerata un remediu excelent in tratarea insomniei, a digestiei lente, oboselii fizice, menstruatiei neregulate, durerilor de cap, oboselii psihice, suferintelor hepatice.

Tinctura se prepara turnand jumatate de litru de alcool alimentar, vodca sau tuica facuta in gospodarie, peste 20 de linguri de pulbere de verbina. Se lasa doua saptamani la macerat, apoi se filtreaza si se pastreaza la rece, in sticle mici, de culoare inchisa. Tinctura poate fi folosita timp de doi ani de la preparare. La nevoie se iau cate 50 de picaturi de patru ori pe zi, in putina apa.


Cunoscuta si sub numele de iarba prezicerii, iarba sfanta sau verbina albastra, este o planta cunoscuta in ritualurile si incantatiile druizilor. Aceasta planta perena are o serie de frunze mici si o serie de frunze netede mari si flori dense de un lila-roziu pal.
aVerbina este o planta folosita pentru purificare, viziuni si pentru amestecurile de dragoste – a fost adaugata in lichioruri si afrodisiace. Cuvantul “verbina” este un derivat celtic de la cuvantul ferfaen: unde fer inseamna a goni, a elimina, iar faen inseamna piatra – acest nume i-a fost dat datorita capacitatii plantei de a elimina calculii (pietrisul) din vezica urinara.
Ceaiul de verbina ajuta la o crestere usoara a sanilor, este util in scaderea febrei, in special a celei de tip intermitent. Datorita faptului ca este o planta ce curata rinichii si ficatul, este folosita in cazul eczemelor si a eruptiiilor cutanate. De asemenea mai este folosita in caz de icter, tuse convulsiva, edem, mastita si dureri de cap. Pentru ceai, puneti o lingurita de planta la o cana de apa fierbinte si lasti 20 de minute.
Pe plan extern verbina este folosita in cataplasme pentru infectii ale urechilor, reumatism si rani. Verbina calmeaza nervii, favorizeaza menstruatia si are reputatia de a avea proprietati afrodisiace. Aceasta planta este un puternic detoxifiant limfatic si are efect de curatare a organelor genitale feminine.
Verbina albastra (Verbena hastata) – soi american, este un tranchilizant natural si un remediu in cazul racelilor si a febrei, mai ales atunci cand nivelul tractului superior este implicat. Aceasta ajuta la eliminarea viermilor intestinali si extern este utilizata pentru rani. Se distinge de verbina europeana prin florile sale dense si de un albastru profund. Verbina albastra se poate consuma sub forma de infuzie sau sub formă de tinctura (in alcool).

Verbina in traditiile populare și mistice – utilizari magice

De la verbina se foloseste partea aeriana a plantei.
Utilizări magice: verbina este o planta cu un poteţial magic puternic, apartinand planetei Venus. Preotesele şi preotii romani o foloseau pe altare sub forma de manunchiuri cu care “maturau” si purificau altarul. Druizii puneau planta in apa dupa care cu aceasta ii stropea pe cei ce se inchinau, in semn de binecuvantare.
Verbina a fost culeasa ca simbol pentru planeta Sirius, la intunecarea lunii, chiar inainte de inflorire. In acest ritual a fost taiata cu o secera sacra si ridicata in sus cu mana stanga. Dupa rugaciuni de multumire rostite de catre druizi, acestia au pus in loc miere de albine ca un cadou pentru Pamant, pentru pierderea ei.
Verbina era candva infuzata in vin si purtata pe corp pentru a indeparta insectele si serpii. Este folosita in cada pentru protectie si pentru a indeplini visele. Atunci cand este purtata sau se face baie cu aceasta planta, persoana care o foloseste intra sub protectia zeitei Diana.
Pentru a risipi fricile, se aprinde o lumanare si se inconjoara cu verbina – cu voce tare se rosteste o rugaciune cerand eliberarea din frici sau dintr-o anume frica. Se face acest lucru atata timp cat este necesar.
In noptile cu luna plina, iesiti afara cu un pahar umplut cu apa, verbina si sare. Luati si o lumanare si o bucata de lemn purificat. Scufundaiti lemnul in amestecul de apa si apoi treceti-l prin flama lumanarii. Atingeti apoi lemnul de picioare, maini, umeri si cap. In timp ce faceti acest lucru cereti să fiti binecuvantat cu tinerete şi frumusete. Repetati acest procedeu de sapte ori.
Verbina este purtata ca o coronita in timpul ritualurilor de intţiere si de protectie. Se presara in casa pentru protectie si pentru a aduce pace. Pastrata in dormitor, planta aduce vise linistite. Pastrati-o in casa pentru a atrage bani si pentru a pastra plantele sanatoase. De asemenea se presara in gradini ca ofrande aduse elementalilor si spiritelor naturii. Daca beti sucul proaspat de verbina se spune ca reduce dorintele sexuale. Se arde pentru a alunga durerea unei iubiri sau a mai multor iubiri neimpartasite.
Verbina se poarta pentru a recupera lucrurile ce au fost furate. Ascunsa in leaganul unui copil, planta aduce bucurie şi un intelect activ. Planta se mai arde pentru protectia impotriva atacurilor psihice, dar si pentru a atrage bani si dragoste.
Atrage puternic sexul opus!

Verbena in cultura umana - Calitati homeopate

Verbena este utilizata de mult timp in medicina populara, de obicei in ceaiuri. Printre alte efecte, ea poate actiona ca un galactagog (substanta care stimuleaza secretia laptelui), dar si ca supliment hormonal. Aceste plante sunt, de asemenea, folosite uneori ca avortive.

Printre compusii care au fost identificati in verbena intalnim acidul betahidroxibutiric, acid cafeic (si derivate) si glicozide nedeterminate.

Verbena a fost mult timp asociata cu divinitatile si cu alte forte supranaturale. In Egiptul antic a fost numita “Lacrimile lui Isis”, iar mai tarziu “Lacrimule lui Juno”. In Grecia antica, planta a fost dedicata zeitiei Eos Erigineia, iar in epoca crestina timpurie, legenda populara sustine ca verbena a fost folosita pentru vindecarea ranilor lui Iisus dupa ce acesta a fost coborat de pe cruce. Tot in perioada respectiva a mai purtat numele de “sfanta buruiana” sau “urgia diavolului”.


Alte legende sustin ca verbena ii proteja pe oameni de vampiri prin adaugarea ei in ceaiuri sau turnand uleiul extras din aceasta in apa cu care urmau sa se spele. Flori de verbena au mai fost descoperite gravate pe o amuleta veche de peste 5000 de ani, folosita in diferite ritualuri de magie. 


Numele generic este termenul folosit in Roma antica pentru plantele utilizate la ceremonii de sacrificare, considerate foarte puternice. Plinius cel batran descrie verbena ca o planta foarte pretioasa, fiind mereu prezenta pe altarele lui Jupiter.


Denumirile comune ale verbinei in unele tari europene sunt des asociate cu fierul. De exemplu, olandezii o numesc “ijzerhard” (de fier; floarea de fier), germanii “echtes eisenkraut” (adevarata buruiana de fier), iar maghiarii “vasfű” (iarba de fier).


In japoneza, verbena este numita “bijozakura” (cooperare) si reprezinta un symbol al colaborarii. In cultura occidental, aceste plante sunt un simbol al zilei de 29 iulie.


LAVANDA
Calitatile curative in utilizarea externa: reumatism stari de anxietate, oboseala cronica, epuizare fizica si intelectuala, insomnia, migrene, antispasmodic, antiseptic si cicatrizant.

Legenda Lavandei
Se povesteste ca Lavandula care era o zana foarte frumoasa, era blonda si avea ochii albastri, se nascuse intre lavandele salbatice de munte din Lure. Intr-o zi cand ea cauta un loc pentru a se aseza cu caietul ei plin de peisaje, zana se opri in fata paginii cu Provence si incepu sa planga vazand aceste terenuri sarace necultivate si lacrimi fierbinti de culoarea lavandei au patat pagina deschisa. Dorind sa ascunda aceasta mica drama, zana sterse ochii ei albastri, dar se produse un efect contrariu prin care picaturi fine de lacrimi se mai imprastiara inca pe pagina deschisa. Disperata, zana trase atunci peste aceasta Provence o mare bucata de cer albastru pentru a acoperi toate aceste pete! Din acea zi lavanda creste pe aceste terenuri si fetele blonde din acea regiune au in irisii ochilor albastri paiete de culoarea mov a lavandei, mai ales cand la sfarsit de amiaza in zilelor de vara, ele privesc cerul metalic care cade peste campurile cu lavanda in floare.
Mirosul are in mod evident puterea de a influenta mintea si corpul, iar lavanda este adesea cunoscuta ca regina mirosului.

Cleopatra, se spune ca, ia sedus pe Julius Caesar si Mark Anthony cu acest parfum.
Lavanda este cea mai cunoscuta dintre ierburile mirositoare si a fost iubita si cautata de secole. Romanii si nord africanii foloseau lavanda la parfumarea apei din baile publice. Lavanda se gasea in imbracamintea de calatorie a legiunilor romane si era folosita ca dezinfectant. Aceasta utilizare s-a mentinut pana in Evul mediu si a continuat pana azi. Strazile din Londra in secolul 19-lea erau pline de fete ce vindeau buchete de lavanda si violete.
Numele de lavanda vine din latinescul "lavare" care se traduce prin spalare, fiind indicata pentru bai si imbracaminte.
Vechile mumii egiptene contineau adesea lavanda; care era folosita in procesele de conservare. In afara de mirosul pe care il ofera lavanda are proprietati antibacteriene care o recomanda la conservare.

Lavanda are o dubla placere, de a imprastia mirosul ei in mijlocul verii si apoi in iarna, mirosul ei persistent va emana caldura in cele mai reci zile ale anului.
Peste secole mirosul lavandei nu a pierdut niciodatã din atractia sa. Totusi, caracteristic intregii istorii, istoria lavandei este marcata de bogatie. Mirosurile favorite tin sa fie o reflectie a spiritului curent al unei epoci. In consecinta, lavanda desi folosita totdeauna nu a putut ramane la moda totdeauna.
Primul parfum faimos din istoria parfumurilor este asa numitul ''Hungary Water'' obtinut in anul 1370 prin distilarea rosmarinului si era completat cu esenta de lavanda si marjoram. Aproape patru secole au trecut inainte sa apara urmatorul nume faimos in parfumerie, iarasi cu ulei de lavanda dar numai din principalele lui ingrediente: ''Eau de Cologne''. La inceput se folosea pentru efectele sale antiseptice, el continea un amestec de ulei de citrice si ierburi, iar mai tarziu va deveni cea mai populara apa de toaleta peste tot in lume.

Conform legendei, patru hoti cutreierau Franta, in perioada ciumei din preajma anilor 1700, jefuind morminte si deposedand de lucruri oameni care cazuseri victime ale ciumei. La început autoritatile i-au neglijat, crezand ca ei vor fi curand morti datorita ciumei. Dar timpul trecea si ei continuau sa prade si sa jefuiasca parand sa ramana imuni la ciuma. In final autoritatile i-au capturat si trebuiau sa-i omoare in afara de cazul in care ei divulgau secretul lor, "Cum puteau ei evita molipsirea de ciuma?" Ei s-au hotarat sa divulge secretul lor si au destainuit ca ei veneau de la o familie de parfumeri ce crease un otet din ierburi care ii proteja de boala. Lavanda era un component cheie in aceasta faimoasa reteta, reteta care a fost folosita pana la sfarsitul anilor 1800.

TEIUL
Calitati curative in utilizarea externa: sedativ nervos in stari de tensiune psihica si in insomnia.
Teiul in legende , mituri si superstitii
In Europa si nu numai , nenumarate legende si superstitii sunt centrate in jurul pomului si a florilor de tei. In mod traditional, lemnul de tei era folosit pentru sculptarea unor opere religioase, teiul fiind considerat, pe de alta parte, un copac al satelor si avand un rol foarte important in lumea europeana timpurie. Teiul era vazut drept sacru datorita preferintei pe care o au albinele fata de florile lui si a calitati mierii de tei, fiind numit uneori "arborele albinelor". In unele regiuni, aura sacra a teiului era atat de mare, incat cei care indrazneau sa taie un astfel de copac nu se puteau astepta la altceva decat la pedeapsa cu moartea.
Mastile din sarcofagul lui Fayoum (perioada helenica din Egipt) era confectionate din lemn de tei, lucru ce marturiseste despre caracterul sacru al acestui arbore inca din vremurile antice.
Potrivit legendelor grecesti, teiul era un simbol al dragostei conjugale si al sotiei perfecte, al simplitatii, inocentei si bunatatii. In mod asemanator, in mitologia romana, teiul era considerat o reprezentare a fidelitatii si iubirii conjugale. Potrivit lui Herodot, ghicitorii sciti isi faceau divinatiile cu o frunza de tei taiata in trei parti rasucite apoi in jurul degetelor.

In mitologia greaca, nimfa Philyie a dat nastere, in urma unei legaturi amoroase cu tatal lui Zeus, unui copil monstruos si, pentru a o scapa de rusine, a fost transformata intr-un tei. Intr-un alt mit, se descrie cum Baucis si Philemon, un batran cuplu din Phrygia, a aratat ospitalitate fata de zei si, drept urmare, a fost rasplatiti. Conform legendei grecesti, Zeus si Hermes au luat forma umana si au pornit sa viziteze pamantul deghizati ca niste sarmani calatori. Atunci cand au ajuns in Phrygia si au cautat un adapost, au fost refuzati de toata lumea cu exceptia lui Philemon si a sotiei lui, Baucis. Cuplul a impartit putinele bucate si ultima picatura de vin cu cei doi straini. La un moment dat, Baucis si Philemon si-au dat seama ca oaspetii lor erau zei din cauza faptului va ulciorul lor de vin nu se golea niciodata iar bautura ordinara dinauntrul lui se transformase intr-o minunata licoare. Zeus si Herme si-au adus pe gazdele pe un deal inalt aflat deasupra Phrygiei, dupa care au trimis un potop distrugator asupra pamanturilor inconjuratoare, pentru a-i pedepsi pe oamenii care fusesera ingrati cu ei. Zeus a transformat casa in care fusese primit intr-un templu si le-a fagaduit lui Baucis si Philemon ca le va indeplini doua dorinte: de a servi ca preot si preoteasa in templul sau si ca, atunci cand va veni timpul, va face in asa fel incat cei doi sa moara impreuna. Multi ani mai tarziu, cand au ajuns la capatul zilelor, Baucis a fost transformata intr-un tei, iar Philemon intr-un stejar, ramurile celor doi arbori impletindu-se intr-o stransoare de nedespartit.

Germanii respectau teiul drept un copac "sacru" al indragostitilor, avand capacitatea de a darui fertilitate si prosperitate. In mitologia germanica precrestina, teiul era sacru, intrucat era asociat cu Freya, pazitoarea vietii, zeita a norocului, dragostei si adevarului. Mai mult decat atat, legenda spunea ca teiul nu putea fi lovit de fulger intrucat Freya era sotia lui Wodan, principalul zeu din panteonul germanic.
Adeseori, un tei incarcat de ani marca locul central de intalnire a oamenilor din multe sate si comunitati rurale. Sub un astfel de tei aveau loc consfatuirile de reinstalare a dreptatii si pacii intre oameni, crezandu-se ca acest arbore are puterea de a aduce la lumina adevarul. Teiul a fost asociat cu judecatile chiar si dupa crestinizare, verdictele in unele regiuni germanice fiind date "sub tilia" (sub tei) pana in perioada iluminismului.
In "Nibelungenlied" ("Cantecul Nibelungilor"), o epopee germana medievala bazata pe traditia orala, rememorand evenimente petrecute in triburile germanice intre secolele V si VI, Siegfried si-a castiga invulnerabilitatea prin imbaierea in sange de dragon. In vreme ce se scalda astfel, o frunza de tei s-a lipit de el, lasand pe trupul lui un loc neatins de sangele de dragon, loc devenit singura lui zona vulnerabila.
In folclorul din Polonia, se credea ca teiul poate oferi protectie contra spiritelor rele si a fulgerelor. Acest copac era amplasat de obicei in fata caselor, pentru a impedica raul sa intre in ele. De asemeni, teiul era un simbol al norocului, credintei, familiei si vietii fericite. Intr-o legenda poloneza straveche se spune ca nu este de bun augur sa tai un copac de tei, intrucat acest lucru va aduce ghinion si necazuri atat taietorului cat si familiei lui. Tot in Polonia, teiul este asociat cu Fecioara Maria, despre care se spune ca a fost adesea vazuta printre ramurile acestui arbore. Chiar si in zilele noastre, in unele regiuni poloneze pot fi vazute mici capele la marginea drumului, adapostite de crengile teilor. De vreme ce teii sunt favoritii Maicii Domnului, se crede ca rugaciunile de sub coroana lor au mai mari sanse de a fi ascultate .
In Estonia si Lituania, femeile aduceau sacrificii in fata arborilor de tei, rugandu-se sa le fie daruite fertilitate si liniste familiala.
In lumea crestin-ortodoxa slava, lemnul de tei era preferat mai ales pentru pictarea icoanelor. Doua opere ale vestitului pictor Andrei Rubliov, "Sfanta Treime" si "Mantuitorul", avand drept suport lemnul de tei, pot fi admirate si astazi in galeriile Tretiakov din Moscova.
In crestinism, teiul este un arbore sacru, gratie, se pare , parfumului suav al florilor lui. In Evul Mediu din Europa occidentala, teii erau plantati in mod obisnuit in preajma bisericilor. Teiul este asociat cu Sfanta Walburga. Capela in care traia aceasta, in Bavaria, se spune ca avea forma unui copac de tei si era inconjurata de o multime de astfel de arbori.Sfanta Walburga a devenit faimoasa dupa moartea ei, datorita vindecarilor realizate gratie uleiului ce izvora in mod miraculos din mormantul ei. In legendele populare se spune ca apropierea ei fata de tei era mult mai intima, ea fiind uneori vazuta zburand pe o matura facuta din crengile arborelui ei preferat.

In astrologia celtica, oamenii nascuti sub semnul zodiei Teiului (11 martie - 17 martie) par a fi inclinati sa accepte netulburati tot ce li se intampla in viata. Ei detesta luptele, lenea si pierderea de timp. Teii se refera la persoane ce fac adesea sacrificii pentru prietenii lor. Ele poseda multe talente, dar le lipseste tenacitatea de a face ca darurile lor inascute sa evolueze. Nativii din zodia teiului pot fi uneori gelosi si mustratori, dar sunt foarte loiali in dragoste. Oamenii "tei" iubesc viata, dar, in ciuda remarcilor celor din jur, nu inceteaza a se minuna de faptul ca ideile si visurile lor sunt mult mai frumoase decat realitatea. Cu o imaginatie foarte bogata, cei nascuti in zodia teiului au tendinta sa priveasca lumea prin niste ochelari roz-bonbon. De fapt, ei sunt adeptii unui ideal pe care reusesc cu usurinta sa il transmita si altora ce au predispozitia de a vedea viata intr-o maniera mult mai atragatoarea decat cruda realitate.

In astrologia clasica si paganism, teiul inglobeaza urmatoarele asociatii:
- Semn zodiacal: Gemeni, Sagetator, Taur; - Astre specifice: Jupiter, Mercur si Soare
- Sarbatori: Beltane, Litha, Ostara
- Element: aer; - Energie: Yin; - Gema: agata
- Zeu: Odin; - Zeita: Arainrhod, Freya, Frigg, Ostara, Venus
- Pasare: turturica
- Utilizare magica: atragerea dragostei, echilibrarea energiei, neutralizarea negativitatii.

MELISA / ROINITA
 Melisa poate fi utilizata in cura de fond in cazul nervozitatii.
Ea da rezultate bune si in perioadele de depresie sunt de epuizare nervoasa. Imbunatateste memoria. Impartaseste proprietatile analeptice ale mierii si ale laptisorului de matca. Planta a fost asociata in special cu tulburarile nervoase, cu inima si emotiile, a fost folosita pentru anxietate, melancolie, pentru a consolida si revigora spiritul vital.
Uleiul esential de melisa este un puternic antiviral, calmeaza durerile de cap, ajuta la echilibrarea emotiilor, reduce agitatia, imbunatateste calitatea vietii, este calmant, reconfortant, sedativ, fortifiant, euforizant, bactericid, antialergic si inaltator. 
Alte utilizari:ulceratii acute si cronice, prurit, herpes, atralgii din guta, eczeme, halena bucala, contuzii - sub forma de bai locale, cataplasme, gargara.
Planta rezista chiar si sub zapada la -20 grade Celsius. Este una dintre putinele plate care isi pastreaza proprietatile in aceste conditii.
Utilizari magice: inmuiati in vin pentru 3 ore, scoateti planta si serviti impreuna cu prietenii si cei dragi. Planta mai este folosita in ritualurile de asigurare a succesului.

Aromoterapie: uleiul esential de melisa/roinita este mai scump datorita cantitatilor necesare de material vegetal, intre 3,5 si 7 tone pentru obtinerea unui kilogram de ulei esential. Uleiul care rezulta din aceasta planta are un miros dulce si este un lichid de un galben deschis. A fost numit “elixirul vietii” de catre medicul roman antic, Avicenna.
Kurt Schnaubelt spunea: “modul in care uleiul de melisa combina o componenta antivirala excelenta cu o putere sedative raspandita, dar linistitoare  este greu de imaginat. Prin complexitatea, puterea si blandetea sa, uleiul de melisa ilustreaza perfect modul in care natura de-a lungul timpului a reusit sa functioneze tot timpul mai bine decat medicamentele sintetice.”

Planta cu parfum dulce apreciata de albine, roinita sau melisa a fost dintotdeauna asociata cu aceste insecte, de unde si numele sau, derivate din melissophyllon, care inseamna in greaca ,,frunza albinelor’’. Medicii arabi din secolul al X-lea o utilizau pentru prepararea unui tonic despre care se spunea ca alunga melancolia – mai ales la femei – si era considerat activ impotriva tulburarilor nervoase in general. 
Melisa este componenta esentiala a legendarii ape de melisa a carmelitilor (care mai contine coaja de lamiie, coriandru, mosc, scortisoara si cuisoare), creata in 1611 si careia i se atribuiau o multitudine de virtuti benefice.

Melisa (Melissa officinalis) se numara printre rarele plante ce nu reprezinta nici un pericol pentru femeile insarcinate (dacă acestea se limitează la trei ceati pe zi, dozate cu doua linguri la un litru de apa).
Cercetarile ulterioare evidentiaza faptul ca aceasta planta, in afara de uleiurile eterice, mai contine urmatoarele substante: citralul (o aldehida nesaturata din clasa terpenelor, ce prezinta o izomerie geometrica), citronelolul (un alcool nesaturat), taninuri, rasini, saponine, acidul succinic, cafeic, vitamina C (pana la 15 la suta, din substanta uscata), geraniol si un principiu amar.
Datorita substantelor mai sus amintite, melisa are urmatoarele proprietati: antispastice (diminueaza contractiile), carminativa (calmeaza durerile abdominale si expulzeaza gazele din intestin), coleretice (mareste si excita secretiile biliare), eupeptice (regleaza digestia stomacului), tonice, sedative.
Se recomanda in boli de stomac, ficat, astm, anemie, balonari, indigestie, intepaturi de albine, viespi, slabirea memoriei, boli de plamani, maladia Parkinson, ameteli.
Se administreaza sub forma de infuzie 1% si se bea circa 250 ml (1/4 l) de ceai pe zi, in special, dupa masa.
Intra in compozitia ceaiurilor laxative si anticolitice.

Apicultorii folosesc melisa la prinderea roiurilor si dezinfectarea stupilor.
Melissa este una dintre nimfele care i-au salvat viata lui Zeus. L-au ascuns de Cronos, tatal lui care ii pusese gand rau si l-au hranit cu lapte si miere. Cand Zeus a devenit stapanul Olimpului, a facut-o regina albinelor.
Mentionez din nou ca melissa inseamna albina in limba greaca si nu e intamplator ca apicultorii folosesc si astazi roinita la prinderea roiurilor si dezinfectarea stupilor. In limbaj popular, melissa se mai numeste si „floarea stupului”, pentru ca mierea din roinita are un parfum aparte si foarte multe proprietati curative.
Ca mai toate plantele medicinale uzuale, si melissa a fost supusa cercetarilor medicale de ultima ora. Ea este oricum mentionata de medicii greci si romani, dupa cum dovedesc scrierile lui Theophrast sau Varro care au trait in antichitate, dar si de celebrul medic si chimist Paracelsus din secolul XIV.
Acestia spuneau ca roinita este cea mai buna planta pentru bolile de inima. La aceeasi concluzie au ajuns si cercetatorii contemporani, care au facut analize unor persoane cu afectiuni cardiace, inainte si dupa tratamentul cu roinita. Imbunatatirea starii lor a fost evidenta.
Efecte excelente in tratarea migrenelor si insomniei
Melissa contine o cantitate mica de ulei volatil ce miroase asemanator cu lamaia si are efecte extraordinare in cazul dementei severe – dupa cum arata un studiu efectuat pe 70 de oameni cu probleme grave de dementa, pe durata a 4 saptamani.
Frunzele de roinita au efect usor sedativ si de ameliorare a starii de spirit, de aceea pot fi folosite pentru a trata problemele de somn, anxietatea, depresiile ai traumele emotionale. Grecii numeau roinita inca de acum 2000 de ani "elixir de viata lunga", datorita actiunii ei benefice asupra oboselii intelectuale, a insomniei, a nevrozelor sau pentru calmarea tahicardiilor. Are efecte excelente contra insomniei si a migrenelor. Este un leac natural verificat impotriva asteniei de primavara si impotriva asteniei in general.

Preparatele din roinita au efecte remarcabile in reglarea activitatii sistemului nervos. Sunt recomandate profilactic pentru afectiuni cum ar fi pareza faciala, boala Parkinson (in faze incipiente), Alzheimer.
Se dovedeste eficienta, de asemenea, in disfunctii gastrointestinale - flatulenta, crampe si greata, mai ales cand acestea sunt agravate de stres si tensiune. In colita de fermentatie, roinita este unul dintre cele mai puternice remedii vegetale, inhiband dezvoltarea excesiva a bacteriilor de fermentatie in colon, eliminand spasmele si diminuand inflamatia.
Mentine tineretea celulelor din organism.

Roinita are si o actiune antivirala. Cercetatorii germani au dovedit ca persoanele carora abia le-a aparut un herpes pe buze s-au vindecat mai repede folosind o crema pe baza de roinita, comparativ cu persoanele care au primit un tratament alopat. Preparate pentru uz extern au fost folosite si pentru a trata simptomele inflamatorii provocate de virusul hepatic, si au dat rezultate bune.
Cercetari recente au confirmat faptul ca roinita are si un efect antioxidant, ceea ce inseamna ca mentine tineretea celulelor din organism prin anularea proceselor de formare a radicalilor liberi in moleculele din sange, responsabile de imbatranirea tesuturilor.

VITA DE VIE
Ca uz extern se recomanda: regenerarea parului, si a pielii, tonic.
Strugurii ocupa un loc considerabil in mitologia greaca si latina. Dionisos, fiul lui Zeus, - alias Bachus in mitologia latina - a cunoscut de mic euforia ascunsa in miezul acestui fruct.
Lasat in grija nimfelor, micului Dionisos i s-au dat in loc de jucarii, boabe de struguri. Si tot ele au incercuit fruntea acestui zeu frumos si vesel cu ghirlande verzi si struguri aurii si dulci. A fost astfel primul care a gustat din betia atat de vesela de care au profitat nimfele si satirii.
Ajuns barbat in toata firea, Dionisos a pornit sa imprastie in lume rodul parfumat si imbatator  al vitei de vie. Umbla intr-un car tras de lei si tigri si era urmat de un cortegiu galagios format din nimfe si satiri, care dantuiau si cantau in jurul lui, iar vinul curge garla.
In cinstea acestui zeu al vitei de vie, ocrotitor al viticultorilor, se organizau serbari cu fast si mult antren - elinii le numeau orgii, iar latinii, bachanale.
Vita de vie
Vita de vie era cunoscuta cu mult inaintea Mantuitorului. In Geneza (9:20), se spune ca Noe cultiva aceasta planta "imbatandu-si" simturile cu produsul ei rubiniu. Vinul era foarte apreciat si in Grecia antica, dar, in general, era consumat indoit cu apa.
Acest obicei a fost preluat si de romani, care au plantat vita de vie in teritoriile cucerite din Africa, Spania, Iliria si altele. La noi, licoarea bahica a cunoscut si o perioada de "prohibitie". Ptr. ca dacii de pe vremea lui Burebista se intrecusera cu gluma in privinta consumului de vin, regele - sfatuit de preotul Deceneu - a hotarat distrugerea tuturor acestor culturi. Totusi cand romanii au cucerit Dacia, cultivarea vitei de vie era din nou in floare.

In Antichitate, vinul se pastra in amfore de ceramica cu gatul subtire, iar gurile acestora erau astupate cu carpe inmuiate in ulei, ptr. a se opri continuarea fermentatiei. De-abia in secolul al XII-lea au ajuns la moda sticlele si dopurile de pluta.
In tara noastra exista la ora actuala peste 40 de podgorii recunoscute pe plan international, semn ca romanii nu si-au pierdut gustul si priceperea ptr. sucul de struguri fermentati.

Cele sapte calitati ale vinului lui Noe
Nu putine sunt legendele nascute din puterea sau calitatile vinului. Ajuns pe Insula Caprelor, Ulise a urcat pe tarm impreuna cu cativa tovarasi, putina hrana si un burduf mare de capra cu un vin rosu, tare.
Datorita acestuia a reusit Ulise si restul echipajului ramas in viata sa scape din pestera ciclopului Polifem. Cand i-au dat uriasului sa soarba din licoarea ametitoare, Polifem, care nu cunoscuse pana atunci sucul de struguri, a cazut, pur si simplu, beat de mort.
In Biblie, Noe a cunoscut si el cateva patanii puse pe seama vinului. Cand a iesit din Arca, la sfasitul potopului, a intalnit un tap. Animalul se infrupta cu nesat din crengile de vita care cresteau din abundenta. Starea evidenta de euforie si de veselie a bietului patruped l-a indemnat pe Noe sa cultive vita de vie. Si, cum se lamenta el, Satana s-a oferit sa-l ajute, sugerandu-i sa stropeasca via cu sangele a sapte animale. Anul urmator, via a rodit un fruct suculent, care purta caracteristicile animalelor sacrificate. Cand Noe a inceput sa bea din vinul aromat, a simtit ca devine: "curajos ca un leu, puternic ca un urs, nemilos ca un tigru, artagos ca un caine, siret ca o vulpe, guraliv ca o cotofana, galagios ca un cocos".

Exista nu mai putin de 450 de referiri la vin si la vita de vie in Sfintele Scripturi. Profetul Isaia a scris un cantec al vitei de vie. La nunta din Caana, Isus a transformat apa in vin. La Cina cea de Taina, vinul a devenit sangele lui Hristos.

Substantele din struguri
Strugurii contin potasiu, care ajuta la eliminarea surplusului de apa din celule.
Acizii si enzimele din struguri reechilibreaza schimbul de materii, favorizeaza arderea grasimilor si, in plus, activeaza functiile ficatului si ale rinichilor, eliminand toxinele din organism.
Elementele nutritive specifice fructelor usureaza digestia, impiedicand constipatia.
Substantele numite procyanidine, care se gasesc in special in strugurii negri si brumarii, reprezinta un factor important in apararea inimii. Aceste substante scad hipertensiunea si nivelul colesterolului.
Aceleasi procyanidine protejeaza pielea de influenta substantelor nocive din atmosfera si de actiunea razelor solare. Impreuna cu siliciul care se gaseste in coaja boabelor de struguri, redau elasticitatea si prospetimea tenului.
Vitamina B si magneziul din struguri sunt un adevarat balsam pentru persoanele prea nervoase.


Taninii care se gasesc in struguri intaresc sistemul de aparare al organismului,neutralizand actiunea virusilor si a bacteriilor.

Sa va fie de leac!
preluat  http://de-aleunuiterapeut.blogspot.ro/2016/03/fragmente-din-povestile-si-legendele.html

Despre consumul de carne

 



luni, 2 mai 2016

Ajutor pentru memorie


Memorarea este una dintre funcţiile de bază ale creierului. Odată cu înaintarea în vârstă ori în urma unor traume, ea îţi joacă feste. Vestea bună e că există alimente care imbunatatesc memoria si o pot face ca nouă.
Ginseng
Este una dintre cele mai populare plante medicinale din lume, iar unul dintre marile ei beneficii este că ajută funcţia cerebrală prin creşterea fluxului sangvin la nivelul creierului, asigurând o mai bună oxigenare şi un aport crescut de nutrienţi la acest nivel. Nu numai că ajută memoria, ci sporeste capacitatea de concentrare, întărind totodată sistemul imunitar. Atenţie: este contraindicat în caz de hipertensiune arterială!
Salvie
salvieEste o plantă frumos mirositoare, adesea folosită pe post de condiment în anumite preparate culinare, precum şi în aromaterapie. Când vine vorba despre creier, salvia are efect calmant, ajutându-te să te concentrezi mai bine chiar şi când traversezi o perioadă extrem de stresantă. Vrei să acumulezi rapid informaţii pentru un examen, de exemplu? Consumă cu toată increderea produse pe bază de salvie!
Mentă
Este cea mai utilă când te afli într-o stare de oboseală cauzată de stres sau de epuizare mentală. Cercetătorii italieni au descoperit că frunzele de mentă conţin o multitudine de compuşi chimici care inhibă centrele de agresivitate din creier. Deşi efectul calmant este imediat, eficienţa maximă este atinsă numai după o cură cu mentă de cel puţin 12 zile, prin consumul de ceai sau prin folosirea uleiurilor esenţiale de mentă.
Vanilie
vanilie
Ei bine, aroma de vanilie este foarte eficientă pentru stimularea cortexului cerebral, îmbunătăţind astfel puterea de concentrare şi capacitatea de memorare. Printre efecte, se numără revitalizarea sistemelor cardiac, respirator şi digestiv.
Germeni de grâu
Sunt o sursă ideală de vitamina E, care ajută la tratarea pierderilor de memorie, mai ales în cazul persoanelor în vârstă.
Anghinare
Un remediu cunoscut mai ales pentru efectele benefice asupra ficatului, anghinarea măreşte acuitatea mentală. Iată o reţetă care-ţi va spori puterea de memorare: pune într-un borcan frunzele de la o anghinare, umple vasul cu apă şi acoperă-l cu un capac. Fierbe-l la bain-marie două ore, la foc mic. Completează cu apă oala în care fierbi licoarea ori de câte ori este necesar. Lasă la răcit, strecoară si obţii un medicament natural care-ţi ajută memoria. Bea câte trei sau patru linguri în fiecare zi.
Morcovi
Morcovii conţin caroten, un remediu grozav pentru problemele de memorie si unul dintre cele mai bune alimente care imbunatatesc memoria.
Afine
Afinele - fructele diabeticilor
Aceste fructe, dar şi altele închise la culoare precum coacăzele, murele sau strugurii negri, conţin o cantitate însemnată de antioxidanţi și ajută la imbunătăţirea memoriei pe termen scurt.
Tărâţe de ovăz
Ateroscleroza este asociată cu apariţia plăcilor de aterom care afectează inclusiv creierul, favorizand maladia Alzheimer. Menţine-ţi colesterolul în limite normale consumând constant tărâţe de ovăz, care absorb grăsimile şi zaharurile alimentare.
Ouă
Au în compoziţia lor lecitină, care păstrează celulele nervoase sănătoase și memoria intactă…
 
Alterative Medicine Blogs - BlogCatalog Blog DirectoryDirector web luxdesign28.ro ClickLink.ro
>